⬆
Societate
Pagina 68
Europeni, în lumi virtuale
În noul joc, la început am nimerit într-o ghildă al cărei șef era un olandez. La o primă impresie, oamenii păreau deschiși și comunicativi, păreau că se știu între ei de-o viață. Poate că joacă de multă vreme – m-am gîndit. Sau sînt deja prieteni în viața reală. Pînă la urmă, m-am lămurit.
O lume privită cu ochii-n 3,14
Vineri, 3 iunie, ora 19, la standul Editurii Humanitas de la Bookfest va avea loc lansarea volumului Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema veche. Puteți citi ce a însemnat această aventură și începutul cărții, semnată de dilematicii de ieri și de azi:
Cu ochii-n 3,14
● Animalele de companie au evoluat, parcă, invers decît ne-am fi așteptat: descopăr cîini tot mai mici și mai tăcuți, concepuți parcă special pentru apartamentele de bloc, și pisici tot mai mari și mai fioroase – menite, probabil, să satisfacă orgoliile proprietarilor. (I. P.)
● Ce rezultă din coliziunea dintre imperialismul culinar american și conservatorismul gastronomic autohton? McMici, normal. (M. M.)
Sinceritatea – o brută
Sînt cazuri ușoare și frivole care reclamă ascunderea adevărului. Evitarea unui răspuns sincer e o foarte importantă unealtă socială, un sceptru al diplomației cotidiene. „Auzi, rochia asta îmi face fundul mare?“ Păi, n-ai cum să răspunzi sincer la o asemenea întrebare.
Anemierea creştinismului?
Se vorbeşte mult despre devitalizarea creştinismului în modernitatea tîrzie. Statistic vorbind, pare a fi adevărat: scade notabil numărul credincioşilor practicanţi, care merg regulat la biserică. Sociologic vorbind, pare a fi adevărat: viaţa socială nu mai e normată de principii explicit religioase.
Cum am trăit Păltinișul
În generația mea, modelul electiv a fost acela al Școlii de la Păltiniș: era cenaclul alpin deschis „celor puțini“ de către filozoful Constantin Noica. Nu contează, azi, cînd privesc retrospectiv, cîte parale metafizice măsoară ontologia noiciană, cît era de „originală“, sau în ce măsură a influențat istoria ideilor la nivel european.
Căsuţa dacilor pentru pitici
Clientul grădiniței nu este, așa cum ar putea crede cineva fără prea multă carte și inimă, copilul, ci buburuzele, piticii, îngerașii, albinuțele, năzdrăvanii etc.: „la grădinița noastră, îngerașii dumneavoastră vor fi atent supravegheați“.
Ce vor filmele adolescenţilor
Filmele prezentate anul acesta în cadrul celei de-a patra ediții a Festivalului Super, de filme făcute de adolescenți, m-au șocat, aproape, prin temele abordate: majoritatea aduceau în discuție viața, moartea, nemurirea, găsirea propriei identități, creația, iubirea...
Portocale la 2 lei și băiatul de la Vidra
Ce oră aiurea este ora două după-amiază! Nu ai ce căuta la două în piață. Este o rușine, ce faci tu toată ziua, dacă nu te-ai trezit dimineața, sprinten să dai ochiului leguma aburindă de pe vrej? Uite, am pățit așa necaz. Mi-am uitat banii acasă și, dus-întors, am pierdut ora.
Ce sînt Chromebook-urile?
Săptămîna trecută, The Verge anunța că vînzările de Chromebook-uri le-au depășit, în premieră, pe cele de laptopuri Apple. Ce este un Chromebook și ce importanță are pentru noi, profanii, o astfel de statistică?
Intimitate?
Se înghesuiau de-a valma zeci de oameni, se făceau permutări, se ghicea fiecare mișcare de sub pînza de cort, se auzea tot. Și atunci învățam să apreciez ceea ce aveam, adică intimitatea de acasă. Dar oare ce fel de intimitate avem? Ce mai reprezintă intimitatea noastră, a tuturor, într-un mare oraș?
Jurnalist de televiziune
„De ce, totuși, televiziune?“ – a insistat cineva, după ce am înșirat o listă întreagă de neajunsuri ale acestei profesii, printre care programul neregulat, faptul că depinzi de alții, de mulți alții, stresul termenelor-limită sau emoția directului.
