Mary, Tom și Gerri, noi toți

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

De mult nu am mai simţit, la vreun film din ultimul timp că, da, l-am... nimerit. Că, în sfîrşit, am ajuns la filmul care „trebuie“. „Trebuie“ conform propriilor standarde şi aşteptărilor pe care le am de la un film.  Another year/Un an din viaţă (2010, scris şi regizat de Mike Leigh) este, cu siguranţă, un astfel de film. Unul dintre cele care compensează infinitul timp petrecut în cinematografe (ce-i drept, de bunăvoie) cu pelicule de genul Marea mahmureală 2, Iubit de împrumut, sau, în cel mai bun caz, Domnişoare de onoare (film care nu era lipsit de profunzimi, pe alocuri).  

Povestea în sine şi modul de expunere sînt principalele atuuri al filmului. Şi, negreşit, jocul actoricesc: Leslie Manville (Mary) duce „greul“ partiturii, dar pe fundalul jocului impecabil al celorlalţi actori: Jim Broadbent (Tom), Ruth Sheen (Gerri), Oliver Maltman (Joe), Peter Wight (Ken), David Bradley (Ronnie). 

În cele patru momente ale filmului, asociate celor patru anotimpuri, aparent nu se întîmplă nimic. Întreaga poveste pare a fi doar o succesiune de tablouri din viaţa perfectă a cuplului, ai căror membri nu sînt întîmplător numiţi Tom – care e geolog,  şi Gerri – psiholog.  Interacţiunile celor doi cu alte personaje sînt „cheia“ filmului: în special cea cu Mary, colegă de serviciu cu Gerri, dar veşnica perdantă, atît în viaţa personală, cît şi în cea profesională. Tom şi Gerri ajung, astfel, să fie doar cadrul pe fundalul căruia se desfăşoară vieţile mai puţin perfecte ale celorlalţi. Cum cea mai imperfectă viaţă pare să fie cea a lui Mary, aceasta este, de fapt, eroina reală a filmului: imperfecţiunea îi conferă dinamism, un dinamism cel puţin aparent: Mary se agită, încearcă schimbarea, dar cumva între aceiaşi parametri, restricţionată de aceleaşi limite. 

Mary aduce puţin cu personajul lui Annie din Domnişoare de onoare, dar în altă fază a vieţii. Annie încă mai are şanse, e doar într-un moment de cotitură – dovadă şi happy end-ul filmului, capacitatea ei de a începe o nouă relaţie. Mary, aparent, ar putea şi ea începe o altă relaţie, dar, de fapt, lucrurile nu stau chiar aşa: singurul pe care îl place, cel puţin iniţial, e fiul lui Tom şi Gerri, Joe. 

Joe înglobează, cu succes, toate valorile părinţilor săi, fiind, în acelaşi timp, mai tînăr – tinereţea lui sugerînd o posibilă cale de recuperare a trecutului, pentru Mary. Joe flirtează, iarăşi aparent, cu Mary: „aparent“ în sensul păstrării flirtului în limitele relaţiei de familie, în limitele unui joc, pînă la urmă. Cînd Mary, la vederea lui Katie, adevărata aleasă a lui Joe, tinde să depăşească barierele admise, purtîndu-se urît cu aceasta, Tom şi Gerri o exilează. O taie de pe lista lor. Familia, pe primul loc.   

Desigur, morala lui Tom şi a alei sale Gerri pare a fi impecabilă. Chiar şi reacţia lor atunci cînd prietena de familie, tolerată într-un fel, în Edenul lor, „ameninţă“ viitorul fiului (de la care aşteptau nepoţi, pentru a-l integra şi pe el în trendul corect, admis) poate fi considerată normală. 

De către unii spectatori. Alţi spectatori, ca mine, tind, odată cu înaintarea în vîrstă, să aprecieze mai curînd personaje precum ratata Mary, decît pe Tom şi Gerri cei perfecţi. Indecizia lui Mary e... umană. Aspiraţiile ei către tinereţe, aşijderea. 

Cred că şi regizorul se poziţionează, discret dar, totuşi... asemenea mie. O dovadă pentru aceasta ar fi personajul Katie, de-a dreptul obositor. În fond, Mary întrupează o sumă a celor mai rele frici ale fiecăruia dintre noi: să fii singur, fără bani şi fără nici o perspectivă. 

O perspectivă totuşi se iveşte, printr-o moarte: lui Ronnie, fratele lui Tom, îi moare soţia, şi acesta vine să locuiască, pentru un timp, cu perfectul cuplu. Mary dă peste el, întîmplător, şi îşi mai creează, astfel, o posibilă perspectivă: cu logoreea ei mereu aparent insignifiantă, reuşeşte să primească o privire de la monosilabicul Ronnie – moment antologic în film.  

Filmul e cu atît mai remarcabil cu cît Mike Leigh reuşeşte să spună foarte mult cu mjloace aparent minime.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.