⬆
Societate
Pagina 129
M-am dus să schimb uleiul maşinii
E un second-hand japonez, descoperit de mine în tufişurile Casei Presei Libere. Suzuki. De ce îmi place? Că-ntr-un an de zile, după ce zăcuse alt an în tufişuri, mi-a mers ceas. Vă vine să credeţi? Cum s-o las, dacă ea nu m-a lăsat? Şi nu m-a lăsat la drumuri lungi şi urîte. Aşa se face că săptămîna trecută m-am dus să-i fac un bine maşinii.
Ficăţei Jacqueline Kennedy
Tito a fost primul preşedinte de stat socialist care a vizitat SUA în octombrie 1963, la numai un an după criza rachetelor cubaneze. L-a întîlnit pe John F. Kennedy la Washington şi pe U Thant, secretarul general al ONU, la New York. Cina de la Hotelul Waldorf Astoria a fost tulburată de protestele emigranţilor din Iugoslavia, în majoritate croaţi, tolerate de poliţia newyorkeză.
Uluitor
Gâdea a început să facă din nou interviuri, în cadrul emisiunii Sinteza zilei. I-am putut vedea profesionalismul pus la lucru cu ocazia unui eveniment – invitarea lui Pascal Bruckner pe platourile Antenei 3. Nu e puţin lucru să ai un invitat de un asemenea calibru, căci Bruckner nu e nici Mugur Ciuvică, nici Valentin Stan... Ei bine, rareori mi-a fost dat să văd un interviu realizat aşa de amatoristic.
Fete care sărută fete (şi băieţi care le privesc)
The L World (2004-2009) a fost singurul serial de ficţiune care şi-a propus să prezinte stilul de viaţă al unei comunităţi de lesbiene. (Dacă a reuşit sau nu e discutabil.) Însă cum trăiesc lesbienele în comunităţi hetero? E greu de spus. Cu excepţia cîtorva seriale (Glee, Pretty Little Liars, Grey’s Anatomy, Skins UK), personajele lesbiene sînt de obicei episodice.
Şase luni concediu pentru stres
Singurul lucru pe care Carmen spune că poate să-l facă împotriva stresului este o lună de concediu pe an. „Ne pregătim concediul cu luni înainte, ca totul să fie foarte bine organizat. E o lună în care mergem în lume, să vedem cum trăiesc alţii, să vedem locuri frumoase şi – ceea ce este cel mai important! – să uităm că sîntem angajaţi.“
Cu ochii-n 3,14
În numărul din august, revista Wired face un top al celor mai subevaluate substanţe neurotransmiţătoare. Astfel, vasopresina, „vărul molecular al oxitocinei, e o substanţă chimică din creier despre care oamenii de ştiinţă cred că amplifică sentimentele de încredere şi iubire, încurajînd învăţarea, memoria, agresivitatea şi, pretind unii, monogamia“. Mi se pare că am un exces de vasopresină. (L. V.)
Acum un an, Keith Richards îi trimitea lui Amy Winehouse următorul mesaj: „Take it easy, bit
Cum stă treaba cu Patriciu
A spune că Dinu Patriciu este un personaj controversat sună într-atît de banal încît nici nu mai dezvolt ideea. E ca şi cum ai spune că paralela 45 trece prin România – toată lumea e de acord cu asta, deşi nimeni nu poate spune dacă acest adevăr e de bine sau de rău. A scrie însă în Dilema veche această banalitate despre Patriciu poate duce, deasupra unor ochi, la ceva ridicări de sprîncene
Amărîta noastră cultură şi blazaţii ei servitori...
Cînd Nicolae Creţulescu termina Facultatea de Medicină din Paris şi ajungea la Bucureşti, cu brevetul de medic în buzunar şi dorinţa de a practica meseria pentru care a fost pregătit, a stîrnit pe bună dreptate nemulţumirea semenilor săi. Societatea nu era încă pregătită să accepte că boierii pot munci „altfel“ decît „gîndind“.
O scrisoare bîntuie Facebook-ul
Tînărul revoltat de pe net îi acuză pe toţi adulţii din România de nedreptatea care li se face adolescenţilor ajunşi în faţa examenului de bacalaureat: înconjuraţi de modele superficiale, vulgare, ignorante, analfabete, de dascăli incompetenţi, de politicieni corupţi, liceenii ar trebui socotiţi ultimii, în ordinea vinovaţilor, pentru eşecul învăţămîntului românesc.
