⬆
Societate
Pagina 129
Un alt tip de muzeu
Uimirile mele, marile mele mirări în faţa Occidentului se petrec mai puţin în preajma construcţiilor excentrice, a marilor monumente istorice, a peisajelor exotice sau a semnelor evidente de bunăstare. Mai curînd, mă impresionează normalitatea sub care se desfăşoară viaţa de zi cu zi a francezilor, englezilor, berlinezilor, austriecilor, cehilor;
Nu aruncăm nimic!
Căutam în debara, zilele trecute, un album vechi de fotografii. Din cele cu bunici fotografiate în mantouri pe Calea Victoriei. Cum înălţimea nu mă ajută cine ştie ce, ajunsesem să cotrobăi în orb într-unul dintre rafturile de sus ale unei biblioteci străvechi, plină cu de toate, exilată acolo.
De-ale căsniciei, pe... atunci
Ce poate urma, după o asemenea introducere, decît „Mulţi înainte!“ şi „Pe atunci erau alte vremuri, alte mentalităţi...“. Într-adevăr, erau. Cum am început facultatea pe vremea răposatului, exista, încă din primii ani, frica de... repartiţie.
Regulat primesc mesajul:
„la data de... aveţi de achitat rata dumneavoastră la credit. Asiguraţi fondurile necesare.“ Este vorba de UniCredit Ţiriac. Regulat sînt umilit cu acest mesaj. Regulat, la data salariului, am aceşti bani în cont. Excepţie de vreo trei-patru ori n-am avut aceşti bani.
Cum discutăm cu un secular-umanist?
Oricine doreşte să observe cum solilocviul poate îmbrăca haina dialogului, trebuie să urmărească o dezbatere între reprezentanţii secular-umanismului şi cei ai Bisericii. În mod riguros, în cadrul acestor întîlniri, răspunsurile nu răspund, contraargumentele nu contrazic, iar întrebările neglijează în mod consecvent argumentele partenerului de discuţii.
Cocktail Hemingway à la Fidel, pentru Tito
Penultima vizită de stat a lui Tito a avut loc în Cuba, cu ocazia celei de-a şasea conferinţe a statelor nealinate, la începutul lui septembrie 1979. Prînzul de lucru, la care au participat mai mult de 400 de persoane, a avut loc la Palacio de las Convenciones din Havana, cel mai mare centru de conferinţe cubanez, construit special pentru acest eveniment şi inaugurat cu această ocazie
Metafore aplicate ad litteram de un terorist
În urmă cu trei ani, postul public de radio din Finlanda m-a invitat la o discuţie, după ce un individ înarmat a ucis cinci persoane la o şcoală din Finlanda. Am fost atunci întrebat de ce s-a întîmplat aşa ceva în Finlanda, şi nu în Norvegia, avînd în vedere că ţările sînt similare din punct de vedere cultural, geografic şi demografic.
Anders Behring Breivik: saga unei orori
Ecourile pe marginea actului terorist care a zguduit zona scandinavă la o magnitudine nemaîntîlnită de la asasinarea lui Olof Palme încoace (unii spun chiar că de la Al Doilea Război Mondial) continuă. Lucru rar întîlnit, asasinul a lăsat în urma lui un manifest „pentru rezistenţa europeană“ de 1500 de pagini, în care îşi explică gestul şi oferă baza teoretică pentru acţiunea lui.
Pauză de publicitate
O ştiţi pe Barbara Blade. Este o aşa-zisă supereroină, un fel de Lara Croft cu pălărie de Indiana Jones şi cu nume de vînător de vampiri, din reclamele TV pentru Lady Speed Stick. În spotul care promovează varianta „Waterproof“ a produsului, apriga doamnă vrea să pună mîna pe nu ştiu ce comoară a piraţilor şi se luptă cu nişte indivizi fioroşi, pe o corabie.
Cum să devii celebru pe YouTube
Giovanni Sartori scria despre „…fenomenul video [care] îl transformă pe homo sapiens produs de cultura scrisă într-un homo videns, în care cuvîntul e detronat de imagine. Totul devine vizualizare“. Cartea disecă în principal pericolele atrofierii culturale generate de televiziune şi implicit de imagine ca mediu de comunicare ce instigă la pasivitate, şi nu la o gîndire bazată pe structuri logice.
„Etnobotanicele se dovedesc mai nocive decît heroina”
"Marea problemă cu heroina este, în primul rînd, dependenţa pe care aceasta o dă – practic, starea de sclavie în care e ţinut cel care a apucat să simtă gustul ei; apoi alte probleme sînt date de folosirea seringii. În principiu, nu moare omul pentru că ia heroină (bineînţeles, excepţii făcînd supradozele şi alte situaţii), nu se descrie o hepatopatie, o nefropatie dată de heroină."
