Vitrinele

Ana-Maria SÎRGHI
Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Vitrinele jpeg

O bună parte din hoinăreala prin oraș se petrece în compania vitrinelor. Înalte, zvelte, bine lustruite, alteori micuțe și încărcate de abțibilduri, ferestrele magazinelor conțin ispite de tot soiul. Trecem pe lîngă ele cu aerul că le-am putea neglija oricînd, însă magnetismul este atît de puternic, încît sfîrșim prin a le adulmeca cu nesaț pe fiecare în parte. E ca un diafilm care începe cu buticul din fața blocului, continuă cu chioșcurile și covrigăriile de la metrou, se mai înfoaie în magazinele de lux ale marilor bulevarde și sfîrșește, în funcție de nevoile de seară ale consumatorului, fie pe rama unei librării dichisite, fie în cadrul animat al vreunui restaurant. Să vrei, și nu poți ignora poveștile vitrinelor. Indiferent de profilul celui vizat sau de bugetul de care dispune, decorul expus „la fereastră“ merită din cînd în cînd atenția esteților. De ce? Gîndiți-vă că e o obișnuită acțiune de retorică, prin care se urmărește nelipsita captatio benevolentiae. Doar așa marfa intră în cîmpul vizual al potențialului cumpărător și își exercită puterea de convingere. Prin geam ți se promit „la vedere“ tot soiul de bunătăți și experiențe, iar tu nu trebuie să faci altceva decît să treci pragul atelierului de himere și să te orientezi la fața locului. Dar să nu credeți că relația n-are impurități. Dacă le admiri îndelung, vitrinele te șantajează emoțional. Pot modela comportamente, schimba gusturi, accelera frenezia consumului. Cam asta nota radicalul Guy Debord în Societatea spectacolului, referindu-se la dominația lui „a avea“ asupra lui „a fi“: „Alienarea spectatorului în profitul obiectului contemplat (…) se exprimă astfel: cu cît contemplă mai mult, cu atît trăiește mai puțin; cu cît acceptă mai mult să se recunoască în imaginile dominante ale nevoii, cu atît își înțelege mai puțin propria existență și propria dorință.“ (Editura EST, 2001, capitolul „Separarea desăvîrșită“, fragment 30)

Dar să le privim cu un aer jovial! Există vitrina onestă, cu produsele bine ordonate pe categorii, cu prețurile și ingredientele scrise clar, citeț, uneori de-o șchioapă. Prezență frecventă în patiserii, ea te ajută să iei decizii rapide și să nu încurci coada stînd pe gînduri minute-n șir. Din aceeași categorie, însă cu o ușoară predilecție spre degringoladă, fac parte vitrinele chioșcurilor cu de toate. Au o organizare de tip tapet, care îmbracă geamul de jos pînă sus, iar produsele – în general de-ale gurii – stau lipite cu scotch unul lîngă altul. Cum oferta de covrigei, ciocolate, biscuiți, cornuri și alte cele e bogată, rar rămîne vreun centimetru liber ca să zărești nasul vînzătoarei. Nu te amărî; sînt prevăzute cu gemulețe de comunicare foarte eficiente, care oferă un contact redus cu interlocutorul și, de cele mai multe ori, trebuie să te apleci pe genunchi ca să te asiguri că nu te servește vreun extraterestru. Practic, experiența întîlnirii cu celălalt se reduce la o mînă care servește și încasează. O interacțiune dezumanizatoare? O mașină? Nu, nici nu s-a gîndit capitalismul vreodată la așa ceva.

Apoi, răsar vitrinele fără stil, care vor să îți arate că nu au bani și timp să se dichisească, dar că, la nevoie, te servești de ele pentru tot soiul de treburi. Sînt nenumărate pe linia de tramvai care străpunge Calea Moșilor: ateliere de cizmărie, magazinașe cu detergenți, diluanți și mase plastice, incinte cu haine second hand, mercerii, buticuri cu materiale, chiar și un magazin cu haine și căciuli de blană mi-a atras atenția în timpul investigației de teren. Fereastra nu are nimic glossy sau catchy, ci pare mai degrabă o tarabă în care s-a încărcat rapid marfa nouă și care va sta pe pervaz pînă se așterne bine praful. Ele au un mariaj statornic cu rezidenții din cartier și nu se mai ostenesc să se coafeze în fiecare zi. Știi că acolo găsești șuruburi, saci și ligheane, dincolo ațe, cercei și nasturi, și aia e, îți vezi de negustoreală.   

Cu aere se poartă vitrinele de fashion middle class, din seria Mango – Zara – Bershka – H&M –Terranova. Întîi, se întind ca niște caracatițe: dacă au închiriat un parter, urcă bannerele pînă la etaj, dacă intrarea se face după accesul efectiv în imobil, atunci își deschid o nouă ușă la trotuar ca să te agațe. La unele dintre ele, se montează difuzoare exterioare în care urlă hituri pop, de dimineața pînă seara, în speranța unui antrenament de shopping cu rezultate. Mai degrabă se ajunge la agitație și iritare pentru ghinioniștii care n-au nevoie de genți și rochii, ci doar folosesc perimetrul pentru circulație. În consecință, îi vezi repezindu-se să se ascundă în cea mai apropiată gură de metrou. Rămîne în urmă babilonia tendințelor, construită pe tot soiul de fantasme și afișată pe mesh-uri cît vitrina: corpuri nepămîntești, priviri amețitoare, aluri de cucerire, putere, voluptate, sexualitate. Nu-i de omis contrastul între cenușiul străzii – cu modestia și grijile pietonilor – și strălucirea de pseudocleștar a vitrinei în care nesuferite manechine de plastic pozează în împlinire.

Pe lîngă ferestrele gigant, de mausoleu, se strecoară și cîteva personaje mai mature, să zicem din categoria de lux. Au o atitudine detașată, de tipul for highbrow only și ies în față cu piese statement: un ceas, un stilou, un pantof, un giuvaier. Prețurile sînt afișate discret, dar vizibil, ca să înțelegem de la bun început în ce condiții putem avansa dialogul. La polul opus, deșerticele vitrine sold out arată ca niște vase naufragiate care imploră atenție, cu afișe supradimensionate pe care citești cu roșu doar: „Reduceri! Reduceri! Reduceri!“

Nu aș vrea să închei cu afectare, dar cred că citatul din Feuerbach așezat de Debord în deschiderea capitolului mai sus amintit se potrivește cel mai bine: „Dar, firește, timpul de azi… preferă lucrului existent imaginea, originalului – copia, realității – reprezentarea, esenței – aparența; căci sfîntă pentru el este numai iluzia, profan este însă adevărul.“ (Ludwig Feuerbach, Esența creștinismului, trad. rom. de Petre Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Științifică, București, 1961, p. 21)

Ana-Maria Sîrghi este jurnalist freelance și scrie pe site-ul pecurat.ro.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.