Cernobîl – ultimii supravieţuitori

Corneliu CAZACU
Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Cernobîl – ultimii supravieţuitori jpeg

Ziua internaţională a Muncii, 1 Mai, era sărbătorită cu destul de mult entuziasm în timpul dictaturii lui Ceauşescu. Nu numai că era liberă, dar era posibil ca berea în restaurante să nu se termine pe la jumătatea serii, iar clienţii să fie răsfăţaţi cu mici, un lux neîntîlnit în fiecare zi. În particular, cea de joi, 1 mai 1986, se anunţa cît se poate de frumoasă. Nori albi suspendaţi pe cerul albastru, o răcoare plăcută a dimineţii care prevestea căldura amiezii, natura părea a schimba pentru o zi griul cotidian al Bucureştilor anilor ’80.

Nu aveam pe atunci celulare, însă nici nu aveam nevoie de înţelegeri preliminare pentru a ne întîlni. Într-o astfel de zi însorită, locurile ştiute şi frecventate erau terasele de la Cina, Lido, eventual Select ori Dunărea. Încet-încet, spre ora prînzului, am început să apărem unul cîte unul, foşti colegi de liceu ori de facultate, şi discuţia perenă, cea despre cum am putea să părăsim paradisul comunist, pas pe care mulţi dintre noi l-am făcut imediat după Revoluţie, a fost înlocuită de o temă cît de poate de actuală, cea a accidentului de la Cernobîl. Sursa era, ca de obicei, Radio Europa Liberă. Nu ştiam că, de fapt, exact în acea zi norul radioactiv acoperea România.

Tot de 1 Mai, la cîţiva paşi mai departe de terasa Cina, Biroul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR se întrunea într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta efectele catastrofei în România, hotărînd să informeze parţial populaţia pe data de 2 mai. În limbajul oficial, să anunţe „o creştere a radioactivităţii cu mult peste limitele normale“, măsurile vizate fiind distribuirea de pastile de iodură de potasiu. Ca timp de reacţie şi calitate a acesteia, România s-a situat undeva în media ţărilor socialiste, între Polonia, cea mai deschisă, şi în care mass-media raporta la modul general o creştere a radioactivităţii încă de pe data de 29 aprilie, autorităţile distribuind medicaţie specială copiilor dintr-o bună parte a ţării, şi Cehoslovacia, care pretindea că nu se petrecuse vreo schimbare în atmosfera de deasupra teritoriului, refuzînd să ia măsuri speciale pentru a proteja populaţia.

Ce s-a întîmplat în zilele precedente e bine documentat şi nedisputat; norul radioactiv de grafit ars a migrat iniţial înspre nord-vest, către Suedia, Finlanda şi Europa de Est (Belarus, Polonia), înainte de a se îndrepta în toate celelalte direcţii. Nivelul de radiaţii la care a fost expusă populaţia a fost de pînă la 100 de ori nivelul normal. Şi mai periculoase au fost şi rămîn căderile radioactive care contaminează produsele agricole şi lactatele şi care, ingerate, duc la contaminarea internă a organismului. Atît stronţiul 90, cît şi iodul 131 migrează către organele vitale, de unde nu mai pot fi eliminate, putînd produce cancere.

Cu privire la nivelul pierderilor de vieţi omeneşti, diversele organizaţii independente, statale ori suprastatale sînt departe însă de a fi ajuns la un acord. Forumul Cernobîl, care cuprinde opt organizaţii specializate ale ONU, printre care IAEA, WHO, Banca Mondială, Comitetul ştiinţific ONU cu privire la efectele radiaţiei atomice, la care se adaugă guvernele Ucrainei, Rusiei şi Belarus, a publicat în 2005 un raport care stabilea că, pînă la data respectivă, mai puţin de 50 persoane decedaseră ca urmare directă a radiaţiei emanate, pînă la 2200 de persoane fiind susceptibile de a muri din cauze legate de radiaţie.

