Proprietar în Bucureşti

Natalia NEGRU
Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Proprietar în Bucureşti jpeg

Este duminică, ora opt dimineața, și sînt exilată în bucătărie. Proprietarul apartamentului în care locuiesc a decis să-l renoveze și a sosit dis-de-dimineață cu un zugrav. Spune că vrea „să facă frumos aicea, că de peste zece ani nu s-a dat cu vopsea“. Toate bune și frumoase, dar după patru ani de închiriat neînsoțiți de nici o formă de reparație, această schimbare de atitudine față de apartamentul cu două camere, decomandat, ridică semne de întrebare. Fie s-a decis să-l vîndă, într-un viitor apropiat, fie a conchis că locuința merită o chirie mai mare.

Brusca intruziune a domnului Nae în universul apartamentului meu (mai pre­cis al său) este o formă de exprimare, în mare parte neintenționată și neconștientizată, a simțului acut de proprietate. Fără drept de apel, schimbă ușa, vopsește pereții, înlocuiește mocheta veche de 15 ani cu parchet. Pe toate la ofertă le-a găsit, un chilipir pe metru pătrat. Mobila de la bucătărie nu mai e bună, cumpără una nouă. Și balconul vrea să-l închidă, dar mai așteaptă, „poate vine reabilitarea termică și pe la el la bloc“. Mai puțin contează singura problemă stringentă: vechea mașină de spălat. E casa lui, e decizia sa pentru ce alocă banii. Nici nu încape vorbă de vreo consultare.

Domnul Nae, my landlord, cum ar spune englezii, este pe alocuri privilegiat: în anii 2000 a reușit să-și cumpere un al doilea apartament, în care s-a mutat, cel din cartierul Tineretului transformîndu-se într-o sursă de venit constantă și sigură. Situația locatorului meu – cu două apartamente, unul locuit, altul închiriat – s-ar încadra într-o formă de investiție care ilustrează mercantilizarea locuirii în Capitală. Poate fi chiar o afacere deținerea unui astfel de bun imobiliar care necesită investiții doar din zece în zece ani și care, în rest, aduce doar venituri sub formă de chirie lunară. De altfel, din această perspectivă, achiziția unei case este și o modalitate de securizare a disponibilităților financiare pe care o persoană sau o familie le are la un moment dat. Ce-i în mînă nu‑i minciună, spune o vorbă din popor…

Atributele proprietății

Deținerea unei locuințe este asociată cu siguranța, stabilitatea, securitatea și este, în aceeași măsură, o investiție. A fi proprietarul unei case nu este însă un fapt uniform: proprietară este și bătrîna de la etajul opt, dintr-un bloc de garsoniere ridicat înainte de 1989 în Dristor, proprietar este și tînărul care are în jur de 35 de ani și care a ales să cumpere un apartament într-un ansamblu rezidențial nou, din afara orașului. La fel, proprietar este și cel care și-a construit la periferia orașului o casă P+1, cu o amprentă la sol de peste 200 de metri pătrați, care și-a amenajat o grădină cu vedere la lac sau și-a dotat curtea cu piscină. Sau chiar domnul Nae, cu ale sale două apartamente. Toți resimt în moduri diferite experiența proprietății, iar casele lor sînt deopotrivă expresia propriilor alegeri și dorințe, cît și a condițiilor socio-economice actuale, a trecutului socialist și a reglementărilor în materie de locuire. De aici și eterogenitatea proprietarilor și a formelor de locuire în București. În momentul în care casa este asociată în primul rînd cu atribute precum siguranță, stabilitate și securitate, fapt coroborat și cu un anumit nivel de dezvoltare economică, este de înțeles predispoziția pentru proprietate (în 2014, conform datelor Eurostat, 96,1% din români dețineau o locuință).

În funcție de propriile trasee locative, de așteptările pe care o persoană le are și funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească, proprietatea unei locuințe ia forme variate. Garsoniera poate fi o soluție potrivită pentru o anumită vîrstă, iar apartamentul de bloc pentru un interval monetar în care se pot încadra potențialii proprietari. O locuință individuală în București, la periferie sau cel puțin în localitățile din împrejurimile Capitalei poate fi ultima redută în materie de proprietate, surclasată poate doar de perspectiva unei case la munte.

O casă în proprietate personală, locuită în mod curent de însuși proprietarul său, este impregrantă cu sentimente, înzestrată cu capacități de regenerare, suportă cu brio transformări conform viziunii și identității celui care își duce traiul acolo. A avea casa ta îți conferă „sentimentul că ai ceva al tău, te întorci către vatră. Nu zic că am o garsonieră, am o vatră“, explică o tînără posesoare a unei garsoniere din Berceni. Starea de intimitate caracteristică unei locuințe în proprietate alimentează, cel puțin în cazul tinerei din Berceni, dorința de a ajunge acasă, un spațiu eminamente relaxant. Apoi, capacitatea de a cumpăra o casă sau chiar de a o construi din temelie este percepută ca o realizare, una dintre cele mai importante, fiind rodul muncii tale. Casa amplasată în împrejurimile Bucureștiului este însoțită de o serie de atribute și beneficii noi: praful și căldura insuportabilă din Capitală sînt înlocuite cu aerul curat, zgomotul tramvaielor și claxoanelor cu lătratul cîinelui și cîntatul cocoșului, iar aglomerația și senzația de sufocare cu accesul la spațiu, la nuanțe cromatice noi, preponderent verzi. Problemele cu traficul rutier, de accesibilitate la spitale, farmacii, grădinițe și școli sînt identificate abia ulterior, pe măsura locuirii. În funcție de localitatea pe raza căreia este amplasată, casa este văzută ca fiind ruptă de orașul haotic, poziționată într-un spațiu retras și mai civilizat. „Puterea acestei case vine din faptul că este construită de mine, este casa pe care eu mi-am dorit-o şi pe care mi-am construit-o aşa cum am vrut. Şi în momentul în care pui suflet în ceva este imposibil să nu-ţi iasă“, povestește un locuitor al Brăneștiului, mutat acolo de patru ani. Trecută prin acest proces, casa devine acasă, locul unde te simți cel mai bine, unde îți găsești liniștea, pacea, armonia, locul care formează un tot cu familia, care se identifică, de fapt, cu ea. Legătura strînsă dintre o locuință și familie, copii, muncă, acel sentiment de liniște și reculegere invocat deseori sînt detalii care, de asemenea, conferă longevitate și substanță locuinței în proprietate.

Revenind la dramoleta din apartamentul decomandat din Tineretului: domnul Nae nu-l vinde, „că nu-i convine“, după cum îmi explică zugravul. Nici chiria nu a mărit-o. Să fi fost oare reparațiile un început de normalizare a relației proprietar-chiriaș? În acest caz, bănuielile mele care plasau intențiile domnului Nae între „mărește chiria“ și „vinde“ (a se citi „mă dă afară“) par a fi cele demne de îngrijorare, întrucît reflectă internalizarea unui relații presupus defectuoase și a unei raportări de pe poziția chiriașului, prezumtiv inferioară față de cea a proprietarului.

Notă: acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“ publicate în volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan. Proiectul „Case Vii“ este realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“, finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014. Proiectul este coordonat de Asociaţia VIRA, în parteneriat cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană și cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Natalia Negru este absolventă a Masteratului de Antropologie de la SNSPA şi coordonatoarea volumului colectiv De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, publicat în 2016 la Editura ProUniversitaria (disponibil online la www.bucharesthou­singstories.ro).

Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc / Bucharest Housing Stories

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?