Vinovăţii, aparenţe şi griul stăpînit

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Bacalaureat, proba de drept şi morală jpeg

Bacalaureat, cel mai recent film al lui Cristian Mungiu, recunosc că m-a zguduit. În personajul principal, interpretat de Adrian Titieni, aproape că m-am recunoscut – deși, desigur, e unul masculin. Dar vîrsta, relația cu copilul și cu societatea românească – toate pe fondul unei oarecari echivalări a „prerogativelor“ bărbaților și femeilor – m-au făcut să am o astfel de percepție. Bacalaureat mi s-a părut mai aproape de o  realitate generică, în care ne bălăcim cu toții, vrînd-nevrînd. Iar felul în care o vede Cristian Mungiu mi s‑a părut, iarăși, unul care nu e nici alb, nici negru, ci de un binevenit gri stăpînit. Aparent stăpînit.

Filmul începe într-un orășel de provinicie, undeva prin Ardeal, pe lîngă Cluj, în cadrul cu care sîntem, cu toții, atît de familiari: cel al blocurilor comuniste și al cîinilor vagabonzi. În apartamentul lor standard, de bloc, în care familia Aldea, aparent perfect obișnuită și „normală“, adastă, o piatră sparge geamul sufrageriei. Stăpînul casei, jucat impecabil de Adrian Titieni, încearcă să găsească făptașul, dar nu reușește. După care lucrurile par să intre într-un normal a cărui definiție ne străduim s-o aflăm pe cuprinsul filmului. Dubiul pietrei aruncate planînd, însă, în continuare, asupra întregii atmosfere și făcîndu-ne să ne simțim, într-un anumit registru, ca într-un thriller psihologic.

Asta în ciuda dialogurilor benigne, chiar plate, dintre Romeo Aldea, soția lui, Magda, și fiica lor, Eliza, care urmează să se ducă la liceu pentru ultima dată înainte de bacalaureat. Familia pare să aibă totul planificat: după ce va lua bacalaureatul, Eliza va pleca în Anglia, la una din facultățile la care a fost deja acceptată. Tatăl își duce fiica la această ultimă zi de școală. Dialogurile dintre ei sînt minimaliste, tatăl fiind cel care spune mai multe, fiica rezumîndu-se să-i răspundă aproape monosilabic. Se conturează personajul tatălui ocrotitor, atotputernic, care ține în mîinile lui totul, inclusiv destinul fetei. O singură notă discordantă: mobilul lui sună isteric. Tatăl nu răspunde.

Pe fondul acestui sunet obsesiv, tatăl și fiica consimt, de comun acord, ca acesta s-o lase, de astă dată, nu în fața școlii, ci în fața unui șantier care trebuia traversat pentru a ajunge la școală. Tatăl nu ajunge „la serviciu“, așa cum ne-am imagina, ci într-o altă casă, unde îl așteaptă o femeie. La prima vedere, spectaculoasă: păr lung și roșcat, picioare lungi… De aici încolo, senzația inițială de familie perfectă se cam duce de rîpă, piatra capătă o valoare simbolică.

Calmul aproape obsesiv cu care Adrian Titieni își interpretează personajul se dovedește, de fapt, un butoi mai plin de pulbere decît nervozitatea evidentă a lui Marius din Toată lumea din familia noastră. Din acest moment, personajul e pus în situații din ce în ce mai complicate, care se adună în jurul său precum ițele într-un ghem. Calmul se păstrează, însă, acumulînd, de la conotații senine, unele mai curînd sinistre.

În timp ce se află la femeia aparent fatală, Romeo primește un telefon cu o veste paralizantă: fata lui a fost agresată în drum spre școală, în timp ce traversa șantierul. Incidentul ăsta dă totul peste cap și scoate totul la iveală. Ghemul în care e prins Romeo, de fapt doctorul Aldea (aflăm că era un bun și corect medic local), își împrăștie ițele aproape infinite în toate părțile, generînd nenumărate intrigi și subintrigi, pe care Cristian Mungiu le stăpînește cu măiestrie. Se pune, desigur, problema vinovăției, sau a vinovățiilor, care se poate extinde de la incidentul fetei la întregul mers al societății românești: cît e de vină „sistemul“, cît sîntem noi înșine de vină pentru ce ni se întîmplă, pentru direcția în care mergem? A planurilor de viitor ale fetei, care se dovedesc că nu erau chiar ale ei, ci mai curînd ale tatălui, care ratase, cîndva, el însuși, adaptarea la Occident. A relațiilor bărbat-femeie, în care, în ciuda șabloanelor, nu e niciodată unul singur vinovat. Personajul Magdei, soția lui Romeo, e relevant în acest sens: ea emite continuu judecăți de valoare fără să pună concluziile lor în practică, se plînge doar de pe pozițiile unei false superiorități morale blazate, așteptînd de la bărbat să facă totul.

Spre deosebire de Poziția copilului, aici nu e vorba chiar de acoperirea unei crime, ci doar a unei posibile fraude. Se pune problema mai micii corupții în folosul copilului. Corupție pe care toți par s-o scuze, pînă la un punct, punctul în care se pot folosi de ea. Nici măcar personajele celor implicați în povestea corupției nu sînt unilaterale, acesta e unul din punctele forte ale filmului. Toți sînt și umani, au chiar și aspirațiile lor spre mica spiritualitate.

În această plasă de păianjen în care e prins fără scăpare, ieșirea din căsnicie, împreună cu trecerea, full time, la amantă, nu apare decît ca o rocadă nesemnificativă: din femeia fatală, amanta devine o potențială nouă nevastă, cu aceleași probleme și aceeași previzibilă evoluție.

Din fericire, filmul nu se termină total lipsit de speranță: dacă tatăl cam pică bacalaureatul, noua generație pare să fie capabilă să se salveze.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.