Ghid sumar pentru lectura comentariilor online

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Ghid sumar pentru lectura comentariilor online jpeg

În articolul de mai jos, aveam de gînd să spun cîteva lucruri „înţelepte“ despre comentariile din subsolul articolelor de pe site-urile de ştiri. În principiu, voiam să arăt că astfel de comentarii sînt mai valoroase decît par la prima vedere, laolaltă cu comunităţile ad-hoc pe care le reprezintă. Ele sînt valoroase pentru toţi cei implicaţi: jurnaliştii care scriu pe acel site, cititorii pasivi şi cititorii activi – cititorii-scriitori de comentarii – cei care corectează cu aplomb şi bună-credinţă articolele, îl critică sau îl laudă pe jurnalist, argumentează laborios, iau atitudine, îşi spun părerile lor chibzuite sau nu, înjură, închipuie conspiraţii, dau sfaturi, fac glume, insiderii care „dau din casă“, cei ce protestează legitim sau nu, cei ce se coagulează în grupuri de acţiune, semnează petiţii, acuză guvernul, clasa politică, pe americani, pe ruşi, cei ce sînt atei sau credincioşi, de dreapta, de stînga, cei cu o mulţime de identităţi şi cei cu mesaje obsesive, „trollii“ şi „haterii“. Pentru toate comentariile există chei de lectură, grile interpretative, strategii de moderare, de recunoaştere a tipurilor de discurs. Fiecare are aşteptări, satisfacţii şi insatisfacţii din experienţa media pe care o încearcă, dificil de catalogat. În continuare sînt doar nişte fragmente despre cum poate fi înţeleasă toată această forfotă – la care iau parte şi care-mi place.
 
Efectul celei de-a treia persoane. Este un efect observat înainte de apariţia Internetului, dar este foarte vizibil în comentariile online (Davison, W.P. [1983]. The third-person effect in communication. Public Opinion Quarterly, 47 [1], 1-15). Pe scurt, acesta poate fi enunţat astfel: oamenii cred despre ei înşişi că nu sînt influenţaţi de persuasiunea exercitată de media, în timp ce pe ceilalţi îi consideră impresionabili şi influenţaţi. Gîndindu-se la efectele pe care le va avea un articol sau altul asupra celorlalţi cititori, fiecare se simte dator sa ia atitudine, să contrabalanseze această influenţă. Foarte multe violenţe de limbaj şi formulări radicale, nenuanţate se datorează, cred eu, acestui sentiment că tu nu ai căzut victimă persuasiunii, în timp ce celălalt este vulnerabil la mesaje. Aşa că, de multe ori, comentariile arţăgoase vor de fapt să te salveze pe tine, jurnalist, cititor sau interlocutor.

Atac la autoritatea jurnalistului sau a site-ului. Există o dorinţă aproape de înţeles a cititorilor de a submina autoritatea celui ce scrie un articol. Cred că ea nu se datorează în primul rînd impresiei proaste despre jurnalişti sau intelectuali, ci faptului că statutul jurnalistului şi al intelectualului s-a erodat din motive obiective. Internetul e ieftin, oricine poate scrie ce vrea pe blogul său, cu un cost minim. Jurnalistul nu mai are privilegiul de a fi singurul care deţine puterea de a difuza mesaje în masă. Oricine poate face asta. Nici „intelectualul“ nu mai e singurul care poate emite opinii şi trezi emoţii morale. A crescut însă prestigiul „expertului“, a aceluia care are timpul şi pregătirea să vină cu viziuni noi, cu cifre şi cu grafice. 

Jurnalistul este acuzat de obicei doar că e de partea lui Băsescu sau nu, a lui Isărescu sau nu, a lui Obama sau nu, a lui Iisus sau nu. 