Cu ochii în 3,14
A mai observat cineva cît de multă reclamă se dă acum pe Discovery? În sfîrşit, cei din publicitate şi-au dat seama că oamenii se uită la emisiuni realizate de profesionişti, unde animalele nu fac politică. (M. C.)
S-a găsit în sfîrşit soluţia pentru cei cărora le e frică să meargă la medicul stomatolog: o clinică din Germania oferă tratament sub hipnoză. Te aşezi confortabil în scaun, medicul psihiatru te adoarme, apoi vine dentistul şi-şi face treaba. Cît timp faci nani se repară şi dinţişorii
Cruciada lui Breivik. Şi ce cred arabii
Teribilul atentat din 22 iulie a.c. ne-a pus în faţa evidenţei: în Europa – inclusiv în state prin definiţie paşnice, precum Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia ş.a. – teama de imigraţie, de mondializare şi multiculturalism (şi în particular teama de ofensiva infiltraţionistă a islamului) duce spre structurarea unei extreme drepte înnoite la faţă. Acest fundamentalism creştin al secolului XXI îşi revendică mize mari.
Graz, Caracal şi dix- huitième
Cînd am ajuns la Graz, într-o după-amiază de duminică a acestui iulie, ploua de mama focului, era frig şi bătea un vînt de-ţi îngheţa sufletul. Citiserăm despre o aşa vreme, dar căldura de „acasă“ ne duse cu gîndul doar la „hai că n-o fi chiar aşa“ şi la haine din in şi sandale. Holul hotelului, unde am regăsit o parte dintre colegii mei veniţi din toată lumea pentru cel de-al treisprezecelea congres internaţional, mi-a dat o oarecare satisfacţie.
Bătălii mărunte
Am făcut mult timp parte dintr-un grup de consiliere a tinerilor aflaţi la început de viaţă independentă, dusă în afara zidurilor organizaţiilor în care au crescut: ore întregi dezbăteam liste lungi cu sfaturi, îndrumări, informaţii (despre viaţa profesională, oportunităţi financiare etc.), toate necesare pentru a se descurca în hăţişurile junglei urbane.
Tot bulgarii...
Am fost, de curînd, iar, la mare la bulgari. Mai fusesem o dată, dar de Paşti, la Nesebar, unde oraşul era femecător, dar hotelul la care am stat – industrial. E drept că nu pot uita, nici pînă acum, faptul că puteam bea, indiferent ce, nelimitat, la barul local; şi că puteam mînca non-stop… De astă dată nu am mai fost atît de… în sistem. Am ales să mergem la Krapetz, un sat nu departe de graniţă.
Artă, frate!
„Doamnă, vă aduc tot io şi rigipsu’, e calitativ, nu ca astea care le-aţi avut înainte. Tapetu’ vi-l pun tot băieţii de la mine. (De partea cealaltă, în telefon, zuruie scurt o voce feminină.) Păi, da, că se poartă tapet acuma…“ Omul stătea tolănit la o masă pe terasa unui restaurant, iar pe burta-i impresionantă învelită molatic într-un tricou albastru şi-ar fi putut aşeza în siguranţă farfuria cu ciorbă.
M-am dus să schimb uleiul maşinii
E un second-hand japonez, descoperit de mine în tufişurile Casei Presei Libere. Suzuki. De ce îmi place? Că-ntr-un an de zile, după ce zăcuse alt an în tufişuri, mi-a mers ceas. Vă vine să credeţi? Cum s-o las, dacă ea nu m-a lăsat? Şi nu m-a lăsat la drumuri lungi şi urîte. Aşa se face că săptămîna trecută m-am dus să-i fac un bine maşinii.
Ficăţei Jacqueline Kennedy
Tito a fost primul preşedinte de stat socialist care a vizitat SUA în octombrie 1963, la numai un an după criza rachetelor cubaneze. L-a întîlnit pe John F. Kennedy la Washington şi pe U Thant, secretarul general al ONU, la New York. Cina de la Hotelul Waldorf Astoria a fost tulburată de protestele emigranţilor din Iugoslavia, în majoritate croaţi, tolerate de poliţia newyorkeză.