Mimoze de asfalt
Mimoza e o plantă cu flori mici, rozalii, care se chircesc imediat ce sînt atinse. Mimoză e şi domnişoara Crina Bunescu de la doi. Există de-adevăratelea în Bucureştiul ăsta şi nu e picată din vreun roman victorian. Într-o bună zi, din bazinul hidroforului domnişoarei Bunescu aflat într-un luminator comun cu al vecinului, începu să ţîşnească apă ca dintr-o fîntînă arteziană.
Tom Hanks şi Julia Roberts
Tom Hanks şi Julia Roberts au fost în topul idolilor tinereţii mele. În anii ’90, primii mei ani de libertate postrevoluţionară, cînd şi eu, şi ei aveam în jur de 20 de ani, i-am văzut în cîteva filme care mi-au rămas, pînă azi, drept repere... romantice. Filme în general nu geniale, dar calde. Afectuoase.
Promoţie! Mănînci gratis
La colţul Carrefour cu lactate, un nou produs lactat. Promoţie! Mănînci gratis. La colţul de mezel, mezel. Promoţie! Mănînci gratis. Ciuguleşti de ici, de colo, ieşi plin. Ieşi sătul. Eşti aranjat pe ziua de azi. Ce faci mîine? O iei de la capăt. Ciugulitul face bine. Mai tai din banii zilei.
Despărțirea de maestrul spiritual?
Cînd nu aţipeşte în convenţie ori suficienţă, relaţia maestru – discipol e una dintre cele mai intense experienţe omeneşti. O dovedesc extremele pe care le poate atinge: ataşament pasionat şi traumă a rupturii, fidelitate neştirbită, dar şi rivalitate aspră între îndrumător şi învăţăcelul emancipat, intimitate hrănitoare şi melancolie acută a depărtării.
Turcul şi tramvaiul
Existau în Bucureşti cîteva restaurante turceşti remarcabile. Cînd mă întreb ce anume aveau în comun, îmi amintesc că, pe lîngă mîncarea excelentă, galantarul bine garnisit, firea hazlie şi ospitalieră a cîte unui şef de sală turc, mai era ceva: toate se întîmpla să se afle în preajma unei linii de tramvai.
Cianurile de care avem nevoie
De mai mulţi ani, Roşia Montană Gold Corporation investeşte o groază de bani în campanii insistente care să facă publicul să creadă că această companie e cel puţin Maica Tereza venită să ajute această ţară năpăstuită. (Banii investiţi în publicitate, oricît de mulţi, la fel ca şi cei promişi pentru prezervarea mediului sau a patrimoniului vor fi un mizilic pe lîngă cîştigurile companiei, dacă va pune mîna pe aurul Apusenilor...)
România
Am petrecut şase zile de vis în România reală, mai exact în Ţinutul Secuiesc. Teribile senzaţii! Eram în altă ţară (nu vorbesc din punct de vedere etnic, ci al civilizaţiei şi al calmului) şi totuşi în ţara noastră, eram departe de casă şi totuşi nu aşa departe. Cred că e combinaţia ideală.
Pașaportul românesc, visul unei nopți de vară
Pe Ştefan cel Mare, bulevardul de promenadă al chişinăuenilor, împînzit de magazine care se vor cochete şi exclusiviste şi un McDonald’s mai popular decît în America profundă, nu e nimeni care să îţi vorbească atunci cînd întrebarea ta conţine cuvintele-cheie ale neliniştii tuturor basarabenilor din lume: România, Uniunea Europeană, dublă cetăţenie, Rusia şi comunism.
Cu ochii în 3,14
La o notiţă apărută acum două săptămîni în această rubrică, în care scria că „din site-ul DNA rezultă că în ultimele nouă luni s-au pronunţat doar cinci condamnări definitive la nivel naţional în cauze de corupţie“, DNA ne-a răspuns cu un comunicat care precizează că „în perioada octombrie 2010 – iunie 2011, instanţele de judecată au pronunţat un număr de 102 hotărîri definitive prin care au fost condamnaţi 168 de inculpaţi“. Mulţumim pentru precizare. Dar între timp am citit şi Raportul Comisie
A dus NASA oameni pe Lună sau nu?
Pentru a nu vă mai fierbe inutil în aceste zile călduroase, voi spune de la bun început că eu fac parte dintre cei ce cred că da, NASA a dus oameni pe Lună. Admit dreptul la opinie al negativiştilor şi conspiraţioniştilor de azi – şi, cu toate acestea, cred că ei bat cîmpii şi că zborul spre stele şi popasul la prima răspîntie (asta a însemnat adăstarea lui Armstrong & Aldrin pe Luna albă a unui cer de vară din 1969) chiar a fost una dintre cele mai frumoase aventuri umane.
