Mironosiţele

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg

Pe alocuri nestăpînita pre­di­lec­ție a românului spre zeflemea își găsește paradoxale victime – între acestea se înscriu și admirabilele mironosițe. O sonoritate siflantă prin s și ț, o notă de exclusivitate feminină a făcut ca bărbaților să nu le placă mironosițele și să conoteze cuvîntul cu ideea de moft, de prefăcătorie, de sensibilitate sau pietate mimată. Nimic din originea cuvîntului nu justifică această conotare, dacă nu cumva tocmai batjocura care transformă albul în negru. Personajele evanghelice care au primit numele de mironosițe fac efortul de a se scula cu noaptea-n cap luînd drumul pînă la mormîntul din afara cetății, încărcate cu cele necesare, au curaj de a înfrunta interdicția socială de a îndeplini toaleta funerară față de un condamnat executat și, prin urmare, ostilitatea celor care au cerut condamnarea, au îndrăzneala de a se prezenta în fața unor gărzi, a căror brutalitate abia se manifestase, exprimă empatie față de cel care nu le mai poate fi de ajutor sau manifestă credință în atotputernicia lui neaparentă, nu le pasă de ce va zice lumea, dar nici nu țin să facă publică fapta lor. Pe scurt, se mișcă într-un registru al virtuții exemplare de care nu dau dovadă cei doisprezece apostoli sau alți ucenici. Poate că zeflemeaua are de-a face cu o mică stînjeneală masculină în fața curajului, devotamentului și efuziunii sentimentale nebiruite a acestor femei. De aici ar putea începe dosarul misoginismului creștin. Dar raționamentul acesta nu merge și în alte limbi. Miroforele, femeile purtătoare de mir pentru îmbălsămarea mortului, sînt admirabile în greacă și în alte limbi moderne.

Și totuși este ceva surprinzător. Evangheliile înregistrează lașitatea și deznădăjduirea (depresia, am spune în limbaj modern) bărbaților în comparație cu neînfricarea și constanța (sau echilibrul psihic) femeilor. Evanghelistul Ioan este în fața crucii, lîngă Maica Domnului, dar aflăm despre el că este totuși un cunoscut al marelui preot, ceea ce presupune o oarecare protecție, grație căreia este și martorul principal al procesului. Ceilalți apostoli au fugit și stau ascunși după răstignire. Doi dintre ei suferă accidente spirituale mai grave. Unul își revine, altul nu. Femeile, în schimb, sînt ireproșabile. Din curtea pardosită cu pietre (locul judecății lui Pilat) la locul răstignirii și pînă la mormînt, prezența lor în frunte cu Maica Domnului este pomenită de Evanghelii. Maria Magdalena îi anunță Apostolului Petru învierea.

De altfel, dosarul feminității în Evanghelie este foarte puternic. Două femei prezidă asupra începuturilor narative, Maria și Elisabeta. Amîndouă primesc revelația caracterului divin al sarcinii lor, fiecare la nivelul ei de chemare, pe care o acceptă. Astfel, Elisabeta, măritată de lungă vreme cu preotul Zaharia, recunoaște superioritatea spirituală a foarte tinerei și abia logoditei rubedenii, Maria. În schimb, partenerii lor de viață, Zaharia și Iosif, sînt nu numai în planul secund al narațiunii, dar excelează prin incredulitate. Apoi să enumerăm numai cîteva din eroinele credinței: femeia cananeancă, cea care cerșește ferm un miracol în înfruntarea fiicei ei cu un demon, deși este apostrofată că nu se califică pentru acesta; femeia samarineancă, cu care Iisus nu ezită să stea de vorbă singur la fîntîna lui Iacob, femeia zisă păcătoasă care îi unge părul cu un mir de mare preț, apoi femeia cu scurgere de sînge care își însușește miracolul prin îndrăzneala de a se atinge de El. Și lista continuă. De fiecare dată, Iisus explică caracterul excepțional în mod absolut al fiecăreia: credința fără egal, examenul de conștiință onest, gratitudinea nemăsurată, îndrăzneala spirituală. De asemenea, femeile cărora li se adresează Iisus nu sînt „babe analfabete“, în sensul depreciativ al perspectivei progresiste, adică femei din sînul unor societăți premoderne, condamnate la un destin casnic și fără educație. Sînt eroine sau partenere egale de dialog. Astfel, cu femeia samarineancă Iisus poartă un dialog despre adevărul mistic, într-o formă metaforică complexă pornind de la simbolul apei. De asemenea, cu sora lui Lazăr cel a patra zi înviat din morți, Maria, despre care spune expres că a făcut alegerea cea bună de a sta și asculta învățăturile lui, Iisus discută despre înviere cu distincții de finețe între învierea eshatologică și opțiunea învierii în mijlocul unei spațio-temporalități nedesăvîrșite. Și mai sînt exemple.

Evangheliile sînt cel mai „feminist“ text posibil în sînul unei so­cie­tăți patriarhale. Indistincția dintre bărbat și femeie sau echilibrul genurilor este programatic: învie un bărbat pentru o femeie, recunoscînd caracterul unic al relației sentimentale dintre cei doi, fiul văduvei din Nain, și o femeie la rugămintea disperată a unui bărbat, fiica lui Iair, mai-marele sinagogii. Textul este mult dincolo de o prudență egalitaristă. Indiferent cît de divin sau excepțional ar fi fost personajul istoric Iisus din Nazaret, textul evanghelic a fost compus din mărturii ale discipolilor lui, redactate într-o narațiune coerentă de patru dintre aceștia la aproximativ două decenii după moartea Învățătorului. Cei patru bărbați redactori ai Evangheliilor nu numai că folosesc mărturiile ucenicelor, precum contextele unde femeile sînt sursă unică, dialogul la fîntîna lui Iacob, Maria Magdalena despre întîlnirea cu Hristos după înviere, dar nu par să atenueze nici un accent din „feminismul“ atît de excentric pentru epoca lui Iisus. Textul, așa cum îl citim, a devenit canonic pentru întreaga comunitate a creștinilor de-a lungul timpului. Și dacă între cei care urcă pe Muntele Tabor sînt doar bărbați, rezultatul final al acelui har dăruit rămîne în urma credinței mironosițelor că cel răstignit, indiferent de ceea ce pare la un moment dat, este Fiul lui Dumnezeu.

De altfel, „misoginul autor“ al corpusului paulinic, care-și scrie Epistolele înainte ca Evangheliile să fi fost redactate în formă finală, ne lămurește surprinderea în fața straniului feminism evanghelic: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici slobod; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, fiindcă toți sînteți una în Hristos Iisus“ (Galateni 3, 28). Și își adîncește reflecția în Epistola către Efeseni: „Căci El este pacea noastră, El, Care-n trupul Său a făcut din cele două lumi una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărțirii – ura – desființînd Legea poruncilor în opreliștile ei, pentru ca să-i clădească întru sine pe cei doi într-un singur om nou, făcînd pace“ (2, 14-15).

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?