Cum am trăit Păltinișul

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

În generația mea, modelul electiv a fost acela al Școlii de la Păltiniș: era cenaclul alpin deschis „celor puțini“ de către filozoful Constantin Noica. Nu contează, azi, cînd privesc retrospectiv, cîte parale metafizice măsoară ontologia noiciană, cît era de „originală“, sau în ce măsură a influențat istoria ideilor la nivel european. Necirculată internațional, opera lui Noica (profundă, dar și greu traductibilă, tocmai din cauza supradozei de „specific“ local) pare pîndită de o nemeritată uitare. Specialiștii și l-au însușit exegetic și au, firește, libertatea oricăror judecăți de valoare. Pentru noi, tinerii comunismului terminal (pe care-l credeam totuși etern, întrucît omul istoric e orb ca o cîrtiță), școala lui Noica deschidea adevărata Academie. Ea se opunea atît sistemului educativ public, deformat de propaganda regimului, cît și culturii oficiale, marcate de (auto)cenzură, conformism și dogmatism ideologic marxist-leninist. Tot ce ne displăcea – sau chiar ne îngrețoșa în discursul autorităților dintr-o dictatură cu viraje nord-coreene – se răscumpăra prin lumina venită de sus, dinspre muntele gînditorului înconjurat de ucenicii săi mai mult sau mai puțin ascultători, mai mult sau mai puțin înzestrați. Noica și modelul său paidetic ne dădeau sentimentul unei alternative mirabile. Căci prima căutare a tînărului vizează tocmai modelele: cine să-mi fie călăuză în lumea atît de opacă, la început, a celor spirituale și intelectuale? Recunosc, în cazul meu, „moda“ noiciană a fost concurată de propriile descoperiri, în ordinea teologiei biblice, patristice, medievale și moderne. Însă lecturile din gînditorii religioși ruși sau din literatura patericală se întîlneau, prin filonul lor neoplatonic, cu predicația elitistă a maestrului din mica, deja legendara cabană, suspendată printre brazii de deasupra Sibiului. Noica făcea, pentru noi, legătura cu interbelicul românesc, dar mai ales cu rădăcinile culturale europene, de la Aristotel pînă la Heidegger. Exigența lui clasicistă (căci maestrul nu concepea accesul la cultura înaltă, fără disciplina filologică a umanismului erasmian) avea ceva din exaltarea unui rit inițiatic. Aoristele grecești căpătau un ce subversiv, tot așa cum familiarizarea cu marile texte filozofice primea accentul emancipării salvatoare. Noica reînvia modelul antic al filozofiei ca dialog și comunitate între un magistru și discipolii săi preaîndrăgiți.

Așa cum elocvent o demonstrează studiile unui Pierre Hadot, toate școlile filozofice antice – epicureismul, scepticismul, cinismul, stoicismul, platonismul și aristotelismul – funcționaseră nu atît ca discurs fizic, etic și logic despre cosmos, cît ca practică ataraxică a înțelepciunii. Eroii stoicismului, Cato cel Tînăr, Quintus Mucius Scaevola, Epictet, Seneca sau Marcus Aurelius, nu căutau nicidecum gloria concursurilor literare, vanitatea puterii politice sau gloria postumă, cît horațianul laetus in prae­sens. Spre deosebire de Evul Mediu, cînd ciclul artelor liberale avea să fie subordonat teologiei, Antichitatea tîrzie urmărea, desigur, știința descriptivă, dar prefera să se concentreze mai ales pe armonia lăuntrică, împăcarea cu destinul, servirea binelui și meditația zilnică asupra morții, adică asupra beneficiilor practice prin care înțelepciunea reușește să îndulcească amărăciunea condiției umane. În secolele III-IV d.Hr., cînd toate aceste curente participă la sinteza neoplatonică, demarează subtila preluare creștină a acestei vaste tradiții, în cadrul primelor comunități monahale. Cu toate că, de la Schelling și Hegel încolo, filozofia modernă se logodise cu Universitatea (în care lucrase și mentorul său, Martin Heidegger), Noica revenea la modelul gînditorului privat (socratic) care strălucise în adevărații corifei ai gîndirii moderne, precum Pascal, Descartes, Kierkegaard, Schopenhauer sau Nietzsche. E adevărat că Noica era un speculativ, nu un existențialist. Avea însă și o dimensiune ascetică, o doză sapiențială de contemptus mundi.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.