Mila şi umorul

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

În viața de toate zilele sîntem prinși, ades, în situații care mai de care mai dezastruoase. Avem de-a face cu indivizi de-a dreptul insuportabili, care ori bat cîmpii cu grație, ori sînt nepoliticoși, ori agresivi, ori intruzivi. Unii sau alții ne fac diverse porcării, cu sau fără bună știință, cu sau fără explicații. Și lista ar tot putea continua.

Pe vremuri, cînd eram mai jună și mai impulsivă, situațiile de mai sus și altele asemenea lor le rezolvam cu nervi. Cu mulți nervi. Mă implicam serios în orice fleac și-l lăsam să mă ajungă pînă-n adîncul sufletului, să-mi afecteze dispoziția și starea în general. Reacția mea, de altfel firească, la diversele măgării era să ripostez pasional, aproape pe același ton ca al atacatorului. Făceam un capăt de țară din respectiva insultă sau nedreptate, care mă urmărea zi și noapte, chiar și în somn. În tot acest  răstimp îmi veneau în cap formule potrivite prin care să răspund. Acestea trebuiau să conțină o elucubrantă și măiastră combinație între „ucigătoare“ și meșteșugite stilistic. Lucram vehement și asiduu la ele, chiar mi le scriam. Funcționam pe legea lui „dinte pentru dinte“.

Fie că era vorba de vreo colegă „de serviciu“ care-mi făcea zile negre, fie de ­vreun partener din viața sentimentală, sistemul era același: fomulam mesaje nervoase și multe, ca niște săgeți dacă nu otrăvite, măcar bine țintite. Care, chiar dacă nu atrăgeau după sine răspunsuri imediate, îmi imaginam că își atinseseră scopul. Problema, după ce le trimiteai, cu sau fără răspunsuri, era că uneori, sau de cele mai multe ori, era greu să mai dai ochii cu destinatarii lor. Cînd te întîlneai față-n față cu respectivii, nu puteai decît să pălești. Sau să pui în aplicare un procedeu pe care l-am preluat și eu din mers de la alții și care văd că funcționează: să te uiți la respectiva persoană, dar, de fapt, pe lîngă ea, ochii alunecîndu-ți pe lîngă conturul ei ca pe un tobogan.

Cu trecerea timpului și acumularea de diverse experiențe, care mai de care mai covîrșitoare, am înțeles că metoda asta de ripostă bătăioasă e o soluție prea obositoare pentru cel care o practică. Mai ales atunci cînd experiențele negative se succed cu o viteză amețitoare trebuie să găsești o soluție prin care să le faci față fără să devii un monstru sau un mizantrop. Cînd, la spital, aflat de mult timp cu un pacient în stare foarte gravă, o doctoriță îți spune că „la noi în spital nu se moare“ – cu alte cuvinte, „Dispăreți urgent de aici!“ –, ce poți face, odată ce ai trecut de prima reacție (cea de a da cu respectiva doctoriță de pereți) și dacă vrei să-ți păstrezi sănătatea mintală: doar, printr-un efort supranatural, să te amuzi în timp ce rezolvi situația (vorbești cu alți doctori mai importanți decît respectiva să‑ți păstreze pacientul în spital). Iar după ce te-ai amuzat cu amuzamentul acela crunt care, pe Facebook, ar fi un rînjet și nicidecum un zîmbet, apropiindu-se mai curînd de grotesc decît de altceva, nu-ți mai rămîne decît, odată cu trecerea timpului, să-ți fie milă de respectiva persoană. Milă pentru incapacitatea ei (temporară sau definitivă?) de a discerne corect, benign sau măcar neutru, lumea din jur. Milă în loc de ură: dacă nu reușești să-ți iubești, literalmente, „dușmanii“, măcar să-i privești cumva din depărtare, cu o detașare nu plină de superioritate, ci mai degrabă uimită spre mîhnită.

Glisările astea între amuzament și compasiune restabilesc un soi de normalitate în anormalitate. Îmi aduc minte că, în aceeași perioadă în care aveam pe cineva grav bolnav în spital și, din cînd în cînd, mă întîlneam cu cîte un prieten care mă întreba ce mai fac, aveam un soi de monolog, scurt, aparent nostim, dar de fapt grotesc despre desfășurarea, în esență tragică, a evenimentelor din acea perioadă. Altfel, ce alternativă aș fi avut? O lamentație fără sfîrșit pe vreun umăr care nu prea exista?

Dacă o atare combinație funcționează în momente atît de dure, în altele, doar neplăcute, ale vieții de zi cu zi, e pur și simplu floare la ureche. De pildă: atunci cînd stai la o coadă birocratică la care cineva o ia în față, cu nesimțire, poți să‑l apostrofezi, calm, pe un ton amuzat, fiindu-ți în același timp milă de proasta lui creștere; cînd urci într-un taxi și, după ce ai urcat, constați că șoferul e un nebun clinic, care turuie non-stop despre teoriile conspirației, nu poți decît să zîmbești cînd încă mai e la volan, încurajîndu-l, și să-ți fie milă de el după ce ai scăpat cu viață; cînd rămîi în pană cu mașina undeva printr-un sat de pe lîngă București, după ce pui o frînă bruscă și îți sare, literalmente, o siguranță pe undeva prin preajmă și-apoi o și cauți pe acolo, nu-ți rămîne decît să faci haz de necaz și pe urmă să-ți fie milă măcar de biata mașină.

Și lista ar putea continua la infinit, cu exemple mai mult sau mai puțin grave. Totul e să te educi continuu ca să poți ajunge la stările de spirit care să-ți permită cînd să rîzi, fără răutate, de tarele celor din jur (începînd cu ale tale), cînd să-ți pară rău, sincer și fără aere de superioritate, de ele.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.