În comparaţie cu raportul ONU de mai sus, o altă agenţie ONU, Agenţia Internaţională pentrul Studiul Cancerului, prevede 16.000 de morţi cauzate de Cernobîl, Academia de Ştiinţe Rusă vehiculează o cifră de 60.000 de decese deja petrecute în Rusia şi 140.000 în Ucraina şi Belarus. Academia Naţională de Ştiinţe din Belarus estimează 93.000 de decese, iar Comisia Naţională Ucraineană pentru Protecţia împotriva Radiaţiei supralicitează cu o cifră de 500.000.

Printre constatările Forumului Cernobîl sînt de notat cele cu privire la efectele traumatizante, de un „fatalism paralizant“, ale mutării celor 350.000 de locuitori din zonă, care au dus la o cultură descrisă ca „dependență cronică“. („Zona“ e împărţită în trei subzone: „tridtsadka“ – zona de 30 de km, „desiatka“ – zona de 10 km, şi „zona specială“ din jurul Pripiatului, ultima fiind cea mai radioactivă. Împuţinaţi în special de vîrstă mai mult decît de radioactivitate, în momentul de faţă acolo se găsesc 145 de locuitori, toţi în zona de 30 de km. Majoritatea sînt bătrîni, există însă şi oameni ceva mai tineri care lucrează ca pădurari, paznici şi pompieri.) Efectele psihosomatice printre cei afectaţi de accident au fost considerate ca similare celor rezultate din de­zastre majore ca inundaţii, cutremure ori incendii. O opinie similară era exprimată de o specialistă rusă, Angelina Guskova, care vedea o componentă psihosomatică la cei care acuză boli cauzate de Cernobîl la mulţi ani după accident.

N-am vorbit cu nimeni dintre evacuaţi, însă cei pe care i-am întîlnit în zonă mi-au confirmat disconfortul pricinuit de dezrădăcinare. Primii pe care i-am în­tîlnit în satul Opatcici, într-o gospodărie mare din care nu lipsea o motocicletă cu ataş, Olia şi Vasilii Evtușenko, 77 de ani, musteau de viaţă. Ne-au primit cu zîmbetul pe buze şi, din volubilitatea lor deosebită, am dedus că le lipseşte viaţa socială. Evacuaţi imediat după accident, s‑au întors la mai puţin de un an. „Ce să facem, aici avem casa, aici am trăit, unde să ne ducem?“ Legăturile cu copiii le ţin prin trei telefoane mobile, iar în caz că au nevoie de ceva urgent pot chema pompierii sau garda forestieră la un radiotelefon vechi de probabil cel puţin 50 de ani. Pe măsură ce discutăm, realizez că problema principală în zonă, ca de altfel şi în toată Ucraina, a fost şi este sărăcia. Aud că după accident oamenii au încercat să vîndă în Kiev tot ce se putea culege (ciuperci, deşi erau cele mai radioactive produse alimentare) sau fura (televizoare) din zonă, iar lipsa de lucru e în continuare problema principală. Unul dintre fii lucrează în Belarus şi întreb cum e acolo. „Cum să fie, ca aici, doar că are de muncă.“

Tot în Opatcici locuiesc şi surorile Bezverhova, de 56 şi, respectiv, 70 de ani. Sofia, cea mai în vîrstă şi gospodina casei, ne-a invitat să le vedem locuinţa. „Nu vreţi să rămîneţi la masă?“, ne întreabă cu un glas vioi, fericită de vizită. Pînă să răspundem ceva, masa se acoperă de borş de hribi (sperăm că sînt dintr-un borcan cumpărat în Kiev, nu din grădină), „salo“ – slănină şi „șkvarki“ – jumări, o pîine în formă de cărămidă şi nelipsita „horilka“ – horinca noastră maramureşeană. Şoferul şi ghida au refuzat să se atingă de mîncare sau de băutură, aşa că mi-a rămas mie datoria de a cinsti masa. N‑am apucat să termin borşul, că Sofia era deja cu paharul ridicat, îndemnîndu-mă jucăuş să iau un păhărel: „Odin stakan?“ Fac semnul crucii, zic un „dai boji“ şi dau horilka peste cap. „Eșcio odin?“, întreabă Sofia cu speranţă în suflet şi ignorînd privirea critică a surorii mai mici. Eh, cu stomacul căptuşit cu slănină, mă gîndesc că pot să mai iau unul. Mai bem un păhărel, le povestesc gazdelor că în Georgia e obiceiul ca la fiecare duşcă să se închine în sănătatea cuiva – pentru sănătatea gazdelor, prietenie, dragoste, pace în lume, ș.a.m.d. Idee foarte apreciată, doar că acum urarea e văzută ca un pretext pentru a mai întreba: „Încă unul?“ „Nu, cel mult jumătate“, răspund, pentru a nu fi nepoliticos. Şi tot aşa mai departe pînă pe la opt stacane, fără a simţi urmări în cursul zilei. Mămoasă, Sofia insistă să ne cadorisească cu una, cu alta, şi în cele din urmă, şoferul acceptă cîţiva peşti uscaţi oferiţi într-un ziar. Ieşim afară conduşi de Sofia şi dăm peste un grup de paznici forestieri într-un off-roader. Mă prezint unuia dintre ei şi, cînd aude că am locuit în Danemarca, îmi povesteşte cu încîntare că fiul lui locuieşte împreună cu familia la Aabenraa, aproape de graniţa cu Germania.

A treia casă vizitată e cea a Hannei Iavcenko, în satul Kupovatoe. Batem la uşă de cîteva ori, însă nici un răspuns. Ghida, care o cunoştea, nu se lasă şi deschide uşa. Îmi face semn să intru şi eu şi văd că bătrîna era, de fapt, acasă, într-o cameră din fund. Privea însă un program de divertisment la televizor şi nu auzise nimic. La cei 80 de ani ai săi, Hanna Iav­cenko are o privire blîndă. „Nu înţelegeţi nimic“, îmi zice, mai curînd afirmativ decît întrebător, dar cu un zîmbet cald. „Cum să nu, ucraineana seamănă bine cu rusa“, îi răspund cu o gesticulaţie latină, cu braţele deschise, şi continui în rusă. De fapt, toţi cei întîlniţi au vorbit ucraineană şi realizez că rusa, pe care o aud foarte des în Kiev, la ţară, cel puţin în afara Kievului, nu e prima limbă de comunicaţie. O întreb cum face cumpărăturile şi îmi spune, la fel ca şi ceilalţi, că o maşină a paznicilor şi pompierilor vine regulat şi-i aduce de mîncare. Altfel, soţul i-a murit şi stă singură toată ziua în faţa televizorului şi cu icoanele deasupra patului. Nu prea îi arde de plimbat. Uşor jenat, o rog doar să se întoarcă puţin pentru ca lumina de la geam să-i cadă pe faţă. Se scoală însă şi face o piruetă – în slow motion – pentru a se ridica un pic mai sus în pat.

Mi-era teamă că deranjez, dar toţi cei vizitaţi s-au bucurat realmente, nu de punga cu alimente încropită la un supermarket din afara Zonei, ci să vadă un chip străin şi să vorbească cu cineva care e dispus să le asculte povestea vieţii. Nici unul dintre ei nu s-a plîns de vreo urmare a radiaţiei. Ce acuză cu toţii e pensia mică, de 1300 de hrivnia, ceea ce corespunde cu aproximativ 45 de euro.

Intrat dimineaţă la ora 10 în zona de 30 de km, realizez că pentru trei vizite mi-au trebuit peste cinci ore, deşi am parcurs o distanţă infimă. Cum permisul de intrare prevede ieşirea la ora 17, îmi rămîne extrem de puţin timp pentru Cernobîl şi absolut deloc pentru Pripiat, unde e locul accidentului. De fapt, în Cernobîl nici nu e mult de văzut. Ghida îmi propune să arunc o privire la biserica Sf. Ilie şi am bafta să ajung exact la vecernie. Ascult un pic din slujbă, fac cîteva poze şi trebuie să plec. Mi se spune că există şi o sinagogă, la care insist să merg în ciuda depăşirii timpului, însă de fapt e doar un spaţiu în faţa unei clădiri zăvorîte, unde un grup de cîteva zeci de evrei se adună o dată pe an.