Cu norodul pe litoral...
Să nu se creadă că România arată cum arată din cauza nemţilor, chinezilor sau confraţilor noştri bulgarii. Trăim într-o mare hazna şi asta este ceea ce am ştiut construi. Dincolo de aspectul neîngrijit al litoralului românesc (Am aflat abia săptămîna aceasta că heirupismul iluzoriu se datora unei „vizite de lucru“ a unei alte Elene.
Copiii în fața televizorului
În emisiunile pentru copii, mai toată lumea cîntă şi dansează. Cu mici excepţii, ici-colo o jumătate de oră dedicată poveştilor, spuse sau desenate, televiziunile par să se străduiască din greu să ne convingă că ţara e pregătită cu generaţii noi pentru show-biz, că musteşte de talente în domeniul muzical.
Căldură, iar, mare...
Ştiu că am citit, cînd eram mică, diverse poveşti în care soarele a fost furat, şi cu toţii s-au chinuit să-l recupereze... În verile toride, ca cea de acum, mai că mi-ar plăcea să fiu personajul negativ dintr-o asemenea poveste... Îl înţeleg, de fiecare dată tot mai bine, şi pe bietul erou caragialesc din Căldură mare.
Cu branula în mînuţă
Tanti Stela nu are acces la Internet. Dar a auzit mai întîi la televizor şi apoi pe bancă, în faţa blocului, că umblă prin Bucureşti şi prin localităţile din jur o dubă neagră sau chiar o ambulanţă falsă care fură copii şi-i lasă fără organe. Povestea are variaţiuni.
Bere la 3,50 la Argentin
e Azuga la juma. Mă uit în ghidul Billa de cumpărături şi descopăr stupefiat că se poate şi mai ieftin. Berea Cozia 3,19 la pet de doi litri. Azuga o bei în companie. Stai la crîşma de pe Blănari şi mai priveşti la o gagică, mai la o tinereţe. Îţi iei două chiftele şi o pîine de la „Împinge tava“ Argentin şi om te-ai făcut pe o zi.
Bine, Doamne!
În Thassos, la sfîrşitul lui noiembrie, în miezul zilei, timpul parcă prevestea vremea apocalipsei. Ploua cataclismic, cu stropi uriaşi, care prin ponderabilitatea lor se izbeau asurzitor de gresia de pe prispa casei, suspendată deasupra apelor ca arca lui Noe.
Prînz afgan sub cerul liber
Pe 9 ianuarie 1968, Tito îşi începea turul de o lună al ţărilor nealiniate din Asia şi din Orientul Mijlociu cu o vizită la Kabul, la invitaţia lui Mohammed Zahir – ultimul şah afgan înainte de abolirea monarhiei, în 1973.
Subtila iradiere a casei
Cel dintîi este legat de releveul de la Muzeul Satului. Proiectul cu care începea pe atunci anul întîi la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Ce înseamnă de fapt acest „releveu“? Pentru început, echipele de studenţi iau în primire cîte o gospodărie „tradiţională“ din Muzeu.
De ce iubim cadavrele
Într-un comentariu postat pe Facebook la articolul meu de săptămîna trecută despre CNA şi ştirile cu orori care se dau la televiziunile noastre, o cititoare din Cluj, Myela Sticeye, scria: „Ştirile astea mie îmi par să fie un substitut al execuţiilor publice, fie un mod prin care omul amărît şi limitat se poate simţi fericit privind mizeria altora.
Din știrile lumii
Este un moment extrem de delicat pentru Rupert Murdoch, şeful News Corporation. Unul dintre ziarele pe care le deţine imperiul său media a fost închis în urma unui scandal de proporţii legat de ascultarea ilegală a unor telefoane.
Terapie prin sunet
Elena este o fetiţă brunetă, cu ochii mari şi cu un zîmbet cald. Este foarte timidă. Cînd o saluţi însă, îţi întinde prompt mîna, te priveşte în ochi şi îţi răspunde politicos: „încîntată de cunoştinţă“. Elena are tetrapareză spastică. Sînt cazuri cînd, la naştere, creierul copilului nu este oxigenat corespunzător.
Cu ochii în 3,14
Din ciclul „Boxez pentru tine“: „Decît să plîngă mama, mai bine plînge mama lui“. Această frază, rostită de Lucian Bute imediat după meciul în care l-a făcut KO pe Jean-Paul Mendy, va rămîne, cu siguranţă, în memoria noastră afectivă şi colectivă. (M. M.)