Uluitor
Gâdea a început să facă din nou interviuri, în cadrul emisiunii Sinteza zilei. I-am putut vedea profesionalismul pus la lucru cu ocazia unui eveniment – invitarea lui Pascal Bruckner pe platourile Antenei 3. Nu e puţin lucru să ai un invitat de un asemenea calibru, căci Bruckner nu e nici Mugur Ciuvică, nici Valentin Stan... Ei bine, rareori mi-a fost dat să văd un interviu realizat aşa de amatoristic.
Fete care sărută fete (şi băieţi care le privesc)
The L World (2004-2009) a fost singurul serial de ficţiune care şi-a propus să prezinte stilul de viaţă al unei comunităţi de lesbiene. (Dacă a reuşit sau nu e discutabil.) Însă cum trăiesc lesbienele în comunităţi hetero? E greu de spus. Cu excepţia cîtorva seriale (Glee, Pretty Little Liars, Grey’s Anatomy, Skins UK), personajele lesbiene sînt de obicei episodice.
Şase luni concediu pentru stres
Singurul lucru pe care Carmen spune că poate să-l facă împotriva stresului este o lună de concediu pe an. „Ne pregătim concediul cu luni înainte, ca totul să fie foarte bine organizat. E o lună în care mergem în lume, să vedem cum trăiesc alţii, să vedem locuri frumoase şi – ceea ce este cel mai important! – să uităm că sîntem angajaţi.“
Cu ochii-n 3,14
În numărul din august, revista Wired face un top al celor mai subevaluate substanţe neurotransmiţătoare. Astfel, vasopresina, „vărul molecular al oxitocinei, e o substanţă chimică din creier despre care oamenii de ştiinţă cred că amplifică sentimentele de încredere şi iubire, încurajînd învăţarea, memoria, agresivitatea şi, pretind unii, monogamia“. Mi se pare că am un exces de vasopresină. (L. V.)
Acum un an, Keith Richards îi trimitea lui Amy Winehouse următorul mesaj: „Take it easy, bit
Cum stă treaba cu Patriciu
A spune că Dinu Patriciu este un personaj controversat sună într-atît de banal încît nici nu mai dezvolt ideea. E ca şi cum ai spune că paralela 45 trece prin România – toată lumea e de acord cu asta, deşi nimeni nu poate spune dacă acest adevăr e de bine sau de rău. A scrie însă în Dilema veche această banalitate despre Patriciu poate duce, deasupra unor ochi, la ceva ridicări de sprîncene
Amărîta noastră cultură şi blazaţii ei servitori...
Cînd Nicolae Creţulescu termina Facultatea de Medicină din Paris şi ajungea la Bucureşti, cu brevetul de medic în buzunar şi dorinţa de a practica meseria pentru care a fost pregătit, a stîrnit pe bună dreptate nemulţumirea semenilor săi. Societatea nu era încă pregătită să accepte că boierii pot munci „altfel“ decît „gîndind“.
O scrisoare bîntuie Facebook-ul
Tînărul revoltat de pe net îi acuză pe toţi adulţii din România de nedreptatea care li se face adolescenţilor ajunşi în faţa examenului de bacalaureat: înconjuraţi de modele superficiale, vulgare, ignorante, analfabete, de dascăli incompetenţi, de politicieni corupţi, liceenii ar trebui socotiţi ultimii, în ordinea vinovaţilor, pentru eşecul învăţămîntului românesc.
Mimoze de asfalt
Mimoza e o plantă cu flori mici, rozalii, care se chircesc imediat ce sînt atinse. Mimoză e şi domnişoara Crina Bunescu de la doi. Există de-adevăratelea în Bucureştiul ăsta şi nu e picată din vreun roman victorian. Într-o bună zi, din bazinul hidroforului domnişoarei Bunescu aflat într-un luminator comun cu al vecinului, începu să ţîşnească apă ca dintr-o fîntînă arteziană.
Tom Hanks şi Julia Roberts
Tom Hanks şi Julia Roberts au fost în topul idolilor tinereţii mele. În anii ’90, primii mei ani de libertate postrevoluţionară, cînd şi eu, şi ei aveam în jur de 20 de ani, i-am văzut în cîteva filme care mi-au rămas, pînă azi, drept repere... romantice. Filme în general nu geniale, dar calde. Afectuoase.
Promoţie! Mănînci gratis
La colţul Carrefour cu lactate, un nou produs lactat. Promoţie! Mănînci gratis. La colţul de mezel, mezel. Promoţie! Mănînci gratis. Ciuguleşti de ici, de colo, ieşi plin. Ieşi sătul. Eşti aranjat pe ziua de azi. Ce faci mîine? O iei de la capăt. Ciugulitul face bine. Mai tai din banii zilei.
