⬆
Societate
Pagina 130
Războiul ștampilelor
„Întreţinerea se plăteşte la Asociaţia cu ştampila ovală. Fiţi alături de cei corecţi şi nu daţi bani la Asociaţia FALSĂ cu ştampila rotundă. Înşelătorii care au furat banii locatarilor. Asociaţia.“ Mesajul ăsta uşor ambiguu stă scris pe uşa care dă într-o mică gheretă din scara unui bloc din cartierul bucureştean Militari. Unde se poartă un război în toată regula.
Cum poţi să-ţi baţi joc de trei milioane trei sute
Duminică mă duc să pun motorină în maşină. Nu era grav deloc. Stresat de scris, de „minciunile“ pe care trebuia să le debitez iarăşi la gazetă, zic să fac pauză. Merg la benzinăria de cartier. Pun benzină şi pun şi pun şi pun şi pun. La un moment dat urlu: „Motorină!“. Pusesem benzină în loc de motorină.
Filozofia a murit. Chiar noi am ucis-o
Cu cîtva timp în urmă, în cadrul Conferinţei „Google Zeitgeist“ controversatul fizician şi cosmolog Stephen Hawking afirma cu seninătate şi fără prea multă argumentare că „filozofia a murit“. Au urmat bineînţeles o serie de reacţii, care mai de care mai virulente: filozofi şi teologi s-au întrecut în argumente pentru a infirma cu cît mai multă vehemenţă şi rigoare anunţul sumbru al omului de ştiinţă.
Ostpolitik, varză, sîngerete
Pe 11 octombrie 1970, Tito ateriza la Bonn, fiind astfel primul şef de stat socialist care vizitează R.F.G. Willy Brandt, cancelarul german, l-a întîmpinat la castelul Röttgen, în apropiere de aeroport. Vizita are loc după o lună de frămîntări şi de discuţii menite să reducă colectivul prezidenţial la numai nouă membri şi să asigure astfel o funcţionare cît mai eficientă a ţării.
Tot ceea ce crezi că știi despre dispariția URSS este greșit
Fiecare revoluţie este surprinzătoare. Totuşi, ultima revoluţie rusă poate fi considerată una dintre cele mai surprinzătoare. În anii premergători lui 1991, nici un expert, universitar, oficial sau politician nu a prevăzut colapsul iminent al Uniunii Sovietice şi, odată cu dictatura, şi al economiei planificate sau al controlului Kremlinului asupra imperiului domestic şi est-european.
Expansionismul monetar american
Declaraţia preşedintelui Obama, conform căreia, dacă forul legislativ american nu măreşte pragul de îndatorare al bugetului, atunci ţara poate intra în incapacitate de plată, a produs o mare bucurie pe multe meleaguri ale planetei, dar mai ales în China şi România.
Aprigul gudurător
De cîţiva ani, mă tot întreb cum de a ajuns Mihai Gâdea un personaj important al audiovizualului românesc. Acum e pe cai mari, căci, în afară de moderarea emisiunii Sinteza zilei, i s-a dat pe mînă, precum ştim, şi conducerea Antenei 3 (după ce, în prealabil, fusese directorul Antenei 2).
Internet alb-negru
Înainte de Iran au fost persanii din cărţile de istorie, războaiele cu grecii, „Dariu al lui Istaspe“ şi apoi o pauză, pentru că filele manualelor noastre nu mai conţin nimic despre subiect. Manualele de geopolitică din Occident continuă însă cu războiul de zece ani cu Irak şi transformarea într-o republică islamică.
Teoria șandramalei
Cu cîţiva ani în urmă, călătorind pe drumul dintre Bucureşti şi Constanţa, mi-a atras atenţia un lucru pe care nu îl realizasem pînă atunci: ţara mea e plină de şandramale. Ascunse prin cotloanele curţilor sau tronînd direct în bătătură, pe trotuare, printre blocuri, la şosea, în pădure, la barieră – oriunde te uiţi, observi o mulţime de construcţii făcute prost, urît, inutil sau nepractic.
Cu ochii în 3,14
Ne-am trezit, peste noapte, cu trei săptămînale satirice în loc de unul: vechii academicieni-caţavenci au fondat Caţavencii, Academia Caţavencu apare în continuare, sub aceeaşi denumire, dar cu altă redacţie, iar o parte din fosta redacţie a vechii Academii publică, de vreun an, Kamikaze. Le cumpărăm, săptămînal, pe toate, ca să rîdem de trei ori mai mult sau rămînem fideli caţavencilor autentici şi rîdem de trei ori mai bine? (M. M.)
