Cu ochii-n 3,14

TRASEIȘTII POLITICI,
TOT MAI MICI ȘI MAI TĂCUȚI,
SÎNT SFĂTUIȚI SĂ NU DESCHIDĂ UȘA SPRE A OMORÎ VREMEA
(A TRECE DE URÎT)

● 28 de candidați la alegerile locale (după cum arată un raport Expert Forum) și-au făcut cîte două dosare de candidatură: unii reprezintă PSD și PNL, alții reprezintă PSD și PMP. Eu zic să-i privim cu indulgență: spre deosebire de traseiștii politici, care-și schimbă partidul în funcție de cine cîștigă alegerile, ăștia măcar au luat-o de la început pe două cărări, ca tot românu’ imparțial. (M. V.)

● Animalele de companie au evoluat, parcă, invers decît ne-am fi așteptat: descopăr cîini tot mai mici și mai tăcuți, concepuți parcă special pentru apartamentele de bloc, și pisici tot mai mari și mai fioroase – menite, probabil, să satisfacă orgoliile proprietarilor. (I. P.)

● La intrarea blocului unde locuiesc a apărut un afiș prin care locatarii sînt sfătuiți să nu deschidă ușa celor care invocă „diverse motive“. Iar aici începe o listă lungă de motive: cei care pretind că sînt de la deratizare, de la gaze, colectare gunoi, cabluri, diverse companii, poștă etc. Acel „etc.“ m-a tulburat: dacă o doamnă sună la interfon, pe motiv că e mama, îi deschid? (S. G.)

● „Nu spre a te sătura, ci ca un fel de gustare şi spre a omorî vremea (a trece de urît), se mănîncă aşa-zisele floricele. De mult doream să aflu ce este cu aceste lucruri albe, mici, nu puţin sămănătoare cu nişte flori... Eu singur, ce e drept, n-am putut deloc să le găsesc vreun gust; n-au, să spun adevărul, vreun gust rău, dar n-au nici unul bun; n-au, după mine, absolut nici un gust“ – din notele diplomatului ceh Jan Urban Jarnik care, în 1917, mesteca pentru prima dată popcorn într-un tîrg din Bucureşti. (M. C.)

FANTOMA UNEI PERSOANE
MOARTE ÎN COLIZIUNEA DINTRE
IMPERIALISMUL CULINAR AMERICAN ȘI CONSERVATORISMUL
GASTRONOMIC AUTOHTON
A RĂSPUNS: MONEDA NAȚIONALĂ ARE ROL ANTIBACTERIAN

● Cel puţin şapte taximetrişti japonezi au declarat că au avut drept client fantoma unei persoane moarte în urma tsunami-ului din 2011. Eu nu ştiu ce să zic despre ştirea asta, aştept filmul. (M. C.)

● Ce rezultă din coliziunea dintre imperialismul culinar american și conservatorismul gastronomic autohton? McMici, normal. (M. M.)

● Femeia pe care o știm toți cei care locuim în zonă pentru că se aude de multe ori urlînd în casă și o vezi stînd cu geamurile larg deschise iarna, zilele trecute, cînd a întrebat-o cineva: „Ți-ai mai aranjat în casă?“, i-a răspuns atît de firesc: „Eu sînt într-o renovare permanentă, dragă“. Și vorbele ei mi-au cam rupt sufletul. (A. M. S.)

● O doamnă, la telefon: „Avem doar un milion de roni datorie!“ Am rămas ușor confuză în urma ei: parcă denominarea a fost acum nouă ani. Iar moneda noastră națională e leul, nu RON-ul (sau ron/roni, cum văd peste tot). (C. Ș.)

● Cică bețișoarele de curățat sînt cei mai mari dușmani ai urechilor noastre. Specialiștii spun că ceara din urechi pe care mulți o desconsideră este o secreție minunată a corpului care protejează pielea conductului auditiv extern și are rol antibacterian. Așadar, trăiască ceara din urechi! (Acest articol de pe Internet vine ca bonus și cu testul: „Tu cum stai cu auzul?“) (A. P.)

LA 3,5 INCI PER BUCATĂ,
POFTA DE ȚUICĂ, DE NACELE
ȘI PLATFORME AR TREBUI
SĂ SE NUMEASCĂ, ÎN DEZACORD
CU CONSTITUȚIA, „THE ANGEL“

● Cît de mult spaţiu ocupă Internetul? Fizicianul Randall Munroe a făcut un calcul: industria unităţilor de stocare produce undeva în jurul a 650 de milioane de hard drive-uri pe an – adică, la 3,5 inci per bucată, aproximativ 8 litri de hard-drive-uri pe secundă –, ceea ce înseamncă că în cîteva ore de producţie se umple un petrolier. (M. C.)

● Mediafax.ro publică un reportaj despre un sat din Alba în care nu există nici o cîrciumă. Satul respectiv se numește Limba. E, poate, o ironie a destinului să te naști în satul Limba și să ți se usuce gîtlejul de pofta de țuică. (M. M.) 

● „Avem deosebita plăcere să vă aducem la cunoștință oferta noastră de nacele și platforme autopropulsate tip foarfecă, pentru lucru la înălțime“ – îmi scrie o firmă de specialitate. Lucrul la înălțime are, fără îndoială, poezia lui. (M. P.)

● Emisiunile electorale sînt în general de neprivit și de neascultat. Asta știam mai demult. Motivul nu e neapărat că sînt plicticoase, ci mai degrabă acela că numele lor sînt incorecte și induc în eroare. Multe dintre ele ar trebui să se numească de fapt: „Foști și viitori hoți au cuvîntul“ sau „Infractori la microfon“. Ori poate cu niște titluri mai de entertainment: „Ghiciți unde e escrocheria?“, „Care-i promisiunea mai gogonată?“ sau „Cine minte mai tare cîștigă“. Păi, nu? (A. M.)

● Un raport Expert Forum arată că, dintre cei 267.239 de candidați la alegerile locale, 449 au mai puțin de 23 de ani (în dezacord cu Constituția, care le cere candidaților să aibă peste 23), iar 6 sînt minori. De cînd se tot cere o „întinerire a clasei politice“, partidele noastre par să fi acceptat că trebuie făcut ceva. Eu zic că, pentru o întinerire reală (și nu așa, pe sub masă și de ochii lumii), ar trebui schimbată Constituția: să le fie permis să candideze doar celor sub 23 de ani. (M. V.)

● Dialog despre îngeri (la 8 ani): Ilie – Ce e un înger? Alexandru – E un fel de fantomă de-a lui Dumnezeu. Ilie – Orice-o fi, da’ fantomă nu e. Alexandru – Oricum, e doar în vis. Ilie – Și în cărți... (la lecția de engleză, Alexandru și Ilie Ilioiu, veri primari; subiect – „The Angel“) (R. M.)

Foto: E. Farkas