Cu ochii-n 3,14

CUM POATE CINEVA
SĂ POARTE PE CAP DIN CÎND ÎN CÎND, ÎN SCOP PERSONAL, O CUPOLĂ MICĂ
ȘI UN TURNULEȚ ÎNCREMENIT ÎN SINE?

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● La megafoanele stațiilor de metrou, din cînd în cînd se aude un îndemn la vigilență și atitudine cetățenească pentru călători. Pe scurt, ni se spune să nu ne lăsăm bagajele nesupravegheate, să nu-i încurajăm pe cerșetori dîndu-le bani și să-i anunțăm pe „lucrătorii de poliție“ dacă sîntem martori la vreo infracțiune. De cîte ori îl aud, formula asta cu „lucrătorii de poliție“ mă intrigă. Adică o fi ceva de rău să le spui pur și simplu polițiști? Sau poate că trebuie să fim cît mai des conștientizați că polițiștii nu stau degeaba, că ei sînt niște oameni care chiar lucrează. În fine, mai nou am văzut un afiș pe care scria „Angajăm lucrătoare ecologică“… (A. M.)

● Lumea se schimbă uluitor. Citesc într-o publicaţie de business: „Un grup de analiză din Washington a analizat mai multe documente interne ale ISIS, realizînd un raport ce arată problemele cu care se confruntă gruparea teroristă. Cele mai mari dificultăţi par a proveni din lipsa de fonduri – banii fiind necesari pentru a cumpăra sclave sexuale. Măsurile luate par a fi extreme: unii lideri au cerut ca militanţii să reducă consumul de electricitate şi să nu mai conducă maşini oficiale în scop personal. Pe de altă parte, luptătorii par a fi deprimaţi, autorii raportului prezentînd exemple de jihadişti care au adus scutiri medicale pentru a nu mai fi trimişi pe front“, relatează CNN. Dacă şi jihadiştii încep cu scutiri medicale, chiar că nimic nu mai e cum a fost… (S. V.)

● „În Bucureşti sînt o sută treizeci de biserici şi nici una nu valorează nimic. Toate sînt în stil monahal grecesc, numai o cupolă mică şi un turnuleţ, o batjocură arhitectonică. Cele mai multe străzi cînd înguste, întortocheate, răsucite, n-am văzut nici o «uliţă» sau «cale» (cum le numesc ei) dreaptă. Denumirile acestor străzi reprezintă, de asemenea, o amestecătură ciudată, dictată de simţul istoric, religios sau politic… Undeva departe la periferie se află Piaţa Libertăţii, foarte accidentată şi mlăştinoasă, aşa cum este, deocamdată, însăşi libertatea românească… De fapt, în Bucureşti nu există nici un fel de piaţă arhitectonică, cel puţin nu una mai acătării, şi nici statui sau altceva monumental“ – din notele de călătorie ale scriitorului ceh Jan Neruda, care, în 1870, nu vedea încă nimic din Micul Paris. (M. C.)

● Tomberonul meu (posesiv firesc, de vreme ce conviețuim) a încremenit în sine. Desciocălat, cu capacul șui, cu roțile din două în două, stă într-o rînă așteptînd vremuri prielnice. Care, iată, nu se mai lasă îndelung așteptate, de vreme ce pe un coviltir electoral, din capătul opus ale aceleiași străzi, e inscripționat, cu verzale bolduite XL, „taxă 0 pe gunoi“. Asta înseamnă că de-acum vom deșerta gunoiul chiar în ograda Primăriei, iar tomberonul se va reorienta după rigorile impuse de economia de piață. Votați-mă! (R. M.)

ÎN CAZUL
CELOR MAI MULȚI DINTRE NOI,
PUTEREA (CARE ÎNSEAMNĂ „DA“)
SE TERMINĂ LA GRANIȚA CU ALTUL

● În corpul uman există – aproximativ – 7.000.000.000.000.000.000.000.000.000 de atomi. În cazul celor mai mulţi dintre noi, complet irosiţi. (M. C.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

● O thailandeză în vîrstă de 40 de ani riscă 30 de ani de închisoare pentru un mesaj scris pe messenger-ul Facebook-ului. Crima de care se face vinovată femeia este un cuvînt din două litere: „Ja“, care înseamnă „da“. De aici pînă la acuzația de crimă informatică și de lez-majestate n-a mai fost decît un pas. Destinatarul acelui „da“ fusese un prieten al fiului său, care ar fi criticat monarhia. În loc să protesteze, femeii i‑a scăpat nenorocita de afirmație. Kafka curat, fraților. (A. M. S.)

● Campania electorală de-abia a început. Mulţi primari care vor să fie realeşi se laudă acum cu ctitoriile lor. Gandul.ro prezintă într-un articol cîteva realizări pe care probabil alegătorii le vor sancţiona. Iată cîteva dintre ele: o pistă de biciclete de 47 de kilometri, impracticabilă şi care, pe deasupra, se termină la graniţa cu Serbia într-un loc în care nu există punct de trecere a frontierei (judeţul Timiş); o fîşie de trotuar în plin cîmp (judeţul Gorj); în satul Tonciu (judeţul Mureş), un teren de fotbal cu un stejar la mijloc – pomul secular nu poate fi tăiat, dar terenul a fost totuşi proiectat şi construit; în sectorul 3 al Capitalei, Primăria a plătit, între 2011 şi 2012, pentru achiziţionarea şi îngrijirea florilor, 39.514.000 de lei; la Timişoara, Primăria a cumpărat şi a plantat 40 de palmieri care sînt păziţi de douăzeci de poliţişti locali. Mai sînt şi alte exemple. În faţa acestei realităţi, mă întreb la ce bun ziarele de satiră şi emisiunile de umor. (M. M.)

● Cu ajutorul unei mini-camere de filmat montate pe cîteva exemplare, biologii i-au surprins pe delfini cum se droghează sugînd un peşte-balon (puffer fish). Delfinii au fost filmaţi chiar în timp ce-şi treceau peştele de la unul la altul. Biolog, adjectiv! (M. C.)