O privire aruncată peste umărul istoriei

Cătălin BUCIUMEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
O privire aruncată peste umărul istoriei jpeg

Astăzi întreg mapamondul se clădeşte în jurul ideii de comunicare. Progresul pare că ia naştere tot mai des la graniţa dintre posibil şi imposibil. Ştiinţele îşi transgresează frecvent teritoriile într-o ambianţă axată pe comunicarea sferică şi permanentă. Fizica dialoghează cu teologia, teologia cu filozofia, filozofia cu fizica şi tot aşa. Marile întrebări rămîn însă permanent nesaturate. Necesitatea unui numitor comun – a unui răspuns decisiv – reprezintă pentru secolul XXI ceea ce Gralul a întruchipat pentru deloc întunecatul Ev Mediu. Prin urmare, nu este nici prima dată şi cu siguranţă nici ultima cînd umanitatea este în căutarea unui sens subtil, situat dincolo de orizontul vederii. Unul care să satisfacă exigenţele spiritului şi ale curiozităţii noastre funciare. Căci, ce altceva este întrebarea, dacă nu istoria punerii ei în diverse contexte? 

O privire aruncată peste umărul istoriei ar redeschide cerul din noi, tot aşa cum – din cînd în cînd – spiritul intră în dialog cu el însuşi pentru a reitera sensul propriei existenţe.  

A fost o vreme cînd filozofia a servit argumentului creştin forţa de a străbate dincolo de judecăţile şi prejudecăţile împăraţilor romani. A fost o vreme cînd filozofiei i s-a arătat uşa istoriei. Servise atît de bine părinţilor apologeţi, încît existenţa ei părea cu totul nepotrivită vremurilor şi nevoilor Bisericii. A existat, de asemenea, o vreme cînd filozofia s-a întors din exil. Cu remarcabile eforturi de traducere, ea şi-a regăsit locul nu doar în scriptoriile abaţiilor, ci şi în argumentul teologic al călugărilor predicatori.  

Combătută şi respinsă, pe de o parte, îmblînzită şi integrată, pe de alta, inima filozofiei n-a încetat să palpite pentru toţi cei care au văzut în ea mai curînd un aliat decît un duşman.  

Pesemne că destinul ei se va fi scris într-o cheie providenţială căci, fără ea, înţelegerea noastră ar fi fost, neîndoielnic, ceva mai săracă.  Nevoia unui discurs infailibil a împins Europa reflexivă la ameliorarea unei strategii de reconciliere a teologiei cu filozofia. Vizată era punerea în acord a raţiunii cu credinţa. Fiind un reper inepuizabil, adevărul trebuia luat în posesie prin orice mijloace, dar, aşa cum era şi firesc, nu în orice condiţii. Contemplaţia şi revelaţia aveau să-şi dea mîna în virtutea aceluiaşi ţel: comprehensiunea naturii divine.    Detensionarea acestui complex raţiune-credinţă n-a reprezentat nici pe departe doar o elaborată pierdere de timp. Consecinţele acestor dispute se pot vedea la tot pasul. Nu cred să greşesc atunci cînd afirm că felul în care desluşim astăzi lumea în care trăim se datorează – în parte – disputelor teologale. Sînt cîteva pietre de hotar fără de care istoria ideilor, dar mai ales istoria gîndirii, în acest veac, în aceste timpuri, ar fi arătat cu totul altfel.  

Cu Anselm nu ne aflăm nici la începutul frămîntărilor, nici la sfîrşitul lor. Cunoscut ca abate de Canterbury, benedictin prin vocaţie, filozof şi prelat, Anselm reuşeşte, în secolul al XI-lea, să imprime Evului Mediu o nouă dinamică. La îndemnul confraţilor săi de credinţă, el alcătuieşte unul dintre cele mai importante tratate ale epocii: Monologium – un model de meditaţie cu privire la esenţa şi existenţa lui Dumnezeu, în care fiece pas îşi află temeiul exclusiv în raţiune şi nimic nu se întemeiază pe autoritatea Scripturii.  

Noutatea acestei solicitări developa, printre altele, o incipientă stare de seducţie indusă de orizontul promiţător al unei noi abordări. Pentru secolul al XI-lea, supunerea Sfintelor Scripturi unui demers dialectic era un pas tot atît de important precum cel făcut de Neil Armstrong pe Lună.  

Deducţia silogistică şi concluziile ei, uneori radicale, nu erau privite în mediul teologic cu o mare simpatie, fapt ce ne permite să înţelegem de ce filozofia în acel context a rămas vreme îndelungată suspectă pentru multe figuri luminate. Gerardus, episcop de Cenad, era ferm convins că „cei care sînt discipoli ai lui Cristos nu au nevoie de învăţături păgîne“ atîta timp cît orice înţelepciune, chiar şi cea omenească, vine de la Dumnezeu. „E culmea nebuniei să porţi discuţii cu slujnicele despre Cel pe care se cuvine să-l slăvim în faţa îngerilor.“ 

Iar Petrus Damiani, sfînt şi doctor al Bisericii Romano-Catolice, găsea – prin dispreţul arătat ştiinţelor profane şi dintr-o perspectivă eshatologică – inutilă şi păguboasă întîlnirea călugărului cu filozofia. Dacă filozofia ar fi fost indispensabilă mîntuirii oamenilor – ne spune Damiani în De sancta simplicitate –, Dumnezeu nu s-ar fi sfiit să trimită filozofi, în loc de pescari şi oameni de rînd, ca să-i convertească.  „Platon cercetează tainele misterioasei naturi, stabileşte limite pentru orbitele planetelor şi calculează traiectoria aştrilor: îl resping cu dispreţ. Pitagora împarte sfera terestră în latitudini: abia dacă mă interesează; Euclid se apleacă asupra problemelor încîlcite ale figurilor geometrice: îl evit în egală măsură; cît despre toţi retorii, cu silogismele şi sofisticările lor, îi exclud ca nevrednici să trateze chestiunea.“ 

Chiar dacă opinia sfîntului e frustă, simplificