Războiul (religios) dintre arheologie și text

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Războiul (religios) dintre arheologie și text jpeg

Arheologia încă suferă, cum s-a spus, sub „tirania textului” – adică purcede la lucru doar pentru a confirma sau infirma informații din sursele scrise. O parte din vină e, de altfel, a arheologilor, din care mulți chiar cred în sinea lor că arheologia are, orișicît, doar un rol marginal în reconstituirea istorică, în comparație cu sursa scrisă. Or, arheologia nu numai că vine, totuși, cu materialitatea care scapă prin definiție textelor, dar ea are și cele mai bune instrumente pentru a studia schimbarea în durata lungă.

Tot noi, arheologii, am venit prea multă vreme la lucru cu capul doldora de întrebări de genul „Ia să vedem, a avut Homer dreptate cînd zicea că…?”, „Și oare unde a eșuat arca lui Noe…?”. De ce ne punem întrebările altora, în loc să ne punem întrebările noastre? Cam de fiecare dată cînd am scris despre asemenea subiecte în această rubrică – despre ruinele turnului Babel, despre oasele Sfîntului Petru și altele – mi-am dat seama cît de greu e să faci narațiunea istorică și cea arheologică să se intersecteze (fără să cauzeze un accident).

Un subiect de cercetare e cu atît mai expus la derapaje cu cît dezechilibrul de prestigiu între categoriile de informații disponibile e mai mare (aproape întotdeauna în favoarea celor scrise). Un exemplu recent, absolut minor, dar totuși relevant, ține de felul în care un vas de porțelan chinezesc aflat azi în Veneția e analizat „arheologic” pentru a ni se dovedi că este direct legat de călătoria lui Marco Polo în China. Or, aici miza reală nu e dacă el cu mînuța lui a achiziționat acest chilipir peste mări și țări, ci multiculturalismul eurasiatic – și Oceanul Indian ca placă turnantă a comerțului sino-occidental – în secolele XIII-XIV, chestii care ne pot interesa și fără să fim momiți cu nume de mari personalități.

Dintre toate, cea mai disfuncțională e relația arheologiei cu religiile abrahamice. Pentru mulți, s-ar zice că arheologia nu poate fi decît ori aservită Bibliei, ori asmuțită împotriva ei. Situația e delicată și în cazul islamului. De 50 de ani există dezbateri încinse (deși artificiale) în jurul faptului că profesiunea de credință islamică, așa cum o știm de la Cupola Stîncii din Ierusalim, terminată prin 691-692 de califul Abd al-Malik, nu ne este cunoscută arheologic din monedele, inscripțiile și monumentele religioase de dinainte. Lucrul poate fi făcut să pară absolut straniu, fiindcă e ca și cum în primii 70 de ani după fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina am avea de-a face cu un mare gol doctrinar. Realitatea e însă că aceste categorii de artefacte și clădiri sînt extrem de rare sau absente înainte de centralizarea statală a lui Abd al-Malik. Aici, adevărata întrebare e mai degrabă dacă se vor putea face vreodată săpături în siturile-cheie din Arabia Saudită care să privească crucialul secol VII, primul secol islamic. La fel, există studii arheologice care fac mare caz de faptul că orientarea moscheilor timpurii nu era spre Mecca și care sugerează că esențial era un alt centru, chipurile Petra, fără să înțeleagă cît de complexe sînt în realitate criteriile medievale prin care qibla este orientată spre Kaaba, criterii ce au combinat multă vreme ideologia, tradiția și geografia sacră mai degrabă decît astronomia și trigonometria. (Și nu mă pot împiedica să notez că moscheea din Córdoba e aliniată de fapt cu trama ortogonală a străzilor din vechiul oraș roman.)

Dar să lăsăm religia. Toată lumea a auzit de Marele Zid chinezesc, lung de mii de kilometri (dar cu o lungime care diferă de la o sursă la alta și, deși exact măsurată, se termină mereu, ca făina, ori cu „00”, ori cu „000”). Însă adevărul este că Zidul e un construct retoric, fiind vorba de fapt de nenumărate ziduri neconectate, construite din motive diferite de-a lungul a mai bine de două milenii și, lucru uluitor, aproape necercetate arheologic. Sau cercetate, să zicem, cam de o mie de ori mai puțin decît minusculul (în comparație) zid roman al lui Hadrian. Cu privire la Marele Zid chinezesc, arheologia nu numai că are un rol subaltern, ci aproape că nu este chemată să participe. Zidul rămîne, ca să zic așa, un zid scris. (Recunosc că nu știu cîte secțiuni au făcut arheologii chinezi prin zid. Dacă au făcut, după știința mea rezultatele nu prea au apărut în nici o limbă europeană, ceea ce în sine e un subiect interesant.) Concepția retorică a unui enorm zid unitar a dus, încă din secolul al XVIII-lea, la teorii despre zidul chinezesc care a forțat nomazii din nord să o ia spre Europa, unde – cum altfel? – au contribuit la căderea Romei.

Simplificînd nițel, aș zice așa: că istoria și arheologia trebuie să creeze mai întîi, fiecare pe cont propriu, o reconstrucție a trecutului în termeni proprii, cu întrebări și răspunsuri specifice. Cînd aceste reconstrucții au căpătat suficientă viață și suficientă credibilitate, ele pot și trebuie să fie confruntate. Discrepanțele între ele odată identificate, se vor căuta explicații pentru ele, tot pe cont propriu, apoi va urma o nouă comparație a rezultatelor, o nouă recalibrare ș.a.m.d. Sigur că momentul în care o reconstrucție, fie cea istorică, fie cea arheologică, e destul de matură nu poate fi cuantificat exact. Asta, de altfel, n-are cum să ne mire în științele socio-umane; nu vii spre istorie, sociologie sau psihologie sperînd să afli exact cîți centimetri are libertatea. Ce mi se pare clar e că dacă această confruntare între două reconstrucții este inițiată cînd una dintre ele e încă prea firavă, aceea va deveni nu un partener epistemic, ci o proptea de folosit la ocazii, adică un discurs din care cealaltă ia într-o doară confirmările și închide sonorul la critici și nepotriviri. Cînd arheologia și istoria au o relație dezechilibrată, „confirmările” pe care una le poate oferi celeilalte n-au cum să nu amintească de scenariul „Gîndește-te bine și spune sincer domnului polițist, te bat eu acasă?!”.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Sursa foto: Pinterest

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi