Cu ochii-n 3,14

NU POT SĂ SPUN DECÎT CĂ
O DOAMNĂ MI-A POVESTIT
LA BISERICA DIN DEAL, CURCUBEUL
DE DEASUPRA BUCUREȘTIULUI

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

● Urare: De cîte ori ajung „acasă“ și iau parte la slujba de la biserica din deal, la miruit, părintele Ștefan Bodoran din Grid mă întreabă: „Ce mai face domnul Pleșu? Vă rog să-i transmiteți multă sănătate.“ De astă dată a adăugat: „…și Cristos a înviat!“ De unde o fi bănuind părintele Bodoran că eu aș deține mai multe vești despre domnul Pleșu, n-am idee. Niciodată n‑am stat de vorbă cu părintele pe alte teme decît cele strict bisericești sau privitor la eparhie, cu ale ei probleme. Într-adevăr, neștiute sînt căile Domnului... Dar, recunosc, îmi face plăcere să-i răspund „de bine“ despre domnul Pleșu. (R. M.)

● După pisici, copii și cozonacii de Paște (neapărat în această ordine), de cîțiva ani, lanul de rapiță e vedetă pe Facebook-ul românesc (cu oameni în el sau nu). Dar observ că vin tare din urmă fenomenele meteo, precum ninsoarea și, iată!, ultimul trend – curcubeul de deasupra Bucureștiului, pozat din diferite unghiuri, cu mii de like-uri, share-uri. (A. P.)

ÎN PLINĂ CAMPANIE ELECTORALĂ, FACI PE IMBECILUL, TE UIȚI LA CEAS
ȘI SPUI: CAM ÎN 3.000 DE ANI,
UMANISMUL NE POATE DUCE
LA CONCLUZII GREȘITE
PÎNĂ LA ADÎNCI BĂTRÎNEȚI

● Observ, din ce în ce mai mult, în magazine și pe stradă, o nouă modă: tricouri, genți, rochii, bijuterii – toate inscripționate cu bufnițe. Deși se pare că moda vine de la filmele cu Harry Potter, aș propune ca, în plină campanie electorală, aceste bufnițe să fie mai atent monitorizate. Pot fi luate drept cucuvele. (S. G.)

● „Arta conversaţiei la masă, la englezi, constă în abilitatea de a nu rosti nimic serios, pe cît posibil. Iar cine reuşeşte să emită cele mai absurde teorii, dar cît mai originale, va controla discuţia. Şi cu o porţie cuvenită de tîmpenie prefăcută, abil manevrată cu adevăruri rostite doar pe jumătate, nimic nu îţi mai lipseşte să poţi susţine, în orice salon englezesc, o conversaţie de bun-gust, subţire şi plină de umor. Spre exemplu, faci pe imbecilul, te uiţi la ceas şi spui: «Nu sînt în stare să fac diferenţa între trei şi un sfert şi nouă fără un sfert!»“ – Alexander von Schönburg în volumul Înalta societate, Editura Baroque Books & Arts. (M. C.)

● Dacă doi oameni nemuritori ar fi plasaţi în două locuri diametral opuse ale unei planete nelocuite, asemănătoare Pămîntului, cam cît credeţi că le-ar lua să se găsească unul pe celălalt? Fizicianul Randall Munro a calculat şi asta: presupunînd că cei doi nemuritori rătăcesc la întîmplare timp de 12 ore pe zi, şi că trebuie să ajungă la cel puţin un kilometru distanţă pentru a se putea zări reciproc, vor da nas în nas cam în 3.000 de ani. (M. C.)

● Aud că un tip din Chile a vrut să se sinucidă într‑un fel special şi spectaculos, aruncîndu-se dezbrăcat în cuşca leilor de la Grădina Zoologică (de fapt, o groapă special amenajată pentru aceste feline). Fiind destui vizitatori de faţă, circulă pe internet cîteva fotografii şi filmuleţe ale momentului. La început, leii s-au jucat cu corpul lui şi apoi au început să-l muşte. Ca să-l salveze, îngrijitorii au împuşcat doi lei care începuseră să se înfrupte din el. Nu au folosit tranchilizante, pentru că acestea nu-şi fac imediat efectul şi fiecare secundă de activitate a leilor putea însemna împlinirea speranţei nebunului, aşa că au tras cu gloanţe adevărate pentru a ucide leul pe loc. În cele din urmă, tipul a fost extras dintre fiare, a supravieţuit şi se află la spital în stare gravă. Ceea ce mă tulbură în această stranie ştire venită tocmai din partea cealaltă a lumii nu este atît bizareria acestui suicid nereuşit, cît sacrificarea leilor absolut nevinovaţi. Ca să nu moară unul care voia să moară, au fost ucişi doi lei care, sigur, nu voiau şi nici nu meritau să moară. Nu sînt deloc ecologist şi nici nu vibrez la activismul pentru drepturile animalelor, dar, uneori, admit că umanismul ne poate duce la concluzii greşite cînd ne întrebăm cine pe cine este îndreptăţit să ucidă ca să supravieţuiască. (S. V.)

● Despre divorțuri aranjate se știe de mult. Bunăoară, ca să-și păstreze averea cînd el/ea are probleme cu justiția sau cînd îi paște vreun conflict de interese, cei doi soți divorțează de formă și trăiesc bine mersi pînă la adînci bătrîneți. Tranziția românească a scris însă o nouă pagină în istoria matrimonială a civilizației umane: darea afară din partid de formă. Ca să nu-și piardă mandatul de primar la Voluntari și să candideze ca independent, dl Florentin Pandele a fost dat afară din partid de propria-i consoartă, d-na Gabriela Vrînceanu-Firea. De unde se vede cine cîntă – pe linie de partid – în această vajnică familie politică. (M. V.)

DE-A LUNGUL UNEI SINGURE ZILE,
STR. VERZIȘORI
A PUS FACEBOOK-UL PE JAR: 
CINE-O SĂ MAI CONSTRUIASCĂ
ROMÂNIA?

● Studiile arată că de-a lungul unei singure zile, clipim, în medie, de 23.040 de ori. Dacă am putea cumva produce energie din gene! (M. C.)

● Umblînd brambura prin Bucureşti am dat de o stradă care mi-a reamintit de etapa de debut a capitalismului neaoș sălbatic: Str. Verzişori. (I. P.)

● Răzvan Chiruță i-a luat un interviu regizorului Cristi Puiu, al cărui film, Sierranevada, a fost în competiție la Cannes. Întrebat: „De ce nu sînt regizoare de film de succes în România?“, Puiu a dat un răspuns care a pus Facebook-ul pe jar. Ce spune el e, fără doar și poate, interpretabil. Explicația poate fi taxată ușor ca fiind misogină. Mă întreb, însă, de cînd le cerem artiștilor să fie niște ființe exemplare, monumente de corectitudine umană și politică, cu care să fim de acord toți, de la mic la mare? Nu altceva era mai important. Sau s-a întors lumea pe dos ca o mănușă și nouă nu ne-a spus nimeni? (A. M. S.)

● Tribunalul București a respins înregistrarea Partidului pentru Pace, Lumină, Credință, Dreptate și Construcția României. Of, și tribunalu’ ăsta. O să rămînem fără pace, lumină, credință, dreptate. Și cine-o să mai construiască România? (M. V.)

Foto: V. Cavs