Cu norodul pe litoral...

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Să nu se creadă că România arată cum arată din cauza nemţilor, chinezilor sau confraţilor noştri bulgarii. Trăim într-o mare hazna şi asta este ceea ce am ştiut construi. Dincolo de aspectul neîngrijit al litoralului românesc (Am aflat abia săptămîna aceasta că heirupismul iluzoriu se datora unei „vizite de lucru“ a unei alte Elene. Şi că slujbaşii noştri cei obedienţi cîrpăceau orice pentru a face pe plac „conducătorilor iubiţi“, şi nu pentru că aşa trebuie.), „poluarea“ revine, în mare măsură, turistului de neam-prost. Nu cu prea multe parale în pungă, turistul român şi-a agăţat copiii de gît, şi-a pus costumaţia „aia“ de-l poţi recunoaşte peste tot în lume, adică pantaloni de poliester, trei sferturi, legaţi cu şiret, aşa, pe şolduri, tricoul în dungi, de o calitate chinezească „ultrasubţire“, astfel încît părul de pe piept să se strecoare prin ţesătura „fină“, şi ce nu se vede să iasă prin deschizătura de la piept, unde nasturii, lăsaţi de izbelişte, descoperă lanţul mare „aurit“, de care deseori atîrnă o „Fecioară“ nedefinită. Şlapii plescăie agale în ritmul cojilor de seminţe, scuipate zi şi noapte, în capul tuturor. Turista s-a gătit nevoie mare pentru această „sărbătoare“, căci tot cartierul şi tot satul trebuie să afle că ea, Leana lu’ Marin Pîrlitu, pleacă la mare, nu oriunde, ci la Marea Neagră. Aşa că şi-a pus părul pe moaţe, şi-a vopsit unghiile, şi asta înainte de a le curăţa, şi-a scos lănţuşele, şi cerceluşii, şi ineluşele, şi brăţările de prin sertare, şi le-a agăţat pe unde s-a putut astfel încît să se asorteze cu hainele înflorate, satinate, dantelate, luate direct de la taraba din gară, deşi jură pe mă-sa că ar fi din Dubai. Odraslele – Antonio, Mario, Bianca, Alesia, Antonia (şi cine-o mai fi) – primiră restul de bijuterii; n-au chiloţi, dar au brăţări şi lanţuri grele. Pînă la urmă, nu hainele ar avea cine ştie ce importanţă, ci conduitele acestor personaje, venite să se „distreze“, din diferite colţuri ale ţării, şi chiar ale lumii, şi comportîndu-se de parcă totul li se cuvine, sinchisindu-se prea puţin de ceilalţi. 

Mai întîi de toate, turistul vine la mare în grup, cu amici şi cumnaţi, cu nepoţi şi nepoate, cu fraţi şi surori, pentru a povesti apoi, la grătarul din spatele blocului, faptele lor de vitejie, aşa... pînă dă prima ninsoare. Mai apoi, nu-şi mai permit să se aşeze pe cearşaf, a muncit luni şi luni, şi tot familionul, plus gaşca, are bani cît să se fălească p’un şezlong şi toată plaja să fie a lor. „Dobitocul“ care şi-a permis să-şi aşeze cearşaful chiar în dreptul şezlongurilor lor trebuie pedepsit. Auzi, sărăntocul, să le acopere priveliştea şi să le ştirbească din frumuseţea zării! Aşa că un tătic îl strigă repede pe Antonio, un puşti de vreo cinci anişori, îi şopti ceva la ureche şi apoi se reaşeză satisfăcut, aşteptînd efectul şoaptelor sale. Şi puştiul, convins că „domnul“ e un prieten de-al tatălui, răstoarnă găletuşa cu nisip direct în mijlocul cearşafului. Cum „domnul“ nu se supără din prima, Mario urmă la rînd, răsturnînd găletuşa cu apă direct pe spinarea goală şi bronzată a doamnei. Doamna nu mai fu ca domnul, chiar se supără şi-l apostrofă destul de dur pe puşti, dar tatăl sări ca ars (şi cu el tot clanul) şi înjură de mamă şi dumnezei; auzi, să le strice lor concediul nişte amărîţi care nu-şi permit nici măcar să ia un şezlong! Şi cum se făcu pîrtie în jurul lor, se puseră pe „distracţie“ mare şi importantă: spart seminţe, băut bere şi zornăit la table, pe sunetele „dulci şi suave“ ale unuia ce cînta de viaţă şi supărări direct de pe telefonul mobil. Puştii fură lăsaţi la voia întîmplării, să facă ce vor, că doar „închiriase“ toată plaja. Din cînd în cînd, una dintre mămici punea „ordine“, strigînd: „Mario, dă-i sabia aia şi lu’ Antonio, că vă ia mama dracului!“, „Antonia, lasă dracu’ chiloţii ăia pă tine, că-ţi ard una, de nu te vezi!“. Şi se „prăjiră“ aşa mai toată ziua... Bianca îi alimenta cu seminţe de la taraba din colţ… Antonia le căra pahare cu bere rece… Nenea cu „porumbii… porumbaşi…“ le hrănea odraslele… Doamna cu „coliere colorate… din scoici şi perle de mare…“ le împodobea chipurile… Domnul cu „bilete la cel mai mareeeeeeee concert al verii cu cel mai mareeeeeeee, cel mai tareeeee numeeeeee al muzicii româneşti, marele Floriiiiin…“ le aranjă seara. Ba mai cumpărară şi papuci, pietre de frecat picioarele, sticle cu nămol de cel bun de la Techirghiol, saltele colorate, făcură poze, vorbiră la telefon, tare, mult, colorat, îşi povestiră aventurile, tot tare, să audă tot tîrgul, cît să-i acopere pe ăia de la Radio Vacanţa… 

Plecară obosiţi spre 7, roşii ca racii, lăsînd în urmă rodul muncii lor de cîteva luni, risipit pe nisip, printre pungi, coji, mucuri, pet-uri, pahare, seminţe, banane şi multe altele. În frunte, ea cu unghiile sărite, cu părul dus, mîncînd de zori dintr-o pungă de seminţe pe care şi-o atîrnase de gît…  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.