Mîncatul ca formă

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Oameni pe stradă jpeg

Mînca fix ca un înger. Adică așa cum mi-aș imagina eu că mă­nîn­că îngerii. Mînuia cu delicatețe, între degete subțirele, niște tacîmuri ieftine de plastic. O furculiță precară și un cuțit bont. În farfuria transparentă, tot de plastic, avea ceva ce semăna a salată de varză și o bucată dubioasă de șnițel. Mînca mîncarea asta comună cu o grație inumană și-și mișca brațele de parcă ar fi incomodat-o la umeri o pereche de aripi. Tăia un pic din bucata de carne, punea deasupra cu cuțitul un pic din dezordinea alburie a verzei și ducea toată construcția bine echilibrată spre o gură mică. Alături, mie îmi curgea pe bărbie zeama unor mici grași.

M-am gîndit după aia la cît de multe poți afla despre cineva dacă îl urmărești cum mănîncă. Pe îngereasa cu șnițel n-o cunosc. Cunosc însă lume care, atunci cînd se așază la masă, mănîncă de parcă după aia nu ne așteaptă pe toți decît o moarte goală. Cu cea mai mare poftă. Cu gura, cu ochii și cu mîinile. Niște haplea emoționali care trăiesc la fel de agitat și de smucit. Sînt apoi cei care-și construiesc o adevărată strategie în farfurie. Un tăiat precis de colo, o îmbucătură la fel de precisă de dincolo. Actul mîncatului e organizat ca un desen tehnic, lucrurile dispar din farfurie ca niște trupe bine antrenate, retrase după ordinele unui general pedant. Persoana respectivă e cam la fel de organizată și în viața reală. De regulă tipicari și muncitori, ăștia cu farfuriile ordonate par a nu fi flămînzi niciodată. Există apoi cazurile clinice de persoane cărora nu trebuie să li se amestece mai multe tipuri de mîncare în farfurie și care-și mănîncă mazărea bob cu bob. Aici e mai grav și nu mă bag la nici un diagnostic profan.

La categoria sclifosiților intră aferata care mănîncă supă de parcă ar sorbi din lingură un parfum de designer. Dureros de încet și dureros de delicat. În gurile lor vor încăpea doar bucăți minuscule de mîncare tăiate corect. N-o să-i vezi pe sclifosiți cu piepții acoperiți de spaghetti și nici mîncînd alte mîncăruri nedemne și înclinate spre a curge, a se întinde, a se fărîma și a se prelinge ca o șaorma cinstită. Ăștia dau ochii peste cap dacă miroase pe undeva a parizer și, în general, ăștia habar n-au ce pierd.

Cei mai serioși sînt cei care au o relație absolut gravă cu mîncarea din farfurie. Subiectul trebuie tratat cu cea mai mare responsabilitate. Sînt pofticioșii ascunși cărora nu le place să glumească cu ce au în farfurie. O să-i vezi perfect concentrați pe mîncarea din față, cu ochii fix în ea, cu furculița și cuțitul bine stînse în pumni, mestecînd cu ambii obraji umflați ca hîrciogii: unu-doi-trei-patru – înghite. Unu-doi-trei-patru – înghite. Ăsta face o criză de nervi dacă vrei ceva de la el din farfurie. Nu dă, nu ia de la altcineva.

Literatura e plină de Pantagrueli, gurmanzi și de personaje care au o relație definitorie cu mîncarea. Hemingway mănîncă, bea și-i vin idei: „Pe măsură ce mîncam stridiile cu gust puternic de mare și ușor metalic, pe care-l ștergeam cu vinul rece și alb, lăsînd în urmă doar gustul mării și textura suculentă, pe măsură ce le sorbeam lichidul rece din fiecare cochilie, laolaltă cu gustul proaspăt al vinului, senzația de goliciune interioară dispărea și începeam să fiu fericit și să fac iar planuri” – scrie el în Fiesta.

Haruki Murakami o aduce pentru prima oară în fața cititorilor pe improbabila tînără scriitoare Fuka Eri și o pune să mănînce o salată: „Fuka Eri a întors cu furculița cîteva frunze de salată și le-a cercetat de parcă pe fiecare stătea scris cîte un titlu de ziar”. Creatura nepămînteană își deconstruiește meticulos salata în fața noastră – primul semn că în 1Q84 se vor întîmpla lucruri extraordinare.

Spune-mi cum mănînci, ca să-ți spun cine ești – e posibil să se potrivească în foarte multe cazuri. M-am gîndit la toate astea într-o zi în care era să mor înecată nedemn cu o bucată de pastramă. Pentru că, în cazul meu, mîncarea se mănîncă cu viteza fulgerului, de nu înțelegi mai nimic din ea, ba chiar ajungi să rămîi ușor nedumerit și flămînd după aia.  Mă întreb cum o fi la voi.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.