Cu ochii în 3,14

DIN CICLUL  
„MANELE BÎNTUITE DE FANTOME  
ŞI ÎNFRÎNGERI  
CU FILTRARE PRIN APĂ“  

● Din ciclul „Boxez pentru tine“: „Decît să plîngă mama, mai bine plînge mama lui“. Această frază, rostită de Lucian Bute imediat după meciul în care l-a făcut KO pe Jean-Paul Mendy, va rămîne, cu siguranţă, în memoria noastră afectivă şi colectivă. (M. M.) 

● Cu vreo cîţiva ani în urmă am auzit de Florin Salam şi m-am amuzat. Mi s-a părut un nume de scenă, de manele, extraordinar. Acum am auzit că mai există şi senzaţionalul Sandu Ciorbă. Mă gîndesc că pînă la un meniu complet ne mai lipsesc totuşi vreun Gogu Friptură, pentru felul doi, şi desertul, care ar putea fi, la alegere, între o Gina Tiramisu şi un Nelu Papanaş. Pînă una-alta: Poftă bună! (Şi nu care cumva să vă atingeţi de Guţă.) (A. M.) 

● Ce-a ajuns şi Realitatea TV: să-l aibă invitat la dezbateri pe Dan Diaconescu şi să facă reportaje despre case bîntuite de fantome (ce-i drept, una dintre puţinele ştiri nepolitizate). În condiţiile astea, prefer oricînd o cinstită şi realistă ştire de la ora 5. (M. C.) 

● De cîte ori văd pe cîte unii care se bat, fie la box, fie la K1, cînd se prezintă bătăuşii se zice cam aşa: Gigel – 30 de meciuri, 29 de victorii, o remiză; Marcel – 20 de meciuri, tot atîtea victorii, din care 12 prin KO. Şi tot aşa. Din punct de vedere statistic, nu pricep o chestie: cum de ăştia au toţi mai multe victorii decît înfrîngeri? Dar toţi, toţi, toţi, fără excepţie. Uitaţi-vă să vedeţi. Chiar şi rataţii ăia pe care îi aducem la Bucureşti ca să îi bată campionii noştri în mod patriotic, chiar şi ăia au mult mai multe victorii decît înfrîngeri. Ăia cum le-au făcut? Acum am o dilemă: dacă Gigel are 30 de meciuri şi 29 de victorii, undeva pe lume există, din punct de vedere statistic, un Fănel care are 30 de meciuri şi 29 de înfrîngeri, nu? Ei bine, ăştia unde sînt? Cum dai de ei? E vreo firmă la care suni: dom’le, am nevoie de unu’ pe care să-l bat, să fie negru şi urît, preferabil cu cicatrice? Aş comanda şi eu un din ăsta ca să îl bat cînd vreau, mi-ar plăcea să semene cu Putin sau cu Fidel Castro… (C. G.) 

● În Anunţul telefonic: „Omorîm acarienii! Curat, cu aparat special profesional, acarienii din covoare, mochete, perne, paturi etc., aspirăm cu filtrare prin apă, fără să facem praf în casă. Program flexibil. Preţ în funcţie de suprafaţă“. Nişte criminali! (A. P.) 

DIN CICLUL  
„SĂ VINĂ ÎNGERII LA SAPĂ,  
SĂ FACĂ ABISUL DEASUPRA!“ 

● Cum se obişnuieşte la noi, nici o idee nu e valabilă dacă nu e pusă în rimă. Oamenii din Siliştea-Gumeşti – acolo unde apăruseră Moromeţii lui Preda – au stat de vorbă în prezenţa lui Paul Rogojinaru de la Adevărul şi au tras o concluzie de-ajuns de muzicală cu privire la cel mai important eveniment al zilei: „Ăia de picară Bacu’ / Să vină la sapă, dă-i dracu’“. Nu ştiu să se mai fi împerecheat, în română, dracu’ cu Bacu’. (R. C.) 

● Adrian Enache: „Se pare că îngerii din cer aveau nevoie de un lider şi l-au chemat pe Cornel Fugaru“. Da, dom’le, sigur asta s-a întîmplat. (C. G.) 

● Muncitorii unei firme din Hunedoara s-au gîndit ei să facă o parcare în fosta cetate Sarmizegetusa. „Am considerat că o parcare în acest loc este o chestie de bun-simţ“, a spus un consultant din cadrul firmei, un tip pe nume Goga. Asta e, noi vrem parcări! (M. C.) 

● Trec prin Piaţa Romană şi o tipă îmi întinde un flyer pe care scrie: „Abisul sex-expertelor. 0742…… Non Stop!“. Păi, dacă nici abisul sexului nu funcţionează non-stop, atunci ce?! (M. C.) 

● Unul dintre cele mai grozave leacuri împotriva căldurii: o pizza cu blat de îngheţată de vanilie şi multe din fructele pămîntului pe deasupra. La Viena, la gelateria Hoher Markt. (I. P.)

DIN CICLUL
„CU DOUĂ LUMÎNĂRI  
LA NIVELUL GURU,  
TE APROPII PERICULOS  
(ZICE RECLAMA)  
DE O MARE TĂCERE  

● Am auzit că există pe piaţă o „trusă“ completă de înmormîntări. Cu două lumînări, un prosop, cîteva acatiste şi alte cele potrivite evenimentului. Cu alte cuvinte, kit de supravieţuire la îngropăciune? (S. G.) 

● Din ciclul „Ambiguitate să fie, dar s-o ştim şi noi“: ce interesant sună „creşterea ratei de penetrare la nivelul gospodăriilor“! E vorba despre Internet, la ce vă gîndeaţi? (M. V.) 

● Blogger-ul britanic Edward Hugh – absolvent al London School of Economics în anii ’60 şi considerat un adevărat guru economic, opiniile sale fiind urmărite chiar şi de Fondul Monetar Internaţional – susţine, într-un articol publicat în The New York Times, că Germania ar trebui să renunţe la euro şi să revină la marca germană. Ce ţi-e şi cu britanicii ăştia – ştiau ei ceva în ianuarie ’99 de-au refuzat să adopte moneda unică!… (P. M.) 

● Oare de ce nici una dintre bicicletele care se închiriază în Herăstrău şi în Parcul Aviatorilor nu are claxon, sonerie, ceva care să-i avertizeze pe cei aflaţi în calea ta că te apropii periculos? Din rezonuri economice, desigur, iar partea bună e că inovaţia atinge şi în această zonă culmile expresivităţii involuntare: de la „tit-tit“-ul copiilor, la „pardon“-ul răstit al doamnişoarelor, şi pînă la „Dă-te, bă chiorule, de pe pistăăăă“. (S. S.)

● Creveţii – mai ales creveţii crocanţi – au puteri  nebănuite: orice făptură din Univers care n-a avut şansa de a se naşte crevete şi de a deveni crocant i-ar invidia pentru asta, fiindcă (zice reclama) „Creveţii crocanţi eliberează vara“. (D. S.) 

● Ce aţi zice dacă aţi primi o carte de vizită cu radiografia unei mîini, în care unul dintre degete e fracturat? E vorba de un recuperator de creanţe care îşi oferă serviciile, iar modelul de carte de vizită există. Idee – ca şi meseria – cinică. (A. M. S.) 

● Patru milioane de francezi se declară singuratici. Am văzut o manifestaţie în care sute de tineri şi bătrîni arborau – fiecare, într-o mare tăcere – pancarte pe care scria foarte apăsat: Je suis seul. Ca unul care nu crede în incomunicabilitate, pot scrie că a fost cel mai puternic miting de solidaritate din secolul XXI. (R. C.)