Am umblat recent pe drumurile ţării şi am constatat că au ap
Mareșalul, regele, președintele. Și Volo Tismăneanu
Dragă Volo, am spus-o – şi scris-o – că tu ai fost unul dintre primii analişti aplicaţi ai istoriei noastre recente; aşa se explică de ce ai fost şi unul dintre primii la care m-am gîndit azi, cînd la Bucureşti stîrneşte ecouri prelungi exotica interpretare istorică a dlui preşedinte Băsescu referitoare la sluga ruşilor care ar fi fost (în 1947) Regele Mihai.
Cîtă iubire încape în dragoste?
Pînă mai ieri, poate încă şi astăzi, iubirea se conjuga întrucîtva la masculin. Pasivitatea feminină trebuia să fie o virtute (mai este încă) şi o dovadă a unui comportament „cinstit“ şi „fără de ponos“ care l-ar bucura pe orice potenţial candidat. O femeie ar fi putut să fie îndrăgostită, dar ar fi fost „lucru de ruşine“ să-şi cînte iubirea sub ferestrele iubitului.
Curățenie în ograda școlilor
Un medic acuzat că lucrarea lui de doctorat este un conspect după texte ale unor confraţi mai bine pregătiţi şi mai conştiincioşi decît el este, în continuare, bine primit în lumea academică, solicitat să dea interviuri şi să-şi dea cu părerea despre ce e bine şi ce e rău în medicina românească.
Clasa a opta și societatea...
Într-a opta eu încă purtam cravata de pionier. Oficial o purtam, dar, de fapt, aproape toată clasa a opta ne-am permis s-o ţinem doar în ghiozdan, în caz de... Într-a opta ţin minte că se petrecea, mai explicit, trecerea... Evident, trecerea de la stadiul de copil la cel de adolescent. Uniforma albastră de atunci devenea brusc sexy, o scurtai, o strîmtai, o purtai mai ţanţoş-provocator.
O lume de plastic
De cîte ori om fi avut cu toţii reverii privind fotografii cu păşuni verzi, dealuri molcome pistruiate ici şi colo de clăi de fîn, lanuri imense de maci, plaje albe mărginite de ape azurii? De cîte ori, privind fotografiile alea, om fi constatat că mintea întreagă ne alunecă în clişee dintre cele mai dureroase?
Ce-aş vinde eu?
Mi-ar plăcea să am un butic-crîşmă în care să gătesc şi să vînd tot ce mişcă-n jurul meu, inclusiv sufletul, moartea, umbra, anxietăţile, durerile, mobilele, trădările. Aş face o supă de tăieţei cu suflet pentru prînz. Ieftin, 6,50 lei. Un sufleu de conopidă cu anxietate.
Mîncînd cuvinte
O indigestie umblă prin Europa – o indigestie a cuvintelor. De la gripa aviară, la gripa porcină şi boala vacii nebune, universul culinar al europenilor a fost aşezat sub semnul angoasei. De curînd, a venit rîndul legumelor. Un virus a provocat anatemizarea castraveţilor europeni.
Pateu Uruski
Preparaţi un pateu de peşte (din crap fiert în supă de legume, dezosat, filetat şi pasat împreună cu cîteva trufe şi trei fileuri de anşoa). Pregătiţi o buchetieră din trufe fierte în vin şi tăiate în cubuleţe, amestecate cu cîteva bule, scobite cu o linguriţă dintr-un morcov cît mai roşu şi opărite în supă, cu bule dintr-un castravete cît mai verde, şi cu cîteva măsline fără sîmburi.
Cînd finanţa perverteşte piaţa şi corodează democraţia
De cîtva timp mă muncesc două gînduri privind desfăşurarea crizei. Şi poate că nu aş fi scris aceste rînduri acum, dacă nu aş fi văzut un bancher declarînd la postul public TV autohton că principala misiune a industriei pe care o reprezintă este de a avea grijă de banii deponenţilor; altfel spus, de a respecta relaţia fiduciară (de încredere) cu clienţii.
O dimineață evreiască
„Dă-mi şi mie o zaharină, te rog!“ Ceştile de ceai sînt galbene, una singură este albastră, ce-i drept mult mai mică, destinată probabil celui care bea puţină cafea. În rest, o încăpere foarte luminoasă şi discuţii în limba maghiară. Ţăcănitul pieselor de rummy, plescăit de buze, sorbitul ceaiului şi tusea de la începutul primăverii.
Campanie pentru omenie
În discursurile pe care le ţinem, „românul“ este tolerant, primitor şi omenos. În realitate, trăim într-o ţară ca o junglă, cu indivizi care acţionează după principiul care pe care. Spaţiul public – de la stradă pînă la studiourile de televiziune – ne este invadat de agresivitate, de înjurătură, de porniri vindicative.
Cinefilie și critică de film: mutații 2.0
De fiecare dată cînd citesc un articol care anunţă moartea cinema-ului şi/sau a criticii de film rămîn cu o senzaţie de anxietate – oare chiar e interesul meu pentru filme anacronic? Dar apoi descopăr un proiect precum „Project: New Cinephilia“ (http://projectcinephilia.mubi.com/) şi îmi dau seama că acea „moarte“ de care vorbeşte toată lumea înseamnă de fapt „transformare“.
Trăind în 500 de lumi diferite
Anul acesta am primit o invitaţie din partea organizatorilor festivalului Astra Film de la Sibiu de a fi unul dintre selectorii documentarelor care vor intra în secţiunea competiţională Europa. M-am bucurat pentru că sînt filme realizate în ultimii doi ani, pe care nu ai unde să le vezi în altă parte, cel puţin nu în România.
Cu ochii în 3,14
Nu-ş’ cum se face, dar preşedintele Băsescu s-a apucat să spună nişte aiureli despre abdicarea regelui Mihai la doar două săptămîni după ce revista noastră a publicat un dosar consistent despre regalitate. Dilemă: credeţi că 1) preşedintele nu citeşte Dilema veche sau 2) o citeşte, dar înţelege greşit? (M.V.)
„Bugetul trebuie echilibrat. Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată. Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.“ A spus-
Hai să ne jucăm de-a conflictul etnic!
Dezbaterea din ultima săptămînă privind intenţionata „regionalizare“ a României s-a blocat într-o dispută privind statutul viitor al judeţelor în care etnicii maghiari sînt azi majoritari. Unul dintre partidele la guvernare – PDL, cel ce propune opt entităţi administrative – crede că dacă oraşul Miercurea Ciuc va fi adus alături de oraşul Braşov în aceeaşi „regiune“ (sau „voievodat“ ş.a.m.d.), atunci va fi mai bine pentru toţi, fondurile europene vor fi mai atrase, laptele din euro şi mierea din
Latrina și starea de igienă a unei nații?
În suburbiile excentrice ale Capitalei se mai fac şi astăzi construcţiuni lipsite de condiţiile cele mai elementare ale unei locuinţe sănătoase: case de gard lipite cu pămînt, lipsite de pardoseală, cu ferestre mici, care nici nu se pot deschide, ori case în paiantă fără fundament, aflate dedesubtul nivelului stradei, case fără latrine şi fără haznale, beciuri permeabile pentru apă, lipsite de aer şi lumină.
Nazism. Și comunism...
Am văzut The Soviet Story – povestea colaborării dintre comunişti şi nazişti, a crimelor în masă pe care le-au înfăptuit cot la cot, a puterii pe care şi-au împărţit-o cu drept de viaţă şi de moarte asupra celor ocupaţi. The Soviet Story arată, cu imagini şi documente rareori dezvăluite, cu mărturii ale supravieţuitorilor Gulagului sau analize ..
Mulțimi și concerte
De cîte ori am fost la un concert, am fost fascinată de mulţimea de spectatori transfiguraţi, adorînd disciplinat trupele de pe scenă. De fiecare dată am simţit puterea manipulării fanilor de către subiectul adoraţiei lor, adoraţie care devine aproape un ritual religios.
Dulcea sfîrîială
Presupun că nu interesează pe nimeni relaţia mea personală cu micii. Tubuleţele alea din carne tocată care se pun pe grătar şi se mănîncă. Va trebui însă să spun două vorbe despre relaţia asta înciudată între noi, pentru că am de gînd să vorbesc despre grătare. Nu întotdeauna cu simpatie.
Vinerea trecută la ora 3 fix m-am dus
şi am luat caise şi cireşe de la cea mai îndepărtată tarabă din piaţă. Era lîngă carne. Priveam spre falitul colţ cu chestii greceşti şi aveam sub ochi taraba cu peşte şi mă bătea-n culoarea cozii privirii galantarul curajos al curcanilor.
Grecii și gîndirea trecută la limită
Andrei Cornea a publicat anul trecut la Humanitas volumul O istorie a nefiinţei în filozofia greacă. De la Heraclit la Damascios. Ca şi în alte cărţi ale sale, el ne pune în faţă o temă neobişnuită, întrucîtva secundă, care – cercetată în logica ei intimă, în articulaţiile, aventurile şi vîrstele ei – ajunge să ia chipul unei entităţi vii, plină de trăsături şi carne. Se crede de multe ori că, absorbită de lumina fiinţei, gîndirea elenă veche ar fi fost insensibilă la tematica penumbrelor ontice
Ficăţei Hruşciov
După moartea lui Stalin, în plină perioadă de dezgheţ hruşciovian, a început şi reluarea relaţiilor de prietenie dintre Iugoslavia şi Uniunea Sovietică. Lunga vizită din iunie 1956 a lui Tito la Moscova, alături de ministrul său de externe Leka Rankovici şi ministrul de interne Koca Popovici, a pecetluit reconcilierea celor două ţări.
Eșecul politicii globale antidrog
La 50 de ani de la adoptarea Convenţiei Unice asupra Stupefiantelor, în loc să dispară, piaţa drogurilor a ajuns la o valoare estimată de 320 de miliarde de dolari anual. Situaţia pare a sfida logica: cînd se investesc resurse financiare, umane şi logistice uriaşe pentru combaterea unei ameninţări la siguranţa umanităţii – cum se spune în preambulul Convenţiei Unice –, consecinţa ar fi măcar diminuarea acesteia, dacă nu eradicarea ei.
Gramatică și politică: un destin
Mi-a parvenit, zilele trecute, prin amabilitatea unui bun prieten, un document antologic. Este vorba despre extemporalul la limba română al unui elev de clasa a V-a, dintr-un oraş moldav din nord. Această operă epocală a fost expediată, în format electronic, amicului meu, chiar de către dascălul de gramatică al tînărului amintit.
Academia de Studii Economice Cațavencu
Academia Caţavencu? E revista făcută de nişte tipi care la un moment dat s-au amestecat cu Sorin Ovidiu Vîntu şi după aceea au încurcat-o. Şi ei, şi revista. Cam ăsta e adevărul sumar pe care ţi l-ar putea furniza un trecător mai isteţ, dacă ai face interviuri pe stradă.
Locul în care totul se face încet și cu dragoste
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu visez la o grădină, pe care sper să o am cîndva, undeva. Cîteva rînduri de flori, cîteva rînduri de legume, iar dacă ar fi şi o mică livadă, în care să mă furişez cu o carte în mînă, sau din ale cărei fructe să mă apuc să fac dulceţuri şi compoturi cu care să-mi răsfăţ prietenii… tabloul ar fi complet!
Cu ochii în 3,14
Ştiaţi că şi spaniolii au Caracalul lor? Se numeşte Lepe şi se află în sud-vestul Andaluziei. Iar celebra ghicitoare: „De cîţi caracaleni e nevoie ca să înşurubezi un bec“ sună, în Ghidul xenofobului: spaniolii, puţin diferit, însă răspunsul e acelaşi: „Patru – unul să ţină becul şi trei să rotească scaunul“. (S. S.)
Emil Boc: „UE se uită şi spune «Sînteţi fraieri că nu fructificaţi avantajul pe care vi-l dăm să aveţi judeţe mai mari şi să atrageţi bani europeni»“. Eu nu cred că UE se exprimă ch
Șukran! - Al-Jazeera, regele și polițistul
În această parte a misivei mele, prea’nţeleptule cititor, voi spune că una dintre cele mai reale surprize ale şederii mele în Qatar a fost televiziunea pe nume Al-Jazeera. Probabil că şi dvs., cînd treburile sau funcţiile vă mai plimbă prin lume, deseori mai daţi – prin camere de hotel – peste acest post carele vorbeşte de ani buni în numele lumii arabe (sau a unei părţi a ei).
Despre muzică și cercetare
Pe la noi, muzica n-a fost şi nici nu este încă un domeniu serios de cercetare sau măcar de formare. Prin şcoala generală, orele de muzică sînt ore de chiul, cel puţin aşa era pe vremea mea cînd profesorul, care preda muzică, desen şi sport, se arăta favorabil fotbalului.
La om, buna purtare e ca la pom
Am citit de curînd un articol în care, pe un ton grav, cu accente funebre, se prevestea decesul literaturii pentru copii. Mă pregăteam să bombăn apăsat împotriva viziunilor apocaliptice ale autorului articolului, cînd am dat, pe un site al cadrelor didactice şi al elevilor, peste nişte texte folosite la serbările şcolare.
Muzeul copilăriei
Fac parte (aşa cum am mai scris...) dintre iubitorii şi colecţionarii de jucării din toate etapele existenţei mele (inclusiv din cea a maturităţii...). Pe cît am putut, nu am aruncat nimic, am depozitat totul şi mi-am revăzut „patrimoniul“ de cîte ori am avut ocazia.
Ramon
Ramon şi fata erau cam pe la jumătatea cozii – un cuplu generic pe care îl ştiam bine. El, un paşă aparent indiferent, purtîndu-şi mîndru pe stradă cadîna pe jumătate goală, dar în stare să omoare un privitor mai insistent. Cel puţin în teorie. Pentru că nimeni nu se poate atinge de „femeia lui“.
Lumînări pentru tort
Zi de naştere. Serbată în Constantin Brâncoveanu. Tort este. Lumînări ioc. Mare greşeală. A mea. M-am zgîrcit: bă, e prea scump aici la torturi, hai să iau de la supermarketurile de la mall-ul City din Brâncoveanu. Şi mă duc după lumînări. Şi caut la Billa.
Profeții, fizica & Dumnezeu
Filozofia a murit, ba nu – e moartă! –, trăiască fizica! Prezicătorii acestei constatări sînt doi fizicieni celebri care împreună – asemeni odată lui Nietzsche –, privind spre cerul înstelat trag concluzia, nu mai puţin flamboiantă decît predecesoarea ei („Dumnezeu a murit.“) că vremea problemelor a trecut. Tot ceea ce contează acum este cunoaşterea.
Limbi de oaie dominicane
Opăriţi şi fierbeţi apoi în zeamă de supă 12 limbi mai arătoase de oaie. Aranjaţi-le apoi pe un platou şi lăsaţi-le să se răcească sub presă uşoară; daţi-le o formă rotunjită, cît mai elegantă, şi glazuraţi-le. Decupaţi în formă de creste 12 felii de limbă şi înroşiţi-le cu cîrmîz.
„Comunismul a fost o sclavie generală” - interviu cu istoricul polonez Adam BURAKOWSKI
"Un prieten, istoric român, mi-a spus cîndva că este foarte greu să scrii despre Ceauşescu, român fiind. Această temă continuă să trezească emoţii intense în societatea românească, iar majoritatea populaţiei îşi aminteşte şi acum, chiar dacă unii doar din copilărie, de cultul agasant al personalităţii pe care şi-l crease."
Ce e „al nostru” și ce e „al lor”
De spaţiul public am auzit toţi. Despre acesta se discută mult: unde începe, cînd se termină, cum arată, ce se întîmplă în spaţiul public, cine îl face sau cine e de vină? De ce ieşim, pentru cît timp, unde ne ducem şi ce facem (productiv) cînd stăm afară, cu ceilalţi?
Cu ochii în 3,14
O replică recentă, într-o instituţie de stat (n-am aflat dacă aparţine unei secretare sau unui director): „Eu nu citesc niciodată scrisorile electrice care îmi vin pe televizorul de pe birou!“. E pe bune. Ce digitalizare? Trebuie să ne întoarcem la poştalion pentru ca lucrurile să se mişte în ţara asta. (A. P.)
Ei, da! În sfîrşit, o ştire de mare importanţă europeană, globală, strategică, geopolitică, geo-strategică, geo-strategico-politică şi eţetera: Andorra a recunoscut independenţa statului
Supernanny necalificată
Am stat de vorbă recent cu directoarea unei firme de recrutare în babysitting. S-ar putea crede că în vremuri de criză, cu puţine oferte pe piaţa muncii, ispita unei profesii pentru care, deocamdată, nu se cer diplome sofisticate şi a unui angajament pe termen lung – cel care îşi doreşte o bonă pentru copilul său, o vrea pentru cel puţin un an – ar trebui să aducă lungi şiruri de candidate la uşa firmei.
Ritualuri de interior
Cînd stai mult într-un interior, în propria casă, ai tendinţa să reevaluezi spaţiul în general. Evident, micul spaţiu domestic devine locul marii tale lumi, atîta cîtă încape într-un apartament de bloc. O să rîdeţi, dar încape destulă... Nu are legătură cu bucşirea obiectelor, nici cu cîtă mobilă poate fi cuprinsă înăuntru.