Comunitățile digitale

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Dependența de Internet seamănă cu de­vo­țiunea religioasă. Dacă rămînem „fără Internet“, ne panicăm. Ne simțim brusc aruncați pe un țărm barbar, unde orice catastrofă ne-ar găsi dezarmați și neputincioși. Avem dintr-o­dată impresia că nimeni nu ne mai poate „auzi“, că rămînem sclavii memoriei noastre precare, victimele oricărui lapsus. Gîndul nu se înalță cu ușurință spre Dumnezeu: de aceea sînt unii care socotesc că singura legătură cu El rămîne rugăciunea, nu dialogul interior „așa cum vine“, ci recitativul prestabilit, al cărui ritm generează sentimentul prezenței divine. Internetul e o pseudodivinitate care nu doar o ecranează pe cea reală, dar, situată într-o dimensiune care scapă simțurilor, o și face uitată. Rețeaua digitală e un stăpîn care nu ne lasă nici o secundă de libertate, solicitîndu-ne atenția pe o scară distributivă aparent infinită.

Ruptura nu e totală. Cei mai mulți reușesc încă să închidă Internetul și să meargă la biserică. Mulți continuă să se roage seara și dimineața sau ori de cîte ori resimt un pericol iminent, care le înmoaie vanitatea și îi face să se simtă mici, așa cum se simte orice copil al lui Dumnezeu. În același timp, fiecare credincios postmodern tinde să desăvîrșească procesul de secularizare prin mutarea propriilor (specifice) nevoi religioase tot pe Internet. Bisericile (și orice altă autoritate a religiilor organizate) au ajuns acolo din necesități de comunicare socială, adică de prozelitism și pastorație. Toate și-au deschis site-uri, există zeci de mii de blog-uri și pagini de Facebook sau conturi pe alte rețele de socializare dedicate faptului religios viu, tradițiilor doctrinare, textelor educative etc. Ele au fost construite pentru a ajunge la generațiile postmoderne „pierdute“ parțial pentru religiozitatea clasică, ritmată liturgic, de-a lungul anului bisericesc. Numai că, așa cum liturghia televizată sau transmisă la radio îi ține pe mulți în fotoliu (dîndu-le sentimentul că participă de la distanță), tot astfel religia exprimată pe net îi încurajează pe utilizatori să o țină prizonieră în sfera virtualului, adică acolo unde s-a mutat deja centrul lor de greutate existențială. Nu se pune aici problema de a condamna sau justifica aceste practici: ele există ca atare și mi se pare mai degrabă interesant să înțeleg ce mecanisme le patronează. Unul dintre acestea este, așa cum anticipam, cel al reinventării comunității din care faci parte cu ajutorul net-ului. În lumea reală a parohiilor (mai ales urbane), credinciosul nu mai cunoaște aproape pe nimeni. Sau, dacă e un frecventator asiduu al oficiilor divine, el reperează cîteva figuri care devin familiare, fără ca asta să implice o comunicare mai profundă, adică o veritabilă cunoaștere reciprocă, de ordin dialogic. Prin contrast, fiecare cont de Facebook devine centrul unei rețele sociale personalizate la scara preferințelor și valorilor specifice titularului. Omul postmodern, produs istoric al secularizării radicale, devine nu doar cel care citește de capul lui Scripturile și se dezice de necesitatea medierii clericale în relația cu Dumnezeu, ci și „liderul“ unor „bisericuțe“: contul său personal e și un amvon de unde își proclamă „adevărurile“ personale, o solee din axul căreia își citește „evanghelia“ proprie, dar și de unde oficiază „botezuri“ (prin extinderea listei de prieteni virtuali) sau de unde emite „anateme“ (prin blocarea recalcitranților, asimilați unor „eretici“). Cu alte cuvinte, structura Bisericii (cîndva „catolică“, adică universală) s-a clonat, dar și atomizat, în spațiul virtual, unde „preoția“ devine atributul oricărui utilizator. Unitatea de bază rămîne contul personal, însă există și agregări comunitare mai ample, care grupează „bisericuțele“ cu aceleași mari interese politice, economice sau culturale. Asistăm, cum spuneam, la un proces tot mai vizibil de reinventare a comunităților prin transpunerea lor individualistă la nivelul societății digitale care produce „cetățeni“, dar și „credincioși“ ai diferitelor cauze colective, inclusiv religioase.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Dronele tehnologice, soluția cea mai eficientă la criza de angajați din agricultură. „Nu mai are cine mulge o oaie!”
Utilajele de ultimă generație și softurile inteligente sunt pregătite să suplinească lipsa tot mai acută a angajaților din domeniul agricol. Potrivit specialiștilor, o dronă, de exemplu, poate înlocui câteva utilaje, dar și doi-trei angajați. În plus, e o soluție mult mai economică pentru fermieri.
image
Descoperire de groază: un șarpe s-a refugiat de viscol în apartamentul unor constănțeni
Un apel mai puțin obișnuit a venit astăzi pe numărul unic de urgență 112: o familie din Constanța a cerut ajutor, după ce a descoperit un șarpe, ascuns după comoda din hol.
image
Cel mai lung pod arc din România a fost deschis circulației: „Este un proiect 100% românesc” VIDEO
Podul în lungime de 170 de metri a fost construit de o echipă românească și a costat 46 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane