Austria fifty-fifty

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Austria fifty fifty jpeg

„Un stat nu poate avea ghinion. (...) El sau are forță și sănătate, sau nu are.“ – Robert Musil, Austriacul lui Buridan (1919)

Un președinte, două Austrii

Vulturul heraldic negru și bicefal și-a amintit de originea sa imperială și-și ascute din nou ghearele, zdrăngănind lanțurile cătușelor de fier, rupte-n 1945.

Austria și-a ales cel de-al treisprezecelea președinte federal pentru un mandat de șase ani: dr. Alexander Van der Bellen. 50,3% (cu drept de contestație) i-au revenit după numărarea voturilor, inclusiv cele trimise prin corespondență. Participarea la vot a fost de 72,7%. Depunerea jurămîntului va avea loc pe 8 iulie.

Establishment vs popor, stînga vs dreapta, rural vs urban, tineri vs vîrstnici, dacă ar fi să ne exprimăm în semantica luptei electorale: candidații s-au înfruptat pe rupte din frica alegătorilor în fața migrației și a sărăciei!

1986 consacra alegerea controversatului Kurt Waldheim, fost secretar general al ONU, în aceeași funcție, urmată de izolarea sa internațională, iar 2016 era să devină un déjà-vu. „Învățați istoria“ – spunea Bruno Kreisky, cancelar al Austriei între 1970-1983.

Mission accomplished

După primul tur de scrutin, Alexander Van der Bellen se califica în finală de pe locul II. Candidații marilor partide de guvernămînt, social-democrații și popularii – doar pe locurile IV și V. O force majeure, care a dus la demisia cancelarului Werner Faymann.

Cu ocazia tradiționalei demonstrații de 1 Mai, vienezilor nu le-a venit să creadă: cancelarul a fost huiduit de propriii tovarăși roșii „ca pe stadion“. Disciplina de partid – o glumă. Viena oficială, condusă din 1945 de stînga, stă încremenită în dilema partidului-stat. Stînga, care i-a susținut pe conservatorii europeni să privatizeze totul și orice, a ajuns să nu mai aibă prea multe unelte în favoarea unui intervenționism, care astăzi se dovedește necesar și este cerut de pauperizarea populației (șomajul fiind de 5,8%, după definiția UE; procentul real însă depășește 9%!). Social-democrații s‑au neoliberalizat și nu găsesc răspunsuri la provocările globalizării. După un secol de luptă, standardele sociale au fost atinse și, astfel, mission accomplished. Au urmat îndatorarea și scepticismul. Încrederea în elita politică tradițională s-a dus.

Criminalitatea e în creștere față de anii trecuți, agresiunile sexuale se înmulțesc și sînt mediatizate îndelung. Unde sînt vremurile în care un Jörg Haider, lider al aceluiași partid FPÖ (1986-2000) era citat cu afirmația deloc măgulitoare: „În Austria există două feluri de imigranți: hoții români de buzunare, și alții.“

Wer nichts wird, wird Wiener: acela de care nu se va alege nimic devine vienez! Autoironia e rețeta supraviețuirii. Van der Bellen s-a născut în 1944 la Viena.

„Viena este un oraș al culiselor. (...) În față e aparența fără esență. În spate e esența fără aparență“ – scria eseistul Robert Menasse. Ambivalența le este austriecilor credință de suflet. Prudenți, au astfel plăcerea, cronofagă, de multe ori, de a face ca și cum... so-tun-als-ob!

Norbert Hofer

A pierdut alegerile. Norbert Hofer, 45 de ani, tehnician de zbor și din 2006 deputat și membru în conducerea Nationalrat, parlamentul federal al Austriei din partea partidului libertății FPÖ, al cărui vicepreședinte este. Hofer a refuzat inițial să candideze, crezînd că-i prea tînăr.

On alert

„Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă“ – spunea Wittgenstein. Austria a tot așteptat la întîlnirea cu istoria, iar diferența între ceea ce ne arăta de fapt și ce se vorbește, într-un soi de apatie, s-a accentuat. Politica, dusă pe umerii Beamter-ilor (funcționarilor) sîrguincioși, care i-au asigurat și îi vor asigura în continuare stabilitatea, s-a tot îndoit, marcată de tradiție, pînă s-a crăpat de tot!

Profesorul „verde“

„Drumul meu a fost de la un anticapitalist arogant la un liberal de stînga generos“ – scria noul președinte în 2011. Van der Bellen, avînd rădăcini olandeze, din tată rus și mamă estoniană (refugiați), a devenit în 1958 cetățean austriac. E căsătorit, tată a doi băieți, a fost profesor universitar de economie națională la Universitatea din Viena, parlamentar (1994-2012) și președinte al partidului verzilor (1997-2008), fiind din 1999 pensionar. Pensia sa de funcționar: 6972,43 de euro lunar. Profesorul își va pierde pensia, ca președinte federal, pe durata exercitării mandatului, remunerat cu 24.322 euro lunar.

