Pașaportul românesc, visul unei nopți de vară

Lina VDOVÎI
Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Pașaportul românesc, visul unei nopți de vară jpeg

Pe Ştefan cel Mare, bulevardul de promenadă al chişinăuenilor, împînzit de magazine care se vor cochete şi exclusiviste şi un McDonald’s mai popular decît în America profundă, nu e nimeni care să îţi vorbească atunci cînd întrebarea ta conţine cuvintele-cheie ale neliniştii tuturor basarabenilor din lume: România, Uniunea Europeană, dublă cetăţenie, Rusia şi comunism. Nimeni nu se va opri firesc pe stradă, cu o schiţă de zîmbet placid, şi-ţi va răspunde la salut fără a tresări nervos în momentul în care dai glas cuvintelor interzise. Volubilitatea care-l caracterizează pe fiecare moldovean şi care ia dimensiuni de neînchipuit mai cu seamă după cîteva păhărele de licori bahice se transformă instantaneu în reticenţă sau într-un „je ne sais quoi“ impasibil, dar explicabil. Poţi tu să fii întruchiparea perfectă a politeţii şi a amabilităţii, că dacă se produce declicul şi îţi scapă păsărica, aşteptatele răspunsuri vor avea forma unor alte întrebări: nu ştiu, nu-ţi pot spune, dar cine eşti şi de unde vii?

Prin urmare, sînt cîteva lecţii de însuşit înainte de a purcede la drum prin Chişinău sau oriunde în Moldova cu scopul de a chestiona în legătură cu cetăţenia română, pe care ştii că o primesc aproximativ 5000 de basarabeni anual. Trebuie să ştii că deşi populaţia este divizată în ceea ce priveşte opţiunile politice în două jumătăţi aproape egale, Legea cetăţeniei române nr. 21 din 1 martie 1991, care prevedea posibilitatea redobîndirii acesteia de către cetăţenii care au pierdut-o (art. 10), a creat premisele necesare pentru ca majoritatea să înceapă demersurile în acest sens. Este necesară doar anexarea la dosar a unei adeverinţe care să ateste faptul că localitatea de naştere a făcut parte din teritoriul României pînă în august 1940, dată pînă la care ruşii au colonizat ţinutul dintre Nistru şi Prut. Aşa se face că există un număr consistent de locuitori ai Republicii Moldova, obstinaţi vorbitori de limbă rusă şi fanatici nostalgici după comunism care, deşi n-au crezut niciodată în unitatea românească, ci, dimpotrivă, s-au opus feroce oricărei asocieri de această natură, călătoresc relaxaţi prin Uniunea Europeană afişînd, la nevoie, paşaportul românesc care trebuie să fie, mai nou, biometric. 

Iluzia  unei identităţi alternative 

Cetăţenia română este, în felul acesta, pentru populaţia din partea stîngă a Prutului, o adevărată mană cerească. De cele mai multe ori, în imaginaţia ţăranului cocîrjat, pentru care fiecare seară de vară caniculară, desprinsă parcă din romanele bucolice, este un prilej de visare, paşaportul românesc reprezintă biletul spre Europa, spre ţările mediteraneene unde, a auzit el, ar aduna în şase luni bani cît în doi ani dacă ar fi angajat în Moldova. Italia, Spania sau Portugalia sînt acele locuri pe care le-a văzut în fotografiile rudelor sau ale vecinilor, în casele lor renovate, în maşinile parcate în faţa porţilor de fier, chiar dacă una dintre roţi e înecată în vreo baltă noroioasă, în copiii năzbîtioşi, cu Internet pe telefoanele mobile, sau în gazoanele din burta curţilor, ultima fiţă importată din patriile adoptate. Iluzia bunăstării căpătate relativ facil este cea care îi adoarme şi îi trezeşte din somn în crucea dimineţii. 

Dar de la vis pînă la realitate e un drum lung, anevoios şi costisitor, care se suceşte şi se răsuceşte în curgerea lui. Pentru cei mai mulţi dintre basarabeni, acesta are distanţa dintre Chişinău şi Bucureşti şi durata celor cîţiva ani de expectativă covîrşitoare. Din 2000 încoace, din cauza numeroaselor modificări prin care a trecut Legea cetăţeniei române, „drumeţii“ au făcut popasuri fie la Biroul Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, fie la Autoritatea Naţională a Cetăţeniei ori la instituţiile din Chişinău – Ambasada României sau Consulatul Român. Şi nu de puţine ori au fost nevoiţi să împrumute sau să caute pe sub saltele sume mari de bani fără de care numărul de kilometri dintre ei şi meleagurile cu măslini şi portocali ar fi rămas acelaşi. 