Vitrinele
O bună parte din hoinăreala prin oraș se petrece în compania vitrinelor. Înalte, zvelte, bine lustruite, alteori micuțe și încărcate de abțibilduri, ferestrele magazinelor conțin ispite de tot soiul. Trecem pe lîngă ele cu aerul că le-am putea neglija, însă magnetismul este atît de puternic, încît sfîrșim prin a le adulmeca cu nesaț.
Austria fifty-fifty
Establishment vs popor, stînga vs dreapta, rural vs urban, tineri vs vîrstnici, dacă ar fi să ne exprimăm în semantica luptei electorale: candidații s-au înfruptat pe rupte din frica alegătorilor în fața migrației și a sărăciei!
Cu ochii-n 3,14
● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)
● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani,
Mîncatul ca formă
Mînca fix ca un înger. Adică așa cum mi-aș imagina eu că mănîncă îngerii. Mînuia cu delicatețe, între degete subțirele, niște tacîmuri ieftine de plastic. O furculiță precară și un cuțit bont. În farfuria transparentă, tot de plastic, avea ceva ce semăna a salată de varză și o bucată dubioasă de șnițel.
„Cei doi vor fi un trup“
„Feminismul“ evanghelic pare să fi fost lăsat în umbră de o întemeiere patriarhală a primelor comunități creștine, patriarhalism moștenit și continuat de Biserică de-a lungul secolelor.
Sinodul panortodox (V)
Tema următorului document pregătit în vederea întrunirii Sfîntului și Marelui Sinod Panortodox, care va avea loc între 16-27 iunie 2016 la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), este la fel de spinoasă ca aceea a diasporei: autonomia bisericească.
Grădiniţe cu messy play, aikido şi zumba
Textele prin care grădinițele încearcă să își atragă clienții sînt un izvor de platitudini, dulcegării, umor involuntar, principii didactice ridicate la rang de mare găselniță inovatoare, dar care sînt familiare oricui a deschis o carte de pedagogie.
Noi. M-am umflat cu cartofi (de ăia)
Cartoful dulce și untos, cum îmi place mie, l-am tîrnosit prin unt și cu mărar. Aveam și brînzet prin frigider, dar am mîncat cu 30 de lei vreo două zile. Știu, nu poți să mănînci aiurea, dacă ești sărac și bagi zilnic cartof în gîtlej, e chin.
Vinovăţii, aparenţe şi griul stăpînit
Bacalaureat, cel mai recent film al lui Cristian Mungiu, m-a zguduit. Mi s-a părut mai aproape de o realitate generică, în care ne bălăcim cu toții, vrînd-nevrînd. În personajul principal, interpretat de Adrian Titieni, aproape că m-am recunoscut.
Fotografia ca plici de muşte
Vacanțele, concertele de rock și alte momente fericite merită gustate fără intermedierea mobilului. Iar fiindcă a renunța cu totul la fotografie e prea crud, putem începe să ne premedităm apăsarea pe buton, eventual răsfoind și cîteva albume de mari fotografi.
Mici intervenţii în „sistem“
Colegul matematician, care a copiat cuvînt cu cuvînt din manual, a luat 10. Acesta e „bagajul“ cu care am intrat în viață. Un sistem de valori cu totul pe dos. Astfel de lucruri te marchează într-un fel sau altul, fără să vrei. La 14 ani, chiar și la 18, știi ce e bine să alegi? Școala te pregătește pentru astfel de alegeri importante?
Ecologistul
Umberto Eco, într-un editorial din L’Espresso, se ridica odată împotriva telefoniei celulare, spunînd că de ea au nevoie numai „handicapaţii, chirurgii care lucrează pe grefe de organe, bărbaţii şi femeile care au legături extraconjugale, jurnaliştii“.
Proprietar în Bucureşti
Este duminică, ora opt dimineața, și sînt exilată în bucătărie. Proprietarul apartamentului în care locuiesc a decis să-l renoveze și a sosit dis-de-dimineață cu un zugrav. Spune că vrea „să facă frumos aicea, că de peste zece ani nu s-a dat cu vopsea“.
