Ce vor filmele adolescenţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Filmele prezentate anul acesta în cadrul celei de-a patra ediții a Festivalului Super, de filme făcute de adolescenți, m-au șocat, aproape, prin temele abordate: majoritatea aduceau în discuție viața, moartea, nemurirea, găsirea propriei identități, creația, iubirea... Dacă modalitățile de expresie cinematografică nu sînt, întotdeauna, cel mai fericit alese (deși unele filme au fost revelații și în acest sens, iar altele aveau atuul prospețimii), subiectele sînt cele esențiale.

În cadrul competiției naționale, chiar primul film prezentat – Un copac lovit de soartă, în regia lui Alexandru Lăzărescu, te șochează prin felul direct, brutal chiar, în care gestionează un subiect tragic: povestea unui băiat ajuns într-un scaun cu rotile și care, evident, încearcă să facă față condiției sale. Scena în care protagonistul, despre care încă nu știi că are această problemă, stă în fața ecranului unui computer și își ia toți prietenii la rost, într-un acces de mizantropie, aruncîndu-le cu cruzime în față ce nu îi place la ei, defectele lor fundamentale, și îndepărtîndu-i, astfel, în mod deliberat – scenă care, pînă la urmă, se transformă într-un film întreg –, mi s-a părut copleșitoare.

Un alt tip de probleme existențiale majore, să zicem mai soft, se pun în Decision (regia: Alin Mușetescu), în care un adolescent se întreabă ce-și dorește de la viață și carieră. Și, după ce ia, la modul ipotetic, în calcul multe posibile soluții, o alege pe cea mai sănătoasă: să fie fericit. Pînă la urmă, tot problema fericirii este cea în jurul căreia se clădește și distopia To the King (regia: Luca Nicolaescu), de astă dată reîntorcîndu-se în „liga mare“, dar cu mijloacele culturii populare: într-o lume a viitorului, desigur, în care toți sînt nemuritori, o parte dintre ei se gîndesc cum să se întoarcă la... mortalitate.

Filmul care a cîștigat Premiul cel mare al competiției naționale, My Own Private Soho, în regia lui Călin Boto, scoate la iveală, poate pentru prima dată la noi, în context adolescentin, diversitatea orientărilor sexuale și problemele găsirii identității fiecăruia, în acest context. Cu patru personaje – patru tipologii, filmul vorbește despre dificultatea, mai întîi, de a-ți accepta propria sexualitate, și atunci cînd e diferită de cea mainstream. Și, apoi, de a ți-o asuma, și în fața celorlalți.

Un alt film care pune problema relațiilor, de astă dată dintre persoane de sexe diferite, este Luxor (regia: Elena Roșu). Filmul meu preferat din competiția națională, Luxor reușește, doar prin intermediul unei conversații pe Skype, completată cu alte imagini de pe net, pe care unul dintre cei doi participanți la discuție le caută aleatoriu în timpul monologului celuilalt, să atingă una dintre problemele centrale nu doar ale adolescenților: cea a incapacității de comunicare reală. Monologul entuziast ale fetei e primit, în general, cu dezinteres, de ascultătorul băiat. În final, fata închide programul (e adevărat că se oprește doar adormind în fața computerului). Dar coșmarul băiatului nu se oprește aici: o alta îl sună, și reîncepe un alt simulacru de comunicare...

Cruzimea băiatului-receptor din Luxor e împărtășită și de eroul din Mama, plec la Harvard (regia: Karina Bălan, Teodora Ungureanu, Andreea Geamăn și Alexandra Drăgulinescu), cîștigător al Mențiunii Juriului. Primind admiterea la o facultate prestigioasă din afară, care se dovedește a nu fi alta decît Harvard, eroul filmului nu mai știe ce să mai vîndă ca să-și „urmeze visul“. Ultima resursă se dovedește a fi însăși mama lui, o gospodină săracă și acrită care nu vorbește decît despre lipsa banilor. Interesant e că pînă și pentru ea se găsește un cumpărător...

Filmul Amănunt biografic, în regia lui Ștefan Iordache, e, iarăși, unul interesant. Cu un text cu potențial, care pornește bine, pe o linie a unui absurd sănătos, dar se pierde, pînă spre sfîrșit, în prea multe meandre, defectul principal al filmului fiind lungimea sa.

Pateul luminii, în regia lui Matei Zgîmboi, cîștigător al Premiului Publicului la competiția națională, e o parodie reușită la Codul lui Da Vinci, combinat cu reclamele obsedante la diversele pateuri.

Lungimea a fost, de altfel, și defectul unor filme interesante ca idee, din competiția internațională. Precum, de pildă, al celui care a luat Premiul Publicului, Traces in the Sand, în regia lui Simon Marina Hoffmann. Pe bună dreptate, Premiul cel mare al competiției internaționale a fost acordat lui Arakabus (regia: Delphine Hermans și Simon Medard) – un film dinamic și bine structurat de animație, o animație neobișnuită, despre o comunitate de părinți și copii cu înclinațiile și tabieturile lor. Și una dintre mențiuni – filmului indian Goddess Durga (în regia lui Amritendu Roy), un film de observație poetică, fără cuvinte, mai grăitor așa decît multe dintre cele excesiv logoreice.

Din secțiunea „Festival Friends“, a celor care au fost în competiție anii precedenți, Deasupra tuturor, în regia lui Victor Cioabă și a lui Iacob Paștina, e un film remarcabil, prin profunzimea tematicii, calitatea poveștii și a jocului actoricesc.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.