E mai bine totuşi decît să îşi îndese trei tricouri într-o boccea şi să treacă de controlul vamal împărţind puţinul oxigen dintr-un butoi de plastic cu alţi emigranţi ilegali. Aşa au început temerarii – cei care au tatonat calea. Apoi, basarabenii au început să adune maldăre de acte, certificate de naştere, adeverinţe, procuri, caziere şi declaraţii autentificate, în cozi infernale la Arhiva Naţională sau la Consulatul Român, şi au dat startul unei călătorii onirice, în care mirificul document este elementul esenţial, comun. 

Un român rătăcit în Moldova 

Puţini sînt cei pentru care avantajele redobîndirii cetăţeniei române contează semnificativ mai puţin decît recunoaşterea sau oficializarea, într-un fel, a apartenenţei la poporul român. Îi poţi număra pe degete pe moldovenii care tresar atunci cînd în România au loc proteste împotriva măsurilor de austeritate sau pe cei care se mai înduioşează la auzul unor cuvinte româneşti pronunţate corect şi lin. 

Iurie Colesnic este preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă în Agricultură din Republica Moldova. La cei 73 de ani ai săi este dîrz, senin ca un cer de vară, un pic haios, după unii, în convingerea sa nestrămutată că este român. Născut pe 28 iunie 1938: „nu am nici un dubiu că sînt român“. Ba chiar i se pare un abuz cînd este chestionat în această privinţă. „Eu nu înţeleg de ce unii oameni îşi mai pun această întrebare. E simplu ca «Bună ziua!».“ Şi zilele lui sînt bune, alunecă uşor din una în alta, locuieşte cu familia fiului său şi aplică tot soiul de proiecte aparent alambicate cu finanţare europeană în domeniul agriculturii. 

Despre procedura de redobîndire a cetăţeniei române a aflat de la rubedeniile sale din România. „Vreau să spun că peste Prut sînt foarte multe rude de-ale mele. Am un unchi profesor la Universitatea «Al. I. Cuza» din Iaşi, un alt unchi care e profesor la Academia Militară, mătuşi care au fost profesoare, mulţi verişori. De asemenea, un verişor care e profesor de fizică la liceu.“ Spre deosebire de mulţi conaţionali de-ai săi care au depus teancuri de acte doar pentru a-şi facilita accesul în statele cu salarii plătite în euro, bărbatul din faţa mea nu şi-a dorit decît să fie cît mai aproape de români. Cetăţenia, pentru el, e un soi de confirmare oficială a status-ului, de transpunere fizică a trăirilor sale patriotice, care au luat forma unui document: „a fost din orgoliu, pentru a demonstra celorlalţi că aceasta este adevărata mea naţionalitate“ – identitatea pierdută şi recuperată. 

Iurie Colesnic e un caz aparte în toată această poveste cu redobîndirea cetăţeniei, excepţia care a confirmat regula lungilor aşteptări, pentru că la el tevatura a durat, în mod neverosimil pentru ceilalţi, doar două săptămîni. A fost mai simplu decît a sperat. În două săptămîni, a primit confirmarea integrării în comunitatea românească şi, deşi a solicitat apoi, în ordinea firească a lucrurilor, paşaportul, actul în sine e doar „de formă“, de pus la păstrare într-un sertar, pentru că toate vizele domnului Colesnic sălăşluiesc între filele paşaportului albastru, moldovenesc.

„Noi nu sîntem ruşi  sau sovietici“ 

Pentru o imagine corectă, coerentă şi cît mai aproape de realitatea chinuitoare prinsă între anii 2002-2009 precum o gîză într-o pînză de păianjen, se impune însă menţionarea situaţiilor în care din momentul solicitării pînă la rostirea jurămîntului de credinţă s-au scurs alene, spre disperarea basarabenilor, şase sau chiar şapte ani. „Au fost cei mai grei ani, în care m-am agitat, am întrebat în toate părţile, am fost confuză şi neinformată“, povesteşte vădit emoţionată Stealina Gînga, o femeie de vîrsta a treia, micuţă, firavă şi cu voce subţire, care a depus dosarul în 2002 şi a jurat loialitate statului român în 2008. Argumentul ei se înscrie în seria declaraţiilor de patriotism franc: „Simţeam nevoia de a oficializa cumva legătura, identitatea mea, statutul de român. Eu aveam impresia că, primind cetăţenia română, lumea va înţelege mai uşor că aparţine poporului român şi se va întări oarecum această legătură dintre oamenii de pe cele două maluri ale Prutului. Credeam că dacă ruşii de aici, şi nu numai, vor vedea că sînt atîţia oameni care îşi doresc cetăţenia, atunci ne vor lăsa în pace. Parcă voiam să demonstrez cuiva că noi sîntem români, nu ruşi sau sovietici“. A ieşit de cîteva ori din ţară cu paşaportul românesc, dar zice că de fiecare dată cînd îl scoate din poşetă are un puseu de mîndrie, asemănător cu senzaţia unei victorii înţelese de foarte puţini. 

Bunăstarea e biometrică 

Adevăraţii norocoşi, cei care folosesc adjectivul „binecuvîntat“ în autocaracterizarea lor, sînt, în mod ironic, leneşii sau mai bine zis basarabenii cu răbdarea de fier. Ei au aşteptat cuminţi pînă în anul 2009, cînd procedura de acordare a cetăţeniei s-a simplificat considerabil, iar numărul lunilor care se scurgeau de la depunerea dosarului pînă la publicarea dovezii de cetăţenie a scăzut. Pentru Oxana Pascal, de pildă, asta a însemnat şapte luni, alături de Mihai Vîrlan şi mulţi alţi bursieri români care au început demersurile după fatidicul aprilie 2009. „În primul rînd, am avut posibilitatea de a mă informa corect de pe site-ul Ministerului Justiţiei, care conţine toate informaţiile necesare, de la numărul de cópii ale unor acte, pînă la programul de lucru al instituţiilor“, punctează Oxana, studentă în anul al II-lea la un master în Iaşi. Atît ea cît şi ceilalţi beneficiari ai burselor Guvernului român îşi doresc ferm să se stabilească în România. De-a lungul anilor de studii au înţeles că, deşi îi macină dorul de părinţii rămaşi singuri în Moldova să cultive hectarele de pămînt pîrjolit de soare, „aici e mult mai bine“. Salariile sînt mai mari, vacanţele parcă mai lungi şi oamenii, pentru mulţi dintre ei, mai ordonaţi şi mai zeloşi în ceea ce fac. 

Din schemă însă nu pot fi excluşi cetăţenii de altă naţionalitate decît cea moldovenească. În Republica Moldova există un număr considerabil de ruşi sau ucraineni care, deşi ştiu să bombăne doar două cuvinte în limba română, au fost printre primii care au format cozi la Consulatul Român din Chişinău sau la Secţia de Paşapoarte din Bucureşti şi se bucură în prezent de beneficiile celei de-a doua cetăţenii. Tamara Dogot are rădăcini ucrainene şi o română defectuoasă, dar amuzantă, care o face pe ea mai simpatică şi pe tine să chicoteşti uneori, involuntar. „Mi-a fost greu la Bucureşti, cînd am vrut să îmi iau paşaportul. Era un rumânaş acolo care îmi tot spune ceva de achitarea unor taxe la Trezorerie, iar am înţeles Frizerie. Şi căutam, nedumerită, dar dornică de a respecta legea, o frizerie.“ Cu ajutorul unor basarabeni vorbitori de limbă română şi rusă a ajuns, în final, la destinaţia corectă. A rămas însă surprinsă de comportamentul şi atitudinea funcţionarilor români, care i-au explicat „cu multă răbdare“ toţi paşii. „Rumânaşii sînt buni“ a fost concluzia. Şi e de înţeles, avînd în vedere faptul că a călătorit de nenumărate ori în Italia, la fiul ei, cetăţean cu acte româneşti provenite pe linie parentală. Ajungi să-i dai dreptate după ce-i auzi justificarea. „Voiam să ieşim eu şi copilul meu afară. Păi, de ce să stăm aici, în Moldova, ca într-o cutie de conservă?“ Bună întrebare. 

