Haine mici

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Oameni pe stradă jpeg

Am o rochie cu buchete minuscule de floricele galbene, liliachii și roz aruncate de-a valma pe un fond alb. Rochia mi se oprește undeva deasupra genunchilor din care ies capacele lucioase ale rotulelor chinuite: pe ambii genunchi am răni. La stîngul – una proaspătă care abia începe să prindă cojiță peste sîngele aerisit și peste limfa translucidă. La dreptul – una veche de pe care am smuls deja coaja sub care a crescut pielea nouă, roz deschis, ca a puilor orbi de cîrtiță. Rîd știrb, la șase ani, într-un  soare arzător. Îmi lipsește un incisiv, celălalt dă să crească. Arată ca o lopată fragedă de os translucid – prea mare și prea nelalocul lui.

În fotografie, bunică-mea și o stră­mă­tu­șă sînt așezate pe scaune. Amîndouă, acum moarte. Sus de tot, în stînga, o altă mătușă – are acu’ 80 și e semiparalizată. Lîngă ele – unchi, bunici prin alianță și alte generații de mătuși – mort, mort, bolnav, Alzheimer, mort.

În fotografia asta răsărită habar n-am de unde, stau între umbre care rîdeau și ele în acea zi de vară la un soare de acum miliarde de ani. Nu mai țin minte nimic, decît, aproape detaliu cu detaliu,  rochița cu care eram îmbrăcată. Avea mîneci bufante prinse cu cîte un șirețel pe fiecare braț uscățiv și brun ca o surcea. Țin mine rochia asta care e strîns legată de acea perioadă a copilăriei mele. Cînd îmi făceam lungile vacanțe de vară într-o Dobroge toropită, cînd maică-mea și tai­că‑meu erau  foarte tineri.

Îmi dau seama că îmi pot trasa perioadele de viață după bucăți de textile care m-au îmbrăcat la un moment dat pe mine sau pe cei apropiați mie. O anume sărbătoare e legată de o rochie roșie ca focul cu flori albe și mici, la care maică-mea pusese un guler imens din dantelă albă, pe care nu mi-l doream. Arătam ca un  clovn, cu capul răsărit din spuma aia de dantelă vărzoasă, ridicolă. Am plîns, am ripostat, dar gulerul a rămas. Am avut o după-amiază mizerabilă în rochia roșie ca focul.

Țin minte perfect, apoi, un capot de-al mamei. Avea un model intricat, oriental pe un fond grena mustos. Motivele grase, vegetale se întrepătrundeau cu vinișoare verzulii, cîrcei albi și nesățioși care se întindeau peste tot, flori ciudate, contorsionate, flori carnivore. Aveam atunci oreion și febră și poate că halucinam un pic. Halatul complicat al mamei care mă veghea îmi dădea vertijuri. Carnivorele întindeau petale uleioase și pistile obscene spre mine, frunzele și cîrceii de viță umpleau încet, cu foșnet, camera mea de bolnav. Țin bine mine că am rugat-o pe maică-mea să se schimbe.

Am în fața ochilor rochiile bunicii, toate același model, repetat la infinit în zeci de variații de culoare: mîneci trei-sferturi, poale lungi pînă la jumătatea gambelor, cu gulere cuviincioase, încheiate cu un șir lung de nasturi, buzunare pe fiecare șold. O rochie de zi cu zi a unei mătuși bătrîne care obișnuia să mă dea cu henna și să mă spele pe cap viguros și să mă tragă de păr la pieptănat pînă cînd îmi dădeau lacrimile. Rochia era de un albastru electric cu tușe de galben ca snopii de grîu. Cămășile uni ale tatălui meu, cu dungile abrupte ale mînecilor. Un deux-pièces care a fost al mamei și pe care l-am purtat și eu în liceu – pătrățele gen Chanel, roșu cu negru, nasturi înveliți în piele.

Blugi și tricouri iubite pînă la zdren­țu­ire și decolorare totală. Și, pe măsură ce creșteam, texturile domolite alte eternelor griuri și variațiuni de negru. Cîte un cașmir al maturității, bulinele mici ale unei după-amieze în vizită. Vise și flash-uri cu rochiile copilăriei mele și cu rochiile croite de bunică-mea pentru păpuși: volănașe minuscule, năsturei microscopici, un model cu flori mov aprins, pe un verde arzător, pe păpușa blondă.

Am căutat deunăzi ceva prin debaraua maică-mii. Am prins cu colțul ochiului o fulgerare de galben, liliachiu și roz pe fond alb. Un pătrat de material stătea împăturit pe un raft. Rochia mea cu buchețele de la șase ani. Ajunsese o cîrpiță de praf. „Tu știi ce bine ia praful? Mai bine ca toate lavetele astea noi.“ Maică-mea nu-și mai amintea însă de unde avea bucata aia de material. M-a inundat o teribilă tristețe.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.