Cu vreo cîţiva ani în urmă am auzit de Florin Salam şi m-am amuzat. Mi s-a părut un nume de scenă, de manele, extraordinar. Acum am auzit că mai există şi senzaţionalul Sandu Ciorbă. Mă gîndesc că pînă la un meniu complet ne mai lipsesc totuşi
Lady Gaga și noua (nouă) ordine mondială
Problema, în ceea ce o priveşte, e faptul că nu poţi s-o eviţi. Lady Gaga este peste tot, în aproape orice media ce contează şi în absolut toate cele care nu contează. Programul de televiziune comercial? E acolo. Programul TV de ştiri? E şi acolo: această lady atipică a blocat, la sfîrşitul lunii mai a.c., site-ul Amazon.
Isterii estivale și interese naționale
De cum intri în staţiunea Saturn, te izbeşte un anunţ „important“: „Saturn: staţiune turistică de interes naţional“; numai că importanţa anunţului (care ţi-ar da, cel puţin teoretic, garanţia calităţii) este mult atenuată şi chiar aruncată în deriziune de cîinele ce se odihneşte nestingherit la picioarele pancartei pe care a fost „săpat“ îndemnul naţional.
O țară întreagă sub șoc
Nu cred că se va schimba mare lucru în învăţămîntul românesc după aşa-zisul şoc al rezultatelor de la bacalaureatul 2011. Problemele par grave, iar discuţiile jurnaliştilor şi autorităţilor mizează mai mult pe scandal şi revanşe politice, decît pe cauză, efect şi soluţii.
Mary, Tom și Gerri, noi toți
De mult nu am mai simţit, la vreun film din ultimul timp că, da, l-am... nimerit. Că, în sfîrşit, am ajuns la filmul care „trebuie“. „Trebuie“ conform propriilor standarde şi aşteptărilor pe care le am de la un film. Another year/Un an din viaţă (2010, scris şi regizat de Mike Leigh) este, cu siguranţă, un astfel de film.
Ce vrea să spună poetul
„Pe la ora două, două şi ceva s-a constatat o furtună din care n-am putut să dorm cu nevastă-mea împreună-n pat fiindcă s-a declanşat o... extorsiune al unui degajament al unei construcţii de... într-o apă... şi după care... vă puteţi uita.“ Un domn povestea reporterului urmările unei puternice furtuni.
1, 5, 10 lei nu mai sînt
N-ai ce face cu 10 lei. Abia de mai poţi să trăieşti cu 50. Nesigur eşti la 100. Denominarea n-a adus cheful de a încinge încă o horă a banilor. Banii cu cifrele lor aiuritoare ne seduc. Apoi, intră la apă, dispar. Dar în aşa fel încît să nu ne prindem. Priviţi meniurile restaurantelor.
O privire aruncată peste umărul istoriei
Astăzi întreg mapamondul se clădeşte în jurul ideii de comunicare. Progresul pare că ia naştere tot mai des la graniţa dintre posibil şi imposibil. Ştiinţele îşi transgresează frecvent teritoriile într-o ambianţă axată pe comunicarea sferică şi permanentă.
Steak tartare Sutjeska
Sutjeska este cel mai costisitor film realizat în fosta Iugoslavie, despre una dintre cele mai crîncene lupte care a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Iugoslavia. Filmul a fost turnat în vara lui 1971 şi lansat în 1973, la împlinirea a 30 de ani de la carnagiul de la Sutjeska – bătălia dintre partizanii iugoslavi conduşi de Tito şi puterile Axei.
Himerele şi realităţile străinătăţii
Un prieten mi-a mărturisit că nu-şi poate imagina de ce şi-ar dori alţi străini să emigreze în America. Considera că SUA sînt afectate de acelaşi tip de criză financiară ca şi restul lumii şi, ca atare, oamenii care trăiesc în alte ţări nu ar avea destule motive raţionale pentru a dori să ajungă pe pămînt american. Pe moment, cea mai potrivită replică a fost: depinde ce laşi în urmă şi care sînt lucrurile de care fugi.
Ce mă miră, într-o după-amiază de iulie, după bacalaureat...
Studenţi care nu ştiu că pentru a citi o carte trebuie să îi întorci paginile (sic!), studenţi minţind infinit pentru a obţine înlesniri de la programul de studiu, studenţi căutînd să te facă din vorbe, deşi un semestru întreg le-ai explicat că nu e nici moral, nici profesionist să o încerce. Studenţi miraţi, la examen: „N-am crezut că o să mă întrebaţi pe bune!“.
