Noi. M-am umflat cu cartofi (de ăia)
Dintr-o doară, dintr-o chioară, dintr-o cioară. Da, fără plan, un pic miop, am ajuns în Obor și am încasat la 8 lei două kilograme de cartofi noi. Și cu o salată de 2 lei, două legături de ridichi – 2 lei, castraveți – 4 lei, patru roșii – 3 lei, m-am lăcomit, știu că nu e vremea lor, dar n-am rezistat la verde crud. Și-o lipie unsă cu semințe pe deasupra. Am pus ulei de măsline și dă-i! Două zile. Salate și cartofi. Cartofi și salate. Fără milă, fără rușine.
Cartoful dulce și untos, cum îmi place mie, l-am tîrnosit prin unt și cu mărar. Aveam și brînzet prin frigider, dar am mîncat cu 30 de lei vreo două zile. Știu, nu poți să mănînci aiurea, dacă ești sărac și bagi zilnic cartof în gîtlej, e chin. Dar așa, să pici de pe culmile somonului, șnițelului, cîrnatului pe haineala cartofului nou, oho, viață!
Perpeleală de vară. Pe ploaie torențială. Ați văzut cît a plouat? Nu știu cum, dar pe ploaie, cu cartoful în fălci, am luat tot felul de decizii, care mai de care mai fantastice. Una, să vînd. Mi‑am strîmbat gura de nervi, mi-am sucit nervii la gură, doar cu asta în gînd. Să vînd. Mi se rupe inima. Alta, să mai tac. Mi se pare că vorbesc cam mult în ultimul timp. Da, să tac. De la cartofi mi se trage?