Tamara Dogot face parte dintr-o categorie impunătoare ca număr de locuitori ai Republicii Moldova cu cetăţenie dublă. Deşi sensibil şi gingaş, adevărul nu poate fi ocolit sau ignorat: interesul economic primează indubitabil în majoritatea cazurilor de redobîndire a cetăţeniei. Abia apoi vin romanticii cu aspiraţii unificatoare. Undeva în lume, nişte politicieni europeni şi jurnalişti francezi cîrtesc, Traian Băsescu e criticat tot mai mult, dar în Republica Moldova, calea spre obţinerea cetăţeniei curge în tihna ei şerpuitoare. Duminicile, bătrînii în continuare se îndreaptă cătinel spre biserică, unde aprind lumînări cu smerenie şi suspină după nepoţii aflaţi în Italia, Spania, Portugalia.

Lina Vdovîi este şef de departament la Opinia veche, Iaşi, şi stagiar la Fundaţia Soros România în cadrul programului „Migrants in the Spotlight: Training and Capacity Building for Media Representatives and Students“. Reportajul a fost realizat prin intermediul Fundaţiei Soros România, în cadrul proiectului „Sprijin pentru agenda europeană a Republicii Moldova»“, implementat în perioada aprilie-octombrie 2011.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

raluka bartos protevelion jpg
Au început filmările pentru Protevelion 2027! Raluka și Pavel Bartoș, gazdele ediției. Ce rol vor avea Cătălin Oprișan și Drăcea
Filmările pentru Protevelion 2027 au început, iar PRO TV pregătește o ediție cu multă muzică, umor, invitați cunoscuți și momente speciale. Raluka și Pavel Bartoș vor prezenta petrecerea dintre ani și promit o seară plină de surprize. Mesajul ediției din acest an este „Cum te prinde, aşa rămâi! Hai
pompieri smurd fb jpg
Fetiță de 10 ani, spulberată pe trecerea de pietoni de o șoferiță de 19 ani. Copila a fost proiectată în alte două mașini
O fetiță de 10 ani se află în stare gravă la spital după un accident produs pe o trecere de pietoni din municipiul Bistrița.
leonardo badea jpeg
Un atac cibernetic poate amplifica retragerile din depozitele bancare. Ce a arătat un test al BNR
Digitalizarea plăților trebuie însoțită de măsuri care să protejeze încrederea clienților, susține Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR. Acesta prezintă concluziile unui exercițiu de stres cibernetic și riscurile dependenței băncilor de furnizorii de tehnologie.
dieta getty1 jpeg
Cum să mănânci mai sănătos fără să renunți la alimentele preferate. Trucul simplu recomandat de nutriționiști
În ziua de astăzi, oamenii devin din ce în ce mai atenți la dieta pe care o au, iar nutriționiștii explică că există un truc ingenios care poate ajuta orice persoană să mănânce mai sănătos.
79288424 1004 webp
Cazul Fritz la CJUE - 2 scenarii și ce spune despre România
Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate să-l repună pe Dominic Fritz în fotoliul de primar, dar poate ajunge la concluzia că legea folosită pentru debarcarea lui nu respectă dreptul UE.
putin china gif gif
Momente penibile pentru Putin în China. Dictatorul rus nu a primit același tratament ca Donald Trump
Președintele chinez Xi Jinping a acordat un protocol diferit liderilor american și rus, Donald Trump și Vladimir Putin, în timpul summitului APEC din Shenzhen.
Victoraş Micula mergea la şcoală cu elicopterul jpeg
Politician salvat cu elicopterul lui Victoraș Micula după o aventura cu ATV-ul. Motivul pentru care a fost amendat și scuza în fața Poliției: „De unde să știu?”
Un viceprimar care în urmă cu câteva zile a fost evacuat cu elicopterul lui Victoraș Micula după un accident cu ATV-ul într-o arie naturală protejată din Bihor, a fost sancționat de polițiști alături de alți zece participanți la aventură.
Vanator vanatoare FOTO Shutterstock
CCR a respins sesizarea lui Nicușor Dan privind Legea vânătorii. Ce argumente a invocat șeful statului
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins miercuri, 18 noiembrie, ca neîntemeiată, cu majoritate de voturi, obiecția de neconstituționalitate formulată de președintele Nicușor Dan cu privire la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic.
conopida jpg
O legumă neașteptată poate fi transformată în dulceață. Cei mai mulți români o pun la murat
Există unele legume din țara noastră la care cei mai mulți dintre noi nu ne gândim decât ca la murături. Chiar dacă, dincolo de hotare, sunt folosite și în alte preparate, în România, astfel de legume sunt servite, de cele mai multe ori, murate. Printre acestea se numără și conopida.