Ororile cotidiene
Acum cîţiva ani, într-o discuţie avută cu Ralu Filip, am abordat şi subiectul ştirilor cu orori, de tipul Ştirile de la ora 5. Deşi Ralu Filip, ca preşedinte al CNA, era pus pe fapte măreţe, cînd a venit vorba despre ce s-ar putea face pentru a stăvili pofta televiziunilor pentru accidentele de pe şoselele patriei sau pentru violurile şi hăcuirile din sate, omul a ridicat neputincios din umeri.
Ghid sumar pentru lectura comentariilor online
Jurnalistul este acuzat de obicei doar că e de partea lui Băsescu sau nu, a lui Isărescu sau nu, a lui Obama sau nu, a lui Iisus sau nu. Este demn de remarcat cît de puţin sînt criticaţi ziariştii pentru faptul că au renunţat, unii dintre ei, la standardele jurnalistice tradiţionale, la neutralitate, acurateţe, corectitudine.
"Colecţia de copilării" - povestea unui pasionat de jucării
Dumitru Cristian, un inginer român, copil pe vremea lui Ceauşescu, colecţionează, de mult, jucării. Asociaţia pe care o conduce se numeşte Muzeul jucăriilor.ro şi, aflăm de pe site-ul ei, „a fost creată la iniţiativa unui grup de entuziaşti iubitori şi păstrători, încă din anii ’60, ai propriilor jucării“. Visul dlui Cristian e să facă, în România, un Muzeu al jucăriilor.
Cu ochii-n 3,14
Deşi e ţara cu cele mai mic procent de fumători din Europa (doar 15% din locuitori fumează în mod regulat), Islanda intenţionează să interzică comercializarea ţigărilor, acestea putînd fi procurate numai pe reţetă, din farmacii, pentru o perioadă predeterminată şi numai de către cei care vor să se lase de fumat. La cît fum şi cenuşă produc vulcanii ăia ai lor, îi înţeleg. (M. C.)
Giganţii ucraineni, fraţii Klitschko (Vladimir – 35 de ani, Vitali – 39!), campioni mondiali la toate cele patru ti
Mîncînd cuvinte
O indigestie umblă prin Europa – o indigestie a cuvintelor. De la gripa aviară, la gripa porcină şi boala vacii nebune, universul culinar al europenilor a fost aşezat sub semnul angoasei. De curînd, a venit rîndul legumelor. Un virus a provocat anatemizarea castraveţilor europeni.
Cît de alb e calul de sub anumite șei?
Voi începe prin a te întreba, distinse cititor, la ce anume ne aşteptăm oare din partea unui prinţ generic? În rezolvarea acestei întrebări un rol hotărîtor îl joacă imaginarul societăţilor noastre, dar şi poveştile pe care le-am aflat, pe cînd juniori eram, din gura bunicilor, din cărţile lui Ispirescu sau de pe discurile Electrecord ale copilăriei.
...cîte ceva despre dragostea conjugală...
„Iubită Catinco, am primit scrisoarea dumitale, şi sfintele sărbători ale Domnului nostru Isus Hristos să-ţi fie de a petrece întru mulţi ani cu sănătate şi cu fericire, cum şi vărului Iordache Miclescu arată-i frăţeştile mele închinăciuni şi de a petrece sfintele sărbători întru mulţi ani cu fericire şi i-am rămas şi îndatorit pentru bunătăţile ce face dumnealui pentru noi."
Bacalaureat 2011, spectacolul continuă
De mulţi ani încoace, examenele de bacalaureat sau testările elevilor de clasa a opta devin subiecte de primă pagină sau de subsol al forumurilor, în aceleaşi forme de manifestare: indignări masive, cearta părinţilor şi elevilor cu Ministerul Educaţiei, elevi prinşi cu fiţuici, profesori care nu ştiu baremul de corectare, subiecte scrise greşit pe tablă sau pe foile de examen, perle ale elevilor, nota obţinută de fiica/fiul cutărui demnitar sau vedetă etc.
Amurg, Bella și bărbații
Ultimul film din seria Amurg (Twilight) – Breaking Dawn, partea a doua, va fi lansat în 2012, citesc pe undeva. Ştiu că ecranizările romanelor lui Stephenie Meyer au „spart piaţa“, aşa că, din curiozitate (şi imobilizată fiind, temporar) închiriez primele trei filme ale sagăi în cauză.