TTIP-ul sau Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Statele Unite a tot revenit ca o fantomă în campania electorală. Inițial, „profesorul verde“ a susținut acordul în anumite condiții; ulterior, refuzul său a sunat categoric, a primat astfel opinia că TTIP-ul favorizează corporațiile în detrimentul piețelor proprii.

Mason, primit la Innsbruck într-o lojă în 1976, a rămas zece ani și ulterior a fost exclus, datorită inactivității, conform Die Presse. A părăsit la sfîrșitul anilor ’80 și partidul socialist, astăzi social-democrat.

New deal-ul noului cancelar

Cancelarul Christian Kern seamănă cu Humphrey Bogart. A lucrat mereu în companii private, dar și la stat. Nu e tehnocrat. A transferat gratuit migranții cu trenurile ÖBB-ului din subordine (căile ferate austriece). A citit cărțile Marianei Mazzucato, care predă economia inovației la Universitatea din Sussex. „Statul ar trebui să facă ceea ce privații nu fac“ – e de părere Mazzucato, care ar fi o „muză“ a noului cancelar, conform cotidianului austriac Die Presse. Kern vrea un new deal, în genul politicilor lui Franklin D. Roosevelt și nu face economie la Bonmot-uri de genul „acela care nu are viziuni, ar trebui să caute un medic“. New deal – sună bine! Posibil prin investiții statale, relaxări fiscale și o politică monetară expansivă. Susținerea acelor start-up-uri vizionare pe care piața nu e dispusă să le finanțeze. Revista Trend speculează despre posibile modele de acoperire a costurilor, în care cică statul austriac ar dubla fiecare euro investit de alții. Ce se va în­tîmpla însă cu criteriile UE de la Maastricht, care stabilesc clar limitele de deficit și îndatorire? Va avea oare cancelarul timp să-și pună planul în aplicare?

Wording

Sebastian Kurz e ministrul pentru Europa, pentru integrare și de externe din partea partidului popular ÖVP,  de guvernămînt. Un job description nu tocmai facil în vremurile marilor migrații. Kurz, născut în 1986, și Kern, cu 20 de ani mai în vîrstă, stau încă pe aceeași bancă guvernamentală. Doar că Sebastian Kurz e chiar popular și a înțeles angoasa austriecilor care nu-și doresc să le mai tranziteze prea mulți migranți țara. Kurz, denumit de cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung „tînărul Metternich“, e perceput ca o voce critică credibilă.

Cotidianul Kurier scrie despre pregătirile antamate de Kurz pentru contracararea efectelor eventualei alegeri a candidatului dreptei prin explicații la nivel diplomatic: xenofobie? Austria a acceptat mai mulți refugiați decît SUA și Canada luate împreună. Un populist la comanda armatei federale? Președintele federal are doar o funcție de reprezentare, Austria fiind o republică parlamentară.

Mission impossible?

„Votul de protest a fost înțeles!“ – a declarat Kern postului de televiziune ORF. Cancelarul, care și-a adus în vechea echipă guvernamentală și cîțiva noi miniștri, printre care și o austriacă de origine palestiniană, luptă pe două fronturi. În propriul partid, unde hardliner-ii îi cer o politică periculos de liberală față de marea migrație, și în coaliția de guvernămînt, unde ÖVP-ul poate recurge oricînd la provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Robert Menasse îi numește „politicieni kamikaze“, dacă vor recurge la aceast joc cu două tăișuri. Hölderlin credea că acolo unde-i pericolul, crește și salvarea... Realpolitik-ul austriac, indiferent de numele președintelui ales, înainte de a se îneca cu bere, va alege calea cea mai simplă și, dacă alegerile anticipate ar avea loc în scurt timp, poate pînă la sfîrșitul anului, ele vor duce foarte probabil la un cîștig istoric pentru FPÖ, cotat în prezent la 35%. Partidul lui Norbert Hofer. New deal sau mission impossible? „Democrația prezumă existența citoyen-ului cult, care nu se va găsi niciodată într-o majoritate“ – era de părere Hans Kelsen, arhitectul constituției austriece din 1920, în mare parte aflată și astăzi în vigoare.

Noul președinte federal va fi în continuare notarul statului. Austria e o țară stabilă și cu un PIB pe cap de locuitor de invidiat. Nobert Hofer a pierdut. Ar putea deveni însă următorul cancelar al Austriei. Cu sau fără voia UE și a cancelarului manager Kern.

Alexander Van der Bellen a făcut apel la speranță, pentru ca peste șase ani, viitorul să fie mai îngăduitor decît prezentul, și a transmis – în prima sa alocuțiune televizată ca președinte federal ales – un mesaj clar: „Sîntem egali. Sînt două jumătați care formează Austria, de importanță egală. Tu ești la fel de important ca mine și eu sînt la fel de important ca tine, împreună formăm această frumoasă Austrie!“

Alex Todericiu este analist politic și inițiator al www.export-club.ro.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.