„Am iubit oamenii așa cum se iubesc oamenii”

Cum spuneam și în articolul anterior, sîntem în proximitatea momentului de bilanț al anului 2020, ocazie cu care îmi propun și eu să punctez o serie de lucruri. O fac în primul rînd pentru că anul acesta complicat a generat nenumărate dispute și luări de poziții, de acuze și de nemulțumiri, mai mult sau mai puțin justificate, pentru că vocația de demolatori pe care o avem mi se pare păguboasă, chiar dacă înțeleg justificările disputelor de natură politică într-o luptă în ring pentru obținerea puterii.

Totuși, pentru că nu vreau să treacă neobservat tot ceea ce s-a încercat să se facă, la nivel de sistem educațional, îmi propun să punctez, așadar, cîteva lucruri.

Debutul anului a stat sub semnul unui entuziasm generat de activitățile desfășurate la finalul anului precedent. În primul rînd, aici mă gîndesc la celebra comisie de „tăiat hîrtii”, ale cărei rezultate s-au văzut începînd cu sfîrșitul lunii ianuarie a anului 2020. În fapt, această comisie a lucrat pe baza propunerilor venite din toată țara, colectate pe o platformă, debirocratizare.ro, avînd mai ales rolul de a gestiona aspectele metodologice, legislative care derivau din propunerile centralizate. Desființarea unor comisii de la nivelul unităților școlare, a unor procese-verbale și a unor rapoarte, simplificarea condicii de prezență sînt doar o parte dintre rezultatele acestui demers.

Un alt punct tare pe care aș vrea să îl subliniez este licitația de manuale lansată din timp, al cărei rezultat s-a aflat repede față de anii precedenți, în luna februarie existînd deja manualele înscrise în aplicația pentru evaluare. Din păcate, însă, aici trebuie să amintesc un alt aspect, în contrabalans, anume legislația foarte stufoasă și permisivă, care permite lungi și succesive etape de contestații, acestea obligînd autoritățile să amîne semnarea contractelor pentru manualele declarate cîștigătoare, astfel că ele nu reușesc să ajungă pe băncile elevilor la începutul anului școlar. Poate un viitor cadru legislativ, optimizat, va rezolva această problemă.

Mergînd mai departe pe firul timpului, ne-am trezit prin primăvară în plină pandemie, fapt care a schimbat radical mersul lucrurilor, aducînd însă și aspecte pozitive. Vrînd-nevrînd, s-a început un amplu proces de digitalizare a sistemului de învățămînt. Ceea ce nu se întîmplase deloc în anii anteriori, deși era un loc comun discursul despre epoca informatizării, s-a derulat rapid, prin ardere de etape, în cîteva luni.

Aș puncta pozitiv mai întîi îndemnul oficial transmis tuturor școlilor de a utiliza marile platforme pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ, Microsoft Teams și Google Meet, fapt care asigură calitate. În momentul de față, toți profesorii și toți elevii din sistem au generate adrese de e-mail asociate platformelor educaționale, acesta fiind un alt aspect pozitiv, care atrage după sine nu doar ușurința comunicării, dar și o mai bună gestionare a spațiului intim, nemaifiind necesare întotdeauna telefoane, comunicări incoerente pe grupuri unde fiecare bate cîmpii cum vrea și se pierde coerența livrării informației. Mai mult, probabil că zeci de mii sau sute de mii de profesori și de elevi sînt conectați astfel la un mediu comunicațional care ușurează comunicarea și pe care înainte nu știau să îl utilizeze, li se părea ceva inutil sau prea complicat. E o formă de updatare pe care toți au asumat-o. Sigur, lucrurile nu s-au petrecut peste noapte, a fost un proces de durată, început prin aprilie-mai, încheiat în septembrie.

Pe parcursul ultimelor luni de pandemie din timpul anului școlar precedent aș mai puncta cîteva aspecte pozitive, care poate par nesemnificative, dar care, la o privire mai atentă, au impact relevant.

Printre acestea, testele de antrenament. Pentru cine nu știe, acestea sînt modele de subiecte pentru examenele naționale, livrate în anul școlar precedent săptămînal. Testele de antrenament au un avantaj cert, faptul că sînt redactate de specialiști, fiind în deplină concordanță cu subiectele de la examenele naționale, permițînd elevilor și profesorilor accesul la o resursă oficială de pregătire, nu doar la culegerile de teste de pe piața liberă, care sînt adesea în neconcordanță cu programele școlare, sînt adesea concentrate pe conținuturi, nu pe competențe, au adesea erori de construcție sau științifice, nu respectă algoritmul subiectelor de la examene.

Un alt plus, pe care țin să îl subliniez, este legat de condițiile în care elevii din clasele terminale au fost sprijiniți să se pregătească pentru examene prin revenirea în ultimele săptămîni în spațiul școlii. Deși au fost multe voci care s-au manifestat vehement împotriva acestei măsuri, timpul a dovedit că ea nu a fost greșită. Numărul de cazuri nu a crescut ca urmare a acesteia, iar măsurile de siguranță pe care le-au prevăzut specialiștii au fost respectate, cu eforturi semnificative, financiare, logistice și de energie din partea tuturor actorilor implicați în acest proces.

Și, nu în ultimul rînd, pentru a încheia această primă secvență de bilanț, pe care o voi continua în viitorul articol, menționez aici alte două plusuri. Mai întîi derularea în condiții optime a tuturor examenelor naționale, începînd cu cel de la sfîrșitul clasei a opta, continuînd cu cel de bacalaureat, apoi cu cel de definitivare în învățămînt, cu cel de titularizare și cu sesiunea de toamnă a examenului de bacalaureat. În condițiile în care au fost, și în privința acestora, atîtea discuții și împotriviri, voci ale unor lideri care susțineau că ele trebuie să nu se desfășoare. Și apoi, ca o extensie a acestei bune organizări, aș mai menționa oferirea unei șanse suplimentare, prin sesiuni speciale, pentru elevii care, din motive de pandemie, nu au putut să participe la prima sesiune de examinare.

Mă opresc în acest număr aici, cu îndemnul de a nu ne uita doar cu ochi amenințător și cîrcotaș, folosindu-mă de versurile poetului Andrei Doboș, pe care le-am preluat în titlu. Căci umanul nu e despre perfecțiune, ci despre iubire. Iar iubirea e despre a aprecia ceea ce e bun, ceea ce e frumos, ceea ce e pozitiv. E despre construcție. Sigur, e și despre a dărîma, dar eu nu vreau să fiu de partea celor care dărîmă cu orice preț.  

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.