Este demn de remarcat cît de puţin sînt criticaţi ziariştii pentru faptul că au renunţat, unii dintre ei, la standardele jurnalistice tradiţionale, la neutralitate, acurateţe, corectitudine. În paranteză merită amintită şi „obiectivitatea“, cam grăbit aruncată la gunoi la începutul anilor ’90, sub pretextul că o astfel de valoare ar presupune din principiu favorizarea de către jurnalist a politicilor guvernamentale şi a activităţii multinaţionalelor. (Pentru respingerea valorii de „obiectivitate jurnalistică“ vezi Herman, Edward and Noam Chomsky. 1988. Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. New York: Pantheon. Pentru o reevaluare a ideii de obiectivitate din punct de vedere al performanţei jurnalistice vezi Sandrine Boudana, A definition of journalistic objectivity as a performance. Media Culture & Society, April 2011 vol. 33 no. 3 p. 385-398)

Motivele pentru care unii scriu comentarii şi motivele pentru care cei mai mulţi le citesc. Conform diferitelor studii din spaţiul american, majoritatea celor care parcurg în întregime un articol citesc şi o parte din ceea ce scriu utilizatorii în subsolul articolului. Doar 10% dintre americanii interesaţi de ştiri online spun că nu citesc deloc comentarii. Probabil că există asemănări destul de mari cu mediul online românesc şi cel puţin esenţialul cred că rămîne acelaşi. Comentariile, mai ales cele de pe site-urile ce beneficiază de o pre-moderare – adică acelea unde există un moderator care filtrează mesajele nepublicabile –, sînt foarte populare. 
Motivele celor care citesc comentarii sînt însă destul de diferite de motivele pentru care sînt ele scrise. Astfel, cei mai mulţi dintre utilizatori spun că scriu pentru că doresc să aducă un conţinut informativ, să contrabalanseze discuţia, să educe, să îşi împărtăşească experienţa, dar şi să-şi exprime un sentiment puternic, o emoţie sau o opinie. Doar o treime spun că scriu pentru a interacţiona cu alţii, a trimite felicitări sau păreri de rău... Cei care citesc comentariile însă mărturisesc în proporţie de peste 60% că vor să urmărească în primul rînd reacţia oamenilor, felul cum e primit articolul respectiv, că vor să ia pulsul comunităţii, să vadă care e ideea dominantă, opinia mulţimii (Nicholas Diakopoulos, Mor Naaman, Rutgers University, New Brunswick, NJ, USA , Towards Quality Discourse in Online News Comment).

Postacii pozitivi. De vreo două-trei luni a apărut o nouă specie de „postaci“ – simpatică. Ei propagă doar mesaje pozitive. Aproape la orice articol despre Boc-Udrea sau Dan Voiculescu, veţi găsi şi mesaje de solidarizare, de manifestare a încrederii neţărmurite, de punere în valoare a faptelor bune ale acestora. Problema este că apar unul după altul, aproape identice, uşor de recunoscut în stupiditatea lor. Băsescu nu are încă parte de oficiile acestor postaci aprobatori – sau nu am observat eu. Despre el, tot mesaje negative cu „dictachiorul“ şi flota, vechi de doi ani, sau oameni care îi dau dreptate tacit ori cu justificări diverse. Vorbesc doar de clişee, nu de mesajele cu sens. După apariţia pe site-uri a celebrului clip „cool-mogul“, realizat de Antena 3, şi a unei avalanşe de injurii şi ironii, au urmat rapid multe mesaje de susţinere pentru Dan Voiculescu: „Voiculescu este un politician competent şi creativ“ sau „Decît să-şi bîrfească patronul, mai bine să aibă o relaţie apropiată, astfel de lucruri nu sînt înţelese de românii dornici de intrigă şi scandal“. Cît o priveşte pe Elena Udrea, ea este „cel mai capabil ministru şi numai misoginismul e de vină că are o imagine atît de proastă“. „E o Evita a României.“ Semnalez această întorsătură – o premieră prin amploarea ei – pentru că arată o înţelegere mai bună a modului în care oamenii citesc comentariile.

Anonimatul. După părerea mea, a fost întotdeauna o falsă problemă. Nimic nu arată că, dacă oamenii ar scrie sub identitatea lor reală, ar creşte calitatea mesajelor postate. Dacă ar fi posibilă – nu e –, la un moment dat, situaţia în care fiecare identitate să fie dezvăluită instantaneu, ar scădea pur şi simplu cantitatea de mesaje, atît a celor de calitate, cît şi a celor ofensatoare sau lipsite de conţinut. De altfel, de cînd cu posibilitatea de a te loga prin contul de Facebook sau Twitter, tot mai mulţi, în special tinerii, preferă să scrie sub numele lor real. 

Lucian Popescu este jurnalist la HotNews.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.