Sinceritatea – o brută

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Oameni pe stradă jpeg

Cred că cel mai tare mă înspăimîntă cineva care-mi răspunde la o întrebare oarecare cu acel stupid „Sincer?“ Păi, nu știu. Dacă răspunsul e simplu – „Magazinul se închide la 8.“ „Avea o rochie albastră.“ „Are 38 de ani“ – atunci, da, sincer. Dar dacă după „sincerul“ ăsta se ascunde o realitate dureroasă, gata să fie servită brutal unuia care habar n-are ce-l așteaptă, atunci nu, nu vreau să aud nimic sincer.

Mă înfricoșează mulțimile de  persoane îndesate cu principii, gata să calce necruțător și fără pic de nuanțe în nesiguranțele celorlalți. Apostoli implacabili ai sincerității, vor fi în stare să lovească sensibilități fără să se gîndească prea mult. La faptul că uneori e, poate, mai bine să nu-i spui omului adevărul brut. Că fiecare situație merită cîntărită bine, și răspunsul trebuie croit în așa fel încît să nu faci mai mult rău.

Sînt cazuri ușoare și frivole care reclamă ascunderea adevărului. Evitarea unui răspuns sincer e o foarte importantă unealtă socială, un sceptru al diplomației cotidiene. „Auzi, rochia asta îmi face fundul mare?“ Păi, n-ai cum să răspunzi sincer la o asemenea întrebare. Și nici nu-s de acord cu cei care vor sări spunînd că e mai nasol dacă o lași pe această biată femeie arătînd ridicol în public. Femeii îi place clar rochia. Întrebarea e una de formă, în capul ei decizia e luată, imaginea ei e conturată, vrea doar o aprobare. Așa că răspunsul corect și bun va fi: „Nuu, nici vorbă, dar poate vrei să încerci și alt model...“ Dacă nici acum nu se prinde, o lași în pace.

Ai apoi situațiile în care ești musafir pe undeva, fie și la foarte buni prieteni, și te apuci să răspunzi sincer la întrebarea dacă îți place ciorba făcută pentru prima oară de gazdă și care are un gust absolut oribil. Cum să-i zici femeii care așteaptă un răspuns, cu ochii strălucitori, frecîndu-și palmele de emoție, ui­tîndu-se la tine cu speranță, ca la un dozator gospodăresc de stele Michelin, cum să-i spui, așadar, că ciorba ei e fără de speranță? Că miroase a cîine ud și că legumele par a fi mestecate de trei ori de cineva fără dinți? Cum să-i zici că abia poți înghiți chestia aia? Nu-i zici. Iei trei linguri și te scuzi cumva. Nu-i spui adevărul pentru că îi strici toată seara.

Credeți-mă, cel puțin în cazuri de genul acesta, știu ce spun. Făcusem acum ceva vreme un soi de  prăjitură la care muncisem vreo două zile. O chestiune complicată, cu etape clare, despre care chiar credeam că a ieșit mai bine decît decent. Am servit-o unei amice care a răscolit-o cu furculița, a luat o gură și mi-a zis cu multă și groasă sinceritate: „Data viitoare pui mai puțină vanilie, da?“ „Data viitoare nu mai pun nimic, și mai am puțin cît să nu-ți pun tava asta în cap“, am gîndit în spatele unui zîmbet chinuit. „Da, sigur... mai puțină vanilie“, am zis uluită de atîta, mmm... stîngăcie din partea musafirei.

Alegerile personale, hainele omului, parfumul pe care-l folosește, mobila pe care și-a ales-o în casă, gresia portocalie, ciorba nasoală – astea sînt subiecte care ar trebui ocolite de sinceritate.

Sînt cazurile simple și clare de diplomație socială. Dar ce faci în cazurile grave? (Exemplul pe care-l dau acum e complet ipotetic.) Cînd știi, de pildă, că jumătatea dintr-un cuplu calcă pe alături? Eu prefer să nu torn pe nimeni și nimic. Iar chestiunea că nu ești un prieten adevărat dacă nu spui amicului ce i se întîmplă nu mă convinge deloc. N-aș ști cum să fac treaba asta și m-aș simți absolut ridicol. Bănuiesc că, dacă acelui cuplu îi e menit să se despartă, se va despărți, n-o să le dau și eu un șut în spate.

Cu atît mai greu e cu sinceritatea medicilor. Aș vrea oare să știu un adevăr dureros care mă va împiedica să trăiesc senin pînă la finele vieții, oricînd va fi acela, sau aș vrea să știu exact de unde pornesc și unde mă duc? O minte îngrijorată nu va săpa mai abitir într-un trup deja bolnav? Sau voința pură de a lupta, știind clar pentru ce, e mai importantă decît orice altceva? Aici chiar mi-e teamă să răspund.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic