Ce vor filmele adolescenţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Filmele prezentate anul acesta în cadrul celei de-a patra ediții a Festivalului Super, de filme făcute de adolescenți, m-au șocat, aproape, prin temele abordate: majoritatea aduceau în discuție viața, moartea, nemurirea, găsirea propriei identități, creația, iubirea... Dacă modalitățile de expresie cinematografică nu sînt, întotdeauna, cel mai fericit alese (deși unele filme au fost revelații și în acest sens, iar altele aveau atuul prospețimii), subiectele sînt cele esențiale.

În cadrul competiției naționale, chiar primul film prezentat – Un copac lovit de soartă, în regia lui Alexandru Lăzărescu, te șochează prin felul direct, brutal chiar, în care gestionează un subiect tragic: povestea unui băiat ajuns într-un scaun cu rotile și care, evident, încearcă să facă față condiției sale. Scena în care protagonistul, despre care încă nu știi că are această problemă, stă în fața ecranului unui computer și își ia toți prietenii la rost, într-un acces de mizantropie, aruncîndu-le cu cruzime în față ce nu îi place la ei, defectele lor fundamentale, și îndepărtîndu-i, astfel, în mod deliberat – scenă care, pînă la urmă, se transformă într-un film întreg –, mi s-a părut copleșitoare.

Un alt tip de probleme existențiale majore, să zicem mai soft, se pun în Decision (regia: Alin Mușetescu), în care un adolescent se întreabă ce-și dorește de la viață și carieră. Și, după ce ia, la modul ipotetic, în calcul multe posibile soluții, o alege pe cea mai sănătoasă: să fie fericit. Pînă la urmă, tot problema fericirii este cea în jurul căreia se clădește și distopia To the King (regia: Luca Nicolaescu), de astă dată reîntorcîndu-se în „liga mare“, dar cu mijloacele culturii populare: într-o lume a viitorului, desigur, în care toți sînt nemuritori, o parte dintre ei se gîndesc cum să se întoarcă la... mortalitate.

Filmul care a cîștigat Premiul cel mare al competiției naționale, My Own Private Soho, în regia lui Călin Boto, scoate la iveală, poate pentru prima dată la noi, în context adolescentin, diversitatea orientărilor sexuale și problemele găsirii identității fiecăruia, în acest context. Cu patru personaje – patru tipologii, filmul vorbește despre dificultatea, mai întîi, de a-ți accepta propria sexualitate, și atunci cînd e diferită de cea mainstream. Și, apoi, de a ți-o asuma, și în fața celorlalți.

Un alt film care pune problema relațiilor, de astă dată dintre persoane de sexe diferite, este Luxor (regia: Elena Roșu). Filmul meu preferat din competiția națională, Luxor reușește, doar prin intermediul unei conversații pe Skype, completată cu alte imagini de pe net, pe care unul dintre cei doi participanți la discuție le caută aleatoriu în timpul monologului celuilalt, să atingă una dintre problemele centrale nu doar ale adolescenților: cea a incapacității de comunicare reală. Monologul entuziast ale fetei e primit, în general, cu dezinteres, de ascultătorul băiat. În final, fata închide programul (e adevărat că se oprește doar adormind în fața computerului). Dar coșmarul băiatului nu se oprește aici: o alta îl sună, și reîncepe un alt simulacru de comunicare...

Cruzimea băiatului-receptor din Luxor e împărtășită și de eroul din Mama, plec la Harvard (regia: Karina Bălan, Teodora Ungureanu, Andreea Geamăn și Alexandra Drăgulinescu), cîștigător al Mențiunii Juriului. Primind admiterea la o facultate prestigioasă din afară, care se dovedește a nu fi alta decît Harvard, eroul filmului nu mai știe ce să mai vîndă ca să-și „urmeze visul“. Ultima resursă se dovedește a fi însăși mama lui, o gospodină săracă și acrită care nu vorbește decît despre lipsa banilor. Interesant e că pînă și pentru ea se găsește un cumpărător...

Filmul Amănunt biografic, în regia lui Ștefan Iordache, e, iarăși, unul interesant. Cu un text cu potențial, care pornește bine, pe o linie a unui absurd sănătos, dar se pierde, pînă spre sfîrșit, în prea multe meandre, defectul principal al filmului fiind lungimea sa.

Pateul luminii, în regia lui Matei Zgîmboi, cîștigător al Premiului Publicului la competiția națională, e o parodie reușită la Codul lui Da Vinci, combinat cu reclamele obsedante la diversele pateuri.

Lungimea a fost, de altfel, și defectul unor filme interesante ca idee, din competiția internațională. Precum, de pildă, al celui care a luat Premiul Publicului, Traces in the Sand, în regia lui Simon Marina Hoffmann. Pe bună dreptate, Premiul cel mare al competiției internaționale a fost acordat lui Arakabus (regia: Delphine Hermans și Simon Medard) – un film dinamic și bine structurat de animație, o animație neobișnuită, despre o comunitate de părinți și copii cu înclinațiile și tabieturile lor. Și una dintre mențiuni – filmului indian Goddess Durga (în regia lui Amritendu Roy), un film de observație poetică, fără cuvinte, mai grăitor așa decît multe dintre cele excesiv logoreice.

Din secțiunea „Festival Friends“, a celor care au fost în competiție anii precedenți, Deasupra tuturor, în regia lui Victor Cioabă și a lui Iacob Paștina, e un film remarcabil, prin profunzimea tematicii, calitatea poveștii și a jocului actoricesc.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?