Graz, Caracal şi dix- huitième

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Cînd am ajuns la Graz, într-o după-amiază de duminică a acestui iulie, ploua de mama focului, era frig şi bătea un vînt de-ţi îngheţa sufletul. Citiserăm despre o aşa vreme, dar căldura de „acasă“ ne duse cu gîndul doar la „hai că n-o fi chiar aşa“ şi la haine din in şi sandale. Holul hotelului, unde am regăsit o parte dintre colegii mei veniţi din toată lumea pentru cel de-al treisprezecelea congres internaţional, dedicat secolului al XVIII-lea, mi-a dat o oarecare satisfacţie: Europa venise la Graz în haine de vară fără să ia în seamă cele 15 grade, nu eram singura. De la periferie, sub ploaie şi frig, oraşul nu părea mai mult de un Caracal austriac. Şi mi-am zis: ce ar fi fost dacă oraşul meu de peste Olt, Caracal, ar fi fost nominalizat să pregătească un congres internaţional cu vreo 400 de participanţi? Ar fi fost în stare? Acu’ nu că austriecii ar fi făcut cine ştie ce eforturi de coordonare, o parte din zona semicentrală se afla în construcţie, şi se lucra pe bune, altminteri zona protejată prin tot felul de paravane, dar venea congresul...

Descoperirea oraşului, după calvarul frigului, a fost o bucurie: o mică bijuterie sculptată în piatră, cu cafenele, buticuri, muzee, restaurante şi multe altele. Apropo, nu văzui nici un cîine, m-am uitat cu insistenţă, nici măcar în zona de periferie, nici mizerie pe jos, nici mucuri de ţigare aruncate aiurea, nici fumători pasionali care să-ţi arunce fumul în nas de cum te aşezi la masă, nici oameni agresivi pe stradă... Şi ceea ce mi s-a părut extraordinar fură mijloacele de trasport, multe şi moderne, într-un oraş care se poate face la pas fără absolut nici o problemă. La Caracal, noţiunea de autobuz nu există şi, atunci cînd există, ar fi preferabil să te fereşti, dat fiind anticitatea unor astfel de „hardughii“ care încă circulă pe drumurile patriei. Şi cum îmi petrec o mare parte din timp prin arhivele româneşti, nu m-am putut abţine să nu trec pe la arhivele din Graz (Caracalul nu are aşa ceva, ce să păstreze în ele? Măgarii romilor de prin tot oraşul?), mai ales că pregătiseră o expoziţie dedicată pedepsei în secolul al XVIII-lea. Nu fu cine ştie ce mare, cam ca expoziţia noastră cu bucatele de la Arhivele Centrale, informaţii, stampe, documente lipite pe nişte panouri, dar atitudinea spune totul: portăreasa nu înţelegea o iotă engleză, dar m-a lăsat să intru, fără controale şi trecere în revistă a buletinului, de cum am pronunţat cuvîntul expoziţie. Singură, fără însoţitor, indicîndu-mi-se doar drumul. Văzui nu numai expoziţia mea, ci o alta dedicată fotografiei din vremea celui de-Al Doilea Război şi, mai presus de toate, colindai prin arhive... Distanţele culturale sînt aşa... cam de o sută de ani... E de-ajuns să vizitezi toaletele de aici şi WC-urile de la Arhivele centrale din Bucureşti că, dacă ţi-ai propune chiar să rămîi în jocul imaginativ al Caracalului local, ai intra în colaps hepatic..

Iar la Universitatea Karl Franzens din Graz care nu „aduce“ deloc cu Universitatea din Bucureşti, la nivel de construcţie şi dotare, darminte cu una imaginară de la Caracal, ci te duce departe către UK, se dezbătură problemele filozofice, literare, politice, sociale, culturale specifice secolului al XVIII-lea. Se vorbi mult despre Beccaria, Rousseau, Voltaire, Montesquieu, Hume, Adam Smith, Jane Austin, Beckett, Diderot, Casanova, Tocqueville. Şi cum oportunismul îi aşa un viciu internaţional, multe lucruri se învîrtiră în jurul marilor filozofi ai Luminilor: „Asia Centrală şi Rousseau“, „Slavii în l’Esprit des Lois“, „Enciclopedia în Japonia“, „Republica Literelor şi Estul Asiei“, „Voltaire şi India“ şi chiar „Les Lumières face à la crise“. Dar dacă interdisciplinaritatea n-a lipsit, selecţia a fost aproape nulă, lucru des întîlnit în marile congrese unde organizatorul unei sesiuni îşi aduce prietenii „să se pună în valoare“, la Graz, de astă dată. Şi dacă ai norocul şi nimereşti într-un grup internaţional, unit doar de filozofia dreptului, să zicem, şi unde, fireşte, toată lumea cunoaşte pe toată lumea, te adaptazi... altminteri românii cu românii, francezii cu francezii, italienii cu italienii etc... aşteptînd să fie audiaţi de alţii... ceea ce nu e niciodată prea evident...

Şi cum tot credem că ceea ce se spune pe la noi nu contează, că de, cine să aibă urechi să audă toate „prostiile“, spuse aşa să ne aflăm în treabă, nu mică mi-a fost jena cînd am fost trasă de urechi de-o bună amică de la Sankt-Petersburg care a ţinut să-mi reamintească episodul „Nistrului“ şi că „n-am fost chiar de prima dată cu învingătorii“... Cît despre Caracal, oraş al multelor congrese internaţionale... poate într-o altă viaţă...  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
Crimă teribilă într-un sat din Buzău. Suspecți, trei copii care au vrut să-i fure bicicleta unui consătean de 81 de ani
Este o amplă anchetă în desfășurare, în localitatea Pogoanele, după ce un bătrân de 81 de ani a fost ucis cu brutalitate de trei copii. Aceștia l-au prins pe octogenar într-o vie, departe de sat, și l-au bătut pentru a-i fura bicicleta.
image
Cum a scăpat Macron de ceasul de lux într-un interviu. Gestul i-a înfuriat pe protestatari VIDEO
Emmanuel Macron a stârnit indignare, după ce la jumătatea unui interviu despre schimbările puternic contestate ale sistemului de pensii și-a scos de la mână ceasul de lux.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.