Prea multe săbii într-o singură teacă

Doar o clipă, atît m-am bucurat cînd am auzit că în România s-a format o coaliție care a exclus PSD. Atît de puțin a durat entuziasmul: de vineri pînă la prima ieșire în public, sîmbătă seară, a membrilor coaliției. Simt că nu apucăm februarie 2021 cu acest guvern făcut din bucăți. Prea multe săbii în aceeași teacă. Toți reprezentanții partidelor vor să vorbească pentru a arăta că formațiunile lor contează. Orban monopolizează în continuare microfonul, el deține toate explicațiile. Se vede că s-a obișnuit cu întrebările, dar și cu răspunsurile. De data asta, domnul Cîțu vrea să guverneze. A fost atent la Orban în tot acest timp și îi copiază speech-ul (atunci cînd Orban îl lasă să vorbească). De facto, avem același premier, chiar dacă este demisionar. Partide care nu au colaborat niciodată trebuie să facă echipă pe repede înainte, într-un context economico-social deosebit de greu și în cadrul unei Uniuni Europene care prioritizează verticale la care România este luată prin surprindere: securitatea cibernetică și mediul. Iar în actuala coaliție, UDMR a primit ministere-cheie: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Sportului și Tineretului.

Sîmbătă seară, Ludovic Orban lansa în spațiul public afirmații care mă puneau pe gînduri: „Împărțirea ministerelor a fost făcută astfel încît să putem ajunge la o înțelegere”, „România are nevoie de guvern și are nevoie de guvern cît mai repede”, „Imperativul momentului pentru România este acela că are nevoie de un Guvern”. Mi-e teamă că nu înțeleg de unde vine această urgență a lucrurilor. De ce? Pentru că este pandemie? Pentru că trebuie să primim 70 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană? Pentru că trebuie să fie luate în primire mostrele simbolice de vaccin anti-COVID-19? Dar Comitetul pentru Situații de Urgență nu poate să funcționeze în continuare cu atribuțiile cu care este învestit fără să ne aruncăm în administrarea țării cu oameni pe care nu-i cunoaștem, care nu au încredere să lucreze unii cu alții, care nu sînt susținuți total de partidele pe care le reprezintă ca urmare a negocierilor? Așadar, plecăm pe repede înainte cu un partid format el însuși din două părticele care nu au experiența guvernării (USR și PLUS), un partid minoritar care are o istorie în formarea de parteneriate cu PSD și care, din păcate, după opinia celor mai mulți români, există la limita toleranței naționale (UDMR) și un alt partid care nu a reușit să-și fortifice o poziție de încredere la nivelul electoratului astfel încît să își asume singur povara administrativă a țării (PNL). Știm deja că în interiorul USR se duce o luptă acerbă pentru un punct de vedere și o poziție în ierarhia partidului, iar de cînd s-a aliat cu PLUS situația a escaladat. Asumarea deciziei politice a fost o problemă în România și atunci cînd am avut un singur partid la guvernare. În toata această șaradă, PSD și AUR stau la pîndă, observă și speculează o breșă care, după cît se pare, nu va întîrzia să apară în proaspăt anunțata formulă guvernamentală. De-asta mi-e teamă, că mergem pe un drum deja bătătorit. L-am parcurs de atîtea ori și, chiar dacă aerul a fost de fiecare dată altul, senzația pe care am încercat-o a fost mereu aceeași. Mi-e teamă că o coaliție PSD-AUR va arunca România într-o incertitudine pe care nici Uniunea Europeană nu va mai avea răbdarea să o controleze. Pro România are un ego prostesc care nu este profitabil partidului, așa că, în contextul în care UDMR a primit o parte din ciolan (amuzat, mi-aduc aminte că, paradoxal, dl Ciolacu descria lupta pentru guvernare utilizînd termenul „ciolaniadă”) prin transferul intereselor la polul opus, de ce n-ar aborda și dl Ponta jocul dintr-un alt unghi?!

Mi-e teamă că, în lipsa unui consens politic și a unei ținte comune spre dezvoltare și deschidere către ambițiile europene, vom fi lăsați să alunecăm invers pe panta ireversibilă a lipsei noastre de noroc. Fostul președinte al Uniunii Europene, elitistul Jean-Claude Juncker, n-a văzut niciodată potențial în sud-estul Europei, dar pare că actualul președinte, Ursula von der Leyen, transmite semnale de încredere țării noastre: România va găzdui, începînd cu 2021, Centrul European pentru Securitate Cibernetică, fiind astfel prima agenție europeană existentă pe teritoriul țării noastre. Mai mult, România va deveni, în noul an, „hotspot” pentru energia solară alături de alte state europene – Grecia, Bulgaria, Portugalia, Franța – care vor deține capacitate energetică solară. Pare un moment important pe care trebuie să îl fructificăm. Nu e momentul pentru bîlbe politice. Mi se pare incredibil că nu reușim să ieșim din impasul politic care afectează speranțele fiecăruia dintre noi: unii cu pensia, alții cu salariul, unii cu firme, alții cu serviciu, unii la stat, alții la privat, unii cu copii, alții fără, unii în țară și alții în diaspora. Ce soartă avem: ani de zile, președintele nu se înțelege cu Guvernul și nici una dintre cele două instituții nu se înțelege cu Primăria Generală; cînd președintele se înțelege și cu Guvernul, și cu Primăria Generală, partidul aflat la guvernare pierde alegerile și trebuie să găsim unitate politică pentru a avea Guvern. Tragem de capetele sforii, unii într-o parte, alții în cealaltă și nu reușim să apucăm cu toții de un singur capăt care contează.

Nu mi-am propus să tălmăcesc faptele politice pentru că eu cred că lucrurile sînt înțelese de oameni, în ciuda paradei zilnice a unor jurnaliști care explică suplimentar cum stau lucrurile în prezent și cum se vor petrece în viitor, fiind gata să pună pariu din platou dacă simt posibilitatea unei contradicții sau a unei păreri diferite. Nu pretind că știu, ci că am instincte bune. Am vrut să îmi exprim neliniștea, teama că ceva tot nu e bine. Da, este un instinct, ca și cum țara îmi șoptește că tot n-am nimerit formula de trecere într-o altă etapă. Și, ca să nu mai zică unii că sînt incapabil de optimism, ei bine, am speranțe: dacă începutul noului an ne găsește în forma propusă, mă aștept să fie adoptată legea „Fără penali în funcții publice” pentru care am semnat într-un restaurant din Vama Veche în iulie 2018. Apoi trecem și la celelalte, că tot acolo vor fi toate.

Foto: wikimedia commons