Cu ochii-n 3,14
● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)
● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)
Haine mici
Blugi și tricouri iubite pînă la zdrențuire și decolorare totală. Și, pe măsură ce creșteam, texturile domolite alte eternelor griuri și variațiuni de negru. Cîte un cașmir al maturității, bulinele mici ale unei după-amieze în vizită. Vise și flash-uri cu rochiile copilăriei mele și cu rochiile croite de bunică-mea pentru păpuși.
Singurătate şi arhitectură
Despre ce fel de singurătate vorbim? Despre acea singurătate care se străduieşte să se înfăţişeze potrivit partenerului divin, să obţină acordul cu calitatea Lui: singurătatea ca efort de unificare a sinelui. Cea în care omul încearcă să-şi rectifice nivelurile fiinţei şi să le integreze în centrul său adînc, în inima trans-individuală.
Comunitățile digitale
Dependența de Internet seamănă cu devoțiunea religioasă. Dacă rămînem „fără Internet“, ne panicăm. Ne simțim brusc aruncați pe un țărm barbar, unde orice catastrofă ne-ar găsi dezarmați și neputincioși. Avem dintr-odată impresia că nimeni nu ne mai poate „auzi“, că rămînem sclavii memoriei noastre precare.
Criză, monşer, de creativitate carevasăzică!
Nu știu exact cînd a apărut obsesia pierderii creativității, dat fiind că totuși, uitîndu-ne în urmă, s-ar zice că omenirea nu s-a descurcat prea rău, dimpotrivă. În fața visului de a avea generații întregi de inventatori sau de creatori de capodopere, orice normă, lege, părinte sau școală devin, automat, instanțe culpabile.
Mila şi umorul
În viața de toate zilele sîntem prinși, ades, în situații care mai de care mai dezastruoase. Avem de-a face cu indivizi de-a dreptul insuportabili, care ori bat cîmpii cu grație, ori sînt nepoliticoși, ori agresivi, ori intruzivi.
Am plecat să-l iau pe taică-meu la București
V-am mai spus, se ține de agricultură, porumbei, capre, vaci, porci, pe undeva spre Alexandria. La peste 80 de ani nu sparge el munții, dar dă zăpada, seamănă, dă de mîncare la orătănii, culege roșia. Este bine. O dată pe lună, îl iau la analize.
Harta şi refectoriul
Dacă ați fost în vacanță în Antalya sau ați auzit cîte ceva despre dezvoltarea frenetică a zonei din ultimii ani, s-ar putea să fi remarcat un lucru: regiunea este un Disneyland pentru adulți, de dimensiunile unui județ.
Plecări, aşteptări
„Unde fugi așa, mamaie?“ S-a uitat la el ca și cum nu i-ar fi înțeles întrebarea și și-a văzut de drumul ei. „Mai ai 35 de minute pînă la tren!“, a informat-o exasperat nepotul. Abia atunci bătrîna s-a oprit – să-l creadă, să nu-l creadă?
O sărbătoare a binelui: ONGFest
Inovarea civică se referă astfel la găsirea instrumentelor necesare pentru a te implica şi a schimba răul în bine, iar toate aceste instrumente pornesc de la acelaşi concept: „împreună“. Fie că ne referim la ONG-uri, instituţii publice, companii sau cetăţeni.
„Harta nu exclude hoinăritul, îl stimulează“ - interviu cu Gordon STONE
Gordon Stone este fondatorul CitySpy Mapping, o companie care editează hărţi turistice ale oraşelor Praga, Amsterdam, Berlin, Florenţa, Barcelona, Belgrad, Budapesta, Viena, Cracovia, Varşovia, Istanbul, Wrocław şi Bucureşti. Mai multe la www.cityspy.info.
Cu ochii-n 3,14
● După ce s-a cîntat prohodul presei, vin din nou niște jurnaliști foarte tari și răstoarnă realitățile noastre colcăitoare, cu o mie de tentacule, cu susul în jos. Și fac ce n-ar fi reușit nici un tsunami. Epopeea dezinfectanților din spitale continuă în Gazeta sporturilor. O super-investigație – semnată de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan – care te lasă cu gura căscată și cu o frică imensă în oase. (A. M. S.)