Despărțirea de maestrul spiritual?
Cînd nu aţipeşte în convenţie ori suficienţă, relaţia maestru – discipol e una dintre cele mai intense experienţe omeneşti. O dovedesc extremele pe care le poate atinge: ataşament pasionat şi traumă a rupturii, fidelitate neştirbită, dar şi rivalitate aspră între îndrumător şi învăţăcelul emancipat, intimitate hrănitoare şi melancolie acută a depărtării.
Turcul şi tramvaiul
Existau în Bucureşti cîteva restaurante turceşti remarcabile. Cînd mă întreb ce anume aveau în comun, îmi amintesc că, pe lîngă mîncarea excelentă, galantarul bine garnisit, firea hazlie şi ospitalieră a cîte unui şef de sală turc, mai era ceva: toate se întîmpla să se afle în preajma unei linii de tramvai.
Cianurile de care avem nevoie
De mai mulţi ani, Roşia Montană Gold Corporation investeşte o groază de bani în campanii insistente care să facă publicul să creadă că această companie e cel puţin Maica Tereza venită să ajute această ţară năpăstuită. (Banii investiţi în publicitate, oricît de mulţi, la fel ca şi cei promişi pentru prezervarea mediului sau a patrimoniului vor fi un mizilic pe lîngă cîştigurile companiei, dacă va pune mîna pe aurul Apusenilor...)
România
Am petrecut şase zile de vis în România reală, mai exact în Ţinutul Secuiesc. Teribile senzaţii! Eram în altă ţară (nu vorbesc din punct de vedere etnic, ci al civilizaţiei şi al calmului) şi totuşi în ţara noastră, eram departe de casă şi totuşi nu aşa departe. Cred că e combinaţia ideală.
Pașaportul românesc, visul unei nopți de vară
Pe Ştefan cel Mare, bulevardul de promenadă al chişinăuenilor, împînzit de magazine care se vor cochete şi exclusiviste şi un McDonald’s mai popular decît în America profundă, nu e nimeni care să îţi vorbească atunci cînd întrebarea ta conţine cuvintele-cheie ale neliniştii tuturor basarabenilor din lume: România, Uniunea Europeană, dublă cetăţenie, Rusia şi comunism.
Cu ochii în 3,14
La o notiţă apărută acum două săptămîni în această rubrică, în care scria că „din site-ul DNA rezultă că în ultimele nouă luni s-au pronunţat doar cinci condamnări definitive la nivel naţional în cauze de corupţie“, DNA ne-a răspuns cu un comunicat care precizează că „în perioada octombrie 2010 – iunie 2011, instanţele de judecată au pronunţat un număr de 102 hotărîri definitive prin care au fost condamnaţi 168 de inculpaţi“. Mulţumim pentru precizare. Dar între timp am citit şi Raportul Comisie
A dus NASA oameni pe Lună sau nu?
Pentru a nu vă mai fierbe inutil în aceste zile călduroase, voi spune de la bun început că eu fac parte dintre cei ce cred că da, NASA a dus oameni pe Lună. Admit dreptul la opinie al negativiştilor şi conspiraţioniştilor de azi – şi, cu toate acestea, cred că ei bat cîmpii şi că zborul spre stele şi popasul la prima răspîntie (asta a însemnat adăstarea lui Armstrong & Aldrin pe Luna albă a unui cer de vară din 1969) chiar a fost una dintre cele mai frumoase aventuri umane.
Cu norodul pe litoral...
Să nu se creadă că România arată cum arată din cauza nemţilor, chinezilor sau confraţilor noştri bulgarii. Trăim într-o mare hazna şi asta este ceea ce am ştiut construi. Dincolo de aspectul neîngrijit al litoralului românesc (Am aflat abia săptămîna aceasta că heirupismul iluzoriu se datora unei „vizite de lucru“ a unei alte Elene.
Copiii în fața televizorului
În emisiunile pentru copii, mai toată lumea cîntă şi dansează. Cu mici excepţii, ici-colo o jumătate de oră dedicată poveştilor, spuse sau desenate, televiziunile par să se străduiască din greu să ne convingă că ţara e pregătită cu generaţii noi pentru show-biz, că musteşte de talente în domeniul muzical.
Căldură, iar, mare...
Ştiu că am citit, cînd eram mică, diverse poveşti în care soarele a fost furat, şi cu toţii s-au chinuit să-l recupereze... În verile toride, ca cea de acum, mai că mi-ar plăcea să fiu personajul negativ dintr-o asemenea poveste... Îl înţeleg, de fiecare dată tot mai bine, şi pe bietul erou caragialesc din Căldură mare.
