Europeni, în lumi virtuale

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

De cîteva luni, joc un nou joc online, un MMORPG pe un server european, iar o analiză a comunității de gameri de aici poate fi un experiment social distractiv. Vîrsta medie a jucătorilor este 25 de ani, tineri cu job-uri entry level, de care se plîng tot timpul că muncesc prea mult, sau studenți care după ora 11 seara se retrag la culcare, pentru că a doua zi trebuie să meargă la Uni (în perioada examenelor, dispar cu totul din joc). Se mai strecoară și cîte un puștan de 14-16 ani (deși, teoretic, jocul este pentru 18+), care te lasă baltă în mijlocul bătăliei pentru că a intrat mama în cameră, s-a enervat că l-a prins jucînd și l-a pus să-și facă temele pentru școală. După ce am jucat, timp de patru ani și mai bine, un alt joc pe un server universal, mă reobișnuiesc cu spațiul UE, pe care îl redescopăr destul de plicticos și, pe alocuri, neprietenos. Îmi lipsesc americanii din celălalt joc, amabilitatea lor și bunul-simț, dorința de a ajuta pe oricine care se blochează la o misiune. Zîmbetele lor largi din chat-ul jocului, aidoma cu cele din viața de zi cu zi. Europenii nu prea se ajută între ei – poți să strigi tu „Help!“ pînă obosești pe chat, nu prea vine nimeni să te salveze de boss-ul cel rău. Îmi lipsesc și sud-americanii, cu optimismul și vivacitatea lor, amicii mei virtuali din Brazilia și Peru, care m-au invitat de nu știu cîte ori la ei acasă, ca și cum, în lumea reală, am fi locuit peste drum. Îmi lipsesc chiar și asiaticii, cu perfecționismul lor – sînt în stare să facă o misiune la nesfîrșit, fără să se plictisească, pînă cînd le iese impecabil. Nu prea mi-e dor doar de arabii care încercau să mă agațe cînd aflau că sînt femeie, sau îmi țineau discursuri despre cum ar trebui să mă mărit și să fac copii, în loc să joc jocuri.

În noul joc, la început am nimerit într-o ghildă al cărei șef era un olandez. La o primă impresie, oamenii păreau deschiși și comunicativi, păreau că se știu între ei de-o viață. Poate că joacă de multă vreme – m-am gîndit. Sau sînt deja prieteni în viața reală. Pînă la urmă, m-am lămurit: aveau un grup pe Skype unde stăteau la taclale și își pierdeau vremea mai mult acolo decît în joc, unde, cînd aveai nevoie de ei în vreo misiune, erau afk (away from keyboard).

Așa că am plecat din ghilda olandezului și, pentru o vreme, am rămas fără ghildă, am observat doar rivalitățile și relațiile din joc. Turcii formau o comunitate în comunitate, își aveau ghildele lor, unde nu vorbeau decît turcește. Mulți dintre ei nu știau deloc engleză și nici nu-i interesa interacțiunea cu jucători din alte nații. De altfel, erau destul de elitiști, nu te primeau în raidurile lor dacă nu aveai arme și echipament performante. Nici nemții nu prea vorbeau altceva în afară de limba lor maternă. Însă, ca și în lumea reală, erau corecți și disciplinați, nu-ți dădeau țepe la trade-uri, ajutau cînd era cazul. Recunoșteai un jucător neamț de la o poștă – te învia regulamentar atunci cînd mureai, nu făcea leech (adică nu dispărea din fața computerului, în mijlocul raidului, ca să obțină la sfîrșit punctele și recompensa, pe munca altora, ceea ce se întîmpla foarte des în cazul românilor). Totuși, chiar dacă știau engleză, nemții nu excelau la capitolul comunicare pe chat. Totul se rezuma la „yes“, „no“, „OK“. Mult mai vorbăreți pe chat erau, însă, portughezii și spaniolii. Abandonau misiunea doar ca să pălăvrăgească despre te miri ce. M-am conversat aproape o oră cu un puști de 21 de ani din Portugalia, despre analize și medicamente, fiindcă am descoperit că era la fel de ipohondru ca mine. Cînd a aflat că am fost în Porto, orașul în care locuia, a fost atît de entuziasmat, încît a uitat pînă și de boss-ul pe care trebuia să-l omorîm împreună. În schimb, nu avea o impresie bună despre români. Mi-a spus că „sînt mulți români în Portugalia, dar în general nu muncesc și cam fură“. Pe italieni nu-i deranjează românii, s-au obișnuit deja cu ei, atît în viața reală, cît și în joc. Dacă află că ești român, se așteaptă să le cunoști limba și îți pun întrebări direct în italiană. De altfel, românii stabiliți în Italia, din joc, se prefac că și-au uitat limba natală și comunică ori în engleză, ori în italiană. Francezii sînt, din nou, elitiști, pentru că cei mai mulți investesc bani reali în joc. La fel și nemții, și aici se vede deja diferența între nivelurile de trai din țările Europei. Cei din Est nu-și permit să plătească o armă bună, de pildă, cu bani reali, așa că joacă mult, „muncesc“ ca să obțină una. Cehii au mîndrie națională, nickname-urile lor, adică numele din joc, au mai mereu un Cz în coadă, de pildă, BlackAngel_Cz. Polonezii sînt simpatici, dar cam triști. Se plîng de „sărăcia din țara lor“, toți vor să plece în Germania sau în Marea Britanie. Se împrietenesc repede cu oricine.

De multe ori, nu spun că sînt din România și mă cam feresc de români. Sînt peste zece ghilde românești, unde „trăiesc“ bine mersi avataruri dubioase, ca Fericita, Printzesa și Nesuferita, care toată ziua se ceartă cu cine se nimerește și au aer de superioritate, care pornește de fapt dintr-un complex de inferioritate. Unii formează cupluri virtuale și apar tot timpul gelozii de genul: „De ce te-ai luat de iubita mea?“ Odată, am plecat la un raid cu un tip care-și spunea bagamiaspula. Avatarul lui era o mică și grațioasă vrăjitoare care pur și simplu nu merita un astfel de nickname, însă sînt convinsă că celui care juca i se părea destul de cool.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.