Prînz afgan sub cerul liber

Pe 9 ianuarie 1968, Tito îşi începea turul de o lună al ţărilor nealiniate din Asia şi din Orientul Mijlociu cu o vizită la Kabul, la invitaţia lui Mohammed Zahir – ultimul şah afgan înainte de abolirea monarhiei, în 1973.

Masa s-a ţinut sub cerul liber, într-un loc în care nu exista apă curentă. Bucătarii au improvizat tandure – cuptoare-puţ săpate în pămînt –, iar bucatele s-au aşternut pe covoare întinse direct pe jos: peşti de apă curgătoare cu legume, tocană de pui cu orez, escalopuri flambate cu ardei, friptură de miel afgană cu ceapă verde şi cartofi copţi, fructe confiate şi mere coapte cu nuci. S-au băut sucuri de fructe şi lapte de oaie. 

Escalopurile se taie dintr-un kg de muşchi de vită şi se bat bine. Se cern cu 50 gr de rozmarin proaspăt şi se tăvălesc pe ambele feţe prin 150 gr de piper negru sau verde măcinat, amestecat cu 20 gr de sare. Se prăjesc apoi în 200 gr de unt topit, cîte 2 minute pe fiecare parte, se pun pe un platou larg, se stropesc cu 40 ml de coniac încălzit şi se flambează în momentul în care sînt aduse la masă. Cinci ani mai tîrziu, în 1973, în timp ce şahul se afla în Italia, vărul său Daud Khan organizează o lovitură de stat, devenind primul preşedinte al Afganistanului. Mohammed Zahir revine în Afganistan abia în 2002, cînd primeşte titlul onorific Baba, un fel de „tată al naţiunii“, şi moare în 2007 la Kabul, pe pămînt natal.