Cu branula în mînuţă
Tanti Stela nu are acces la Internet. Dar a auzit mai întîi la televizor şi apoi pe bancă, în faţa blocului, că umblă prin Bucureşti şi prin localităţile din jur o dubă neagră sau chiar o ambulanţă falsă care fură copii şi-i lasă fără organe. Povestea are variaţiuni.
Bere la 3,50 la Argentin
e Azuga la juma. Mă uit în ghidul Billa de cumpărături şi descopăr stupefiat că se poate şi mai ieftin. Berea Cozia 3,19 la pet de doi litri. Azuga o bei în companie. Stai la crîşma de pe Blănari şi mai priveşti la o gagică, mai la o tinereţe. Îţi iei două chiftele şi o pîine de la „Împinge tava“ Argentin şi om te-ai făcut pe o zi.
Bine, Doamne!
În Thassos, la sfîrşitul lui noiembrie, în miezul zilei, timpul parcă prevestea vremea apocalipsei. Ploua cataclismic, cu stropi uriaşi, care prin ponderabilitatea lor se izbeau asurzitor de gresia de pe prispa casei, suspendată deasupra apelor ca arca lui Noe.
Prînz afgan sub cerul liber
Pe 9 ianuarie 1968, Tito îşi începea turul de o lună al ţărilor nealiniate din Asia şi din Orientul Mijlociu cu o vizită la Kabul, la invitaţia lui Mohammed Zahir – ultimul şah afgan înainte de abolirea monarhiei, în 1973.
Subtila iradiere a casei
Cel dintîi este legat de releveul de la Muzeul Satului. Proiectul cu care începea pe atunci anul întîi la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Ce înseamnă de fapt acest „releveu“? Pentru început, echipele de studenţi iau în primire cîte o gospodărie „tradiţională“ din Muzeu.
De ce iubim cadavrele
Într-un comentariu postat pe Facebook la articolul meu de săptămîna trecută despre CNA şi ştirile cu orori care se dau la televiziunile noastre, o cititoare din Cluj, Myela Sticeye, scria: „Ştirile astea mie îmi par să fie un substitut al execuţiilor publice, fie un mod prin care omul amărît şi limitat se poate simţi fericit privind mizeria altora.
Din știrile lumii
Este un moment extrem de delicat pentru Rupert Murdoch, şeful News Corporation. Unul dintre ziarele pe care le deţine imperiul său media a fost închis în urma unui scandal de proporţii legat de ascultarea ilegală a unor telefoane.
Terapie prin sunet
Elena este o fetiţă brunetă, cu ochii mari şi cu un zîmbet cald. Este foarte timidă. Cînd o saluţi însă, îţi întinde prompt mîna, te priveşte în ochi şi îţi răspunde politicos: „încîntată de cunoştinţă“. Elena are tetrapareză spastică. Sînt cazuri cînd, la naştere, creierul copilului nu este oxigenat corespunzător.
Cu ochii în 3,14
Din ciclul „Boxez pentru tine“: „Decît să plîngă mama, mai bine plînge mama lui“. Această frază, rostită de Lucian Bute imediat după meciul în care l-a făcut KO pe Jean-Paul Mendy, va rămîne, cu siguranţă, în memoria noastră afectivă şi colectivă. (M. M.)
Cu vreo cîţiva ani în urmă am auzit de Florin Salam şi m-am amuzat. Mi s-a părut un nume de scenă, de manele, extraordinar. Acum am auzit că mai există şi senzaţionalul Sandu Ciorbă. Mă gîndesc că pînă la un meniu complet ne mai lipsesc totuşi
Lady Gaga și noua (nouă) ordine mondială
Problema, în ceea ce o priveşte, e faptul că nu poţi s-o eviţi. Lady Gaga este peste tot, în aproape orice media ce contează şi în absolut toate cele care nu contează. Programul de televiziune comercial? E acolo. Programul TV de ştiri? E şi acolo: această lady atipică a blocat, la sfîrşitul lunii mai a.c., site-ul Amazon.
Isterii estivale și interese naționale
De cum intri în staţiunea Saturn, te izbeşte un anunţ „important“: „Saturn: staţiune turistică de interes naţional“; numai că importanţa anunţului (care ţi-ar da, cel puţin teoretic, garanţia calităţii) este mult atenuată şi chiar aruncată în deriziune de cîinele ce se odihneşte nestingherit la picioarele pancartei pe care a fost „săpat“ îndemnul naţional.