● J.K. Rowling şi-a cerut scuze, printr-o declaraţie pe contul de Twitte
Parenting
O să mă bag singură într-o imensă belea. Niciodată, niciunde, cineva care s-a apucat să spună ce crede despre creșterea copiilor și despre toate megateoriile din jurul subiectului n-a reușit să scape teafăr din furia părinților.
Mironosiţele
Pe alocuri nestăpînita predilecție a românului spre zeflemea își găsește paradoxale victime – între acestea se înscriu și admirabilele mironosițe. Nimic din originea cuvîntului nu justifică această conotare, dacă nu cumva tocmai batjocura care transformă albul în negru.
Sinodul panortodox (IV)
Următorul document pregătit în vederea întrunirii Sfîntului și Marelui Sinod Panortodox, care va avea loc între 16-27 iunie 2016 la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), are drept temă o realitate nemijlocită greu de pus în armonie cu principiile ecleziologiei Bisericii de Răsărit: diaspora.
Despre competiţie, fără învingători şi învinşi
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, autorul american Alfie Kohn, specialist în parenting și comportament uman, a vorbit despre efectele nocive pe termen lung ale sistemului de educație bazat pe competiție și acceptat ca „normal“ atît în mediul familial, cît și în cel școlar.
Sinaia – ieri, azi şi-ntotdeauna
Cînd eram mică, mai toți colegii mei aveau bunici la țară. Acolo își petreceau o mare parte din vacanțe, acolo aveau tot soiul de aventuri despre care apoi scriau în compunerile „Cum mi‑am petrecut vacanța de vară“.
Pisica de Paşte
Eu am considerat-o o scîrbă, un leș fără suflet. O chem la mîngîieri, ea fuge de rupe pămîntul, apoi dă tîrcoale și iar fuge. Unde fuge? Casa este de-o cameră, în cameră – mobilă, pe mobilă – obiecte. Camera matematic așezată, cu spații generoase de mișcare. Pisica este peste tot, dar nu-n brațele mele. Niciodată în apropiere.
Inventar de brand-uri neaoşe
Pe urmele lui „Untdelemn de la Bunica“ și ale „Tarafului“ de acum 15-20 de ani, România se umple de brand-uri și strigări publicitare neaoșe. Unde apar ele mai des și ce spune asta despre noi, românii?
Bărbaţii de la pază şi protecţie
Ce păzește el sau pe cine păzește, n-am să înțeleg niciodată, fiindcă de cele mai multe ori îți dă senzația că taie frunze la cîini. Dar nu, el are grijă de siguranța clienților și din cînd în cînd simte nevoia, ca orice om în uniformă, să‑și manifeste autoritatea.
Cernobîl – ultimii supravieţuitori
Printre constatările Forumului Cernobîl sînt de notat cele cu privire la efectele traumatizante, de un „fatalism paralizant“, ale mutării celor 350.000 de locuitori din zonă, care au dus la o cultură descrisă ca „dependență cronică“.
Dragostea ca argument civilizaţional
Are femeia, omul de lîngă noi, o contribuție la ceea ce am devenit? Cît de mult îi datorăm?
Competiţia – să o acceptăm sau nu în viaţa copiilor?
Este ea construită de societate? Cum trebuie să o privim? Să o încurajăm sau, dimpotrivă, să o eliminăm din rădăcină? Concret, cum să procedeze mama Emei: să îi cumpere sau nu tabletă, pentru a fi în rînd cu copiii de la școală?
Cu ochii-n 3,14
● Un cetățean vinde, pe Olx, „un buncăr subteran antiatomic de 35 mp, casă de vacanţă de 100 mp şi un teren de 4000 mp cu 140.000 de euro, la 4 kilometri de Suceava“. Nu înțeleg: dacă ai buncăr, ce-ți mai trebuie și casă de vacanță? (A. P.)
● Pe o firmă de Pompe funebre non-stop de pe drumul dinspre Craiova spre Pitești stă scris: „Mai ieftin ca la Pitești“. (I. P.)
Numirea cu nume
Prin zonă e plin de pensiuni – Ursu, Cetatea Caraiman, Sfinx, Valea Albă intră cuminți în lotul celor cu nume de‑ale locului. Vin apoi pensiunile care poartă numele proprietarilor, sau ale copiilor, sau ale nevestelor, sau ale iubitelor și iubiților. Mara, Ana, Cătălina, Costelo și Mariana.