Călătoria a ajuns la sfîrşit. Mă bucur că, în loc de boală şi suferinţă, ranchiună şi lamentări, am în­tîlnit împăcare cu viaţa trăită, aşa grea cum a fost. M-am gîndit la satele depopulate din România şi nu mi-am putut stăpîni gîndul că în România n-a fost nici un accident nuclear şi totuşi au dispărut trei milioane de locuitori…

Corneliu Cazacu este fotograf.

Foto: C. Cazacu

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

mostenire, foto shutterstock jpg
Două moșteniri în același proces. Ping-pong Bârlad-Galați
Când un proces privește două moșteniri deschise succesiv, persoana care introduce cererea poate alege între instanțele de la ultimul domiciliu al fiecăruia dintre cei doi defuncți.
Scufundarea navei SS Central America. Gravură din 1857, de la National Maritime Museum din Londra
Vaporul încărcat cu aur, care a ajuns pe fundul oceanului. Istoria naufragiului care a zguduit economia americană
Un vapor încărcat cu aur, 425 de victime, o criză financiară majoră și aproape patru decenii de procese. Istoria navei SS Central America, scufundată în 1857 în largul Carolinei de Sud, pare desprinsă dintr-un roman de aventuri.
Adrian Văncică (1) jpg
Momentul care i-a schimbat viața lui Adrian Văncică. Mesajul primit de la fiica sa l-a făcut să își regândească prioritățile: „Te lovește direct în suflet”
Actorul care îi dă viață lui Celentano în „Las Fierbinți” a vorbit deschis despre perioada în care munca ajunsese să îi acapareze întreaga viață și despre momentul emoționant care l-a făcut să își schimbe complet prioritățile.
romsilva jpg
„Ursul păcălit de vulpe”, în realitate! Imagini virale surprinse într-o pădure din Suceava. Ce au făcut cele două animale când s-au întâlnit
Un urs și o vulpe au dat nas în nas în miez de noapte, într-o pădure din Suceava. Reacția neașteptată a celor două animale
image png
Petrecerea lui Leonardo DiCaprio, criticată dur după apariția unor imagini controversate. „Pare mai degrabă un spectacol stânjenitor decât lux”
Imaginile surprinse la una dintre recentele petreceri organizate de Leonardo DiCaprio au stârnit numeroase reacții în presa internațională și pe rețelele sociale. În centrul discuțiilor se află un grup de tinere îmbrăcate în ținute similare, fotografiate în timp ce se îndreptau către eveniment.
seismograf cutremur istock jpg
Cutremurul a provocat pagube la Brăila. Un horn s-a prăbușit peste casa vecină. ISU verifică imobilul
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 produs miercuri dimineață, 18 noiembrie, în zona seismică Vrancea, a provocat un incident în municipiul Brăila.
podul de la cernavoda, restrictii ridicate FOTO faceb C P  jpg
Cutremurul de 5,7 a oprit trenurile spre Constanța. Ce au arătat verificările la podurile dunărene
Traficul feroviar pe ruta Saligny–Fetești a fost întrerupt temporar în noaptea de marți spre miercuri, după cutremurul cu magnitudinea 5,7 din zona Vrancea.
Rogobete FOTO FB A Rogobete jpg
Alexandru Rogobete, vizat de o moțiune simplă depusă de USR și PNL. Acuzațiile aduse ministrului Sănătății
USR și PNL au depus miercuri, în plenul Camerei Deputaților, o moțiune simplă împotriva ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete.
Directorul INFP Constantin Ionescu FOTO Inquam Photos Sabin Cirstoveanu jpg
Cutremurul de 5,7 din Vrancea s-a simțit timp de 5–10 secunde. Ce intensitate a avut, potrivit INFP
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 produs miercuri dimineață în zona seismică Vrancea a avut o intensitate de gradul VI în zona epicentrală și s-a produs la o adâncime de aproximativ 120 de kilometri.