Bărbaţii de la pază şi protecţie

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

În ultima vreme, am probleme cu tipii „de la security“. Și nu mă refer la băieții cu mușchi de la intervenții rapide, care își petrec toată ziua într-o mașină, nefăcînd nimic, sau stînd în rondul de la Obor, de pildă, unde beau cafeluțe după cafeluțe, așteptînd să se întîmple ceva, iar ei să acționeze. Este vorba despre pașnicul agent de pază din metrou, supermarket-uri, farmacii. De cele mai multe ori îl ignorăm, pare să facă parte din decor. Ce păzește el sau pe cine păzește, n-am să înțeleg niciodată, fiindcă de cele mai multe ori îți dă senzația că taie frunze la cîini. Dar nu, el are grijă de siguranța clienților și din cînd în cînd simte nevoia, ca orice om în uniformă, să‑și manifeste autoritatea.

Grizonant, roșu la față (plesnește de sănătate sau are tensiunea arterială ridicată?), genul cocoș, „gît de cocoș bătrîn“ (vorba lui taică-miu), adică sumețit, dar cu riduri și piei lăsate. Stă în dreptul ușii și sucește gîtul dreapta-stînga pînă simți tu că amețești. Probabil așa scrie în fișa postului. Uniformă impecabilă, fără cute, călcată probabil la dungă de nevastă. O singură casă deschisă, coadă – 8-10 persoane fac cumpărături pentru Paște. Coșurile sînt pline. Mă uit descumpănită și mă trezesc vorbind: „Nu voiam decît un pachet de țigări!“ În acel moment devin centrul atenției lui, sînt un posibil element perturbator al bunului mers al supermarket-ului. Mă urmărește ce fac – am de gînd să mă așez la coadă sau nu? Cu simț al răspunderii, se apropie de o a doua casă. Se aude semnalul sonor care cheamă la ordin un nou casier. Oftează – nu era treaba lui, dar o face și p-asta. Mă postez lîngă a doua casă, așteptînd să apară casierul. Atunci, răbufnește: „Ce face? Aveți de gînd să vă băgați în față?“ „Vreau doar un pachet de țigări“, repet eu. „Păi, dacă io deschid o casă nouă, asta nu înseamnă că sînteți prima la coadă!“ El deschide casa, el e șeful, mai are puțin și trece și la organizarea cozii. „Vedeți dacă vă lasă clienții!“ „Dar eu nu sînt tot clientă?“ – întreb. Se uită la mine, într-un moment de derută, și nu știe ce să zică. Oare una care cumpără țigări e mai puțin clientă decît ăia care cumpără ouă și miel? Probabil că da. „Sînteți, dar v-ați băgat în față!“ „Și dumneavoastră mi-ați vorbit cu ton.“ Se răstise de-a dreptul. Renunț la țigări și ies. Mulțumit că a gestionat bine incidentul, își reia poziția de statuie vigilentă lîngă ușă, precum și mișcarea capului dreapta-stînga.

Într-un alt supermarket (același lanț, că altul nu prea mai avem în București), e unul negricios și firav, genul „ăla mic cu pălărie care îți dă una la gingie“. Uniforma îi e cam mare, probabil că n-au găsit una pe măsura lui. Însă el face legea. Păstorește alți doi agenți, amîndoi niște matahale blînde, și un cîrd de casiere gureșe, plus cîțiva lucrători comerciali. Se plimbă ca vodă prin lobodă printre rafturi, de multe ori cu mîinile în șolduri, dacă se intersectează cu vreun client, el trece primul, securitatea primează. Îi aruncă doar o privire urîtă, încruntată. Mută după bunul lui plac cărucioarele cu marfă, într-un mod strategic, în așa fel încît clienții să nu mai aibă acces la anumite produse. Îi privește cum se contor­sio­nează, se strecoară între cărucior și raft și zîmbește sarcastic. Într-o seară, eram unica clientă și se holba pur și simplu la mine cum scoteam produsele din coș, cum număram banii. Am izbucnit: „Ce vă uitați așa la mine? Sînt vreun infractor, ceva?“ „Așa mă uit io, e deformație profesională. Am lucrat la SPP înainte… vă deranjează?“ Mă îndoiesc că a lucrat într-adevăr la SPP. Și dacă o fi adevărat, e trist că a ajuns un amărît de paznic într-un supermarket.

Vîrsta medie a agentului de pază și protecție e 40 de ani. De obicei, sînt bărbați frustrați pe mai multe planuri. Frustrarea profesională se suprapune peste criza bărbatului de vîrstă mijlocie care simte nevoia să-și manifeste cu orice preț masculinitatea, să fie macho. Uniforma, dar și „arma“ din dotare, adică bastonul de cauciuc, îl împing spre exces de zel și abuz de autoritate. Își dă seama, pe undeva, că atît jandarmii, cît și polițiștii își au rostul lor în societate, pe cînd el este inutil, păzește niște rafuri. Asta e, nu și-a găsit de lucru în altă parte, dar e bine și aici. Deși salariul e mic și infractorii sînt puțini. De aceea, se plictisește de moarte și își face simțită prezența, mai ales atunci cînd nu e cazul. Cu casierele are o relație de subordonare, le domină și încearcă constant să le agațe. Face mici glume cu aluzii sexuale, am surprins momente de hărțuire în toată regula. Cele mai multe dintre fete tac și încearcă să-l ignore. Desigur, nu sînt toți așa. Am întîlnit și agenți genul „familist“, pe care îi doare la bască de autoritate, își fac job-ul și atît. Însă aceștia nu-s „de carieră“.

În cazul farmaciilor, vîrsta medie crește spre 60. Bărbați în pragul pensionării, disponibilizați de prin întreprinderi, care s-au reconvertit profesional și și-au găsit un loc călduț de muncă. Criza bărbatului de vîrstă mijlocie a trecut, odată cu ea și-au pierdut și vigilența. Nici măcar nu mai păzesc ușa, se odihnesc apatici pe cîte un scaun, așteptînd să treacă orele de program și să plece acasă. Mă uit la ei cu îngrijorare, orice incident în timpul serviciului ar putea să le dea viața peste cap. Orice emoție puternică poate să provoace un infarct. Noroc că nu se întîmplă nimic niciodată. În plus, mai au și rafturi întregi de medicamente la îndemînă, just în case. Trăim într-o societate în care mulți nu și-au găsit încă locul și nici n-or să și-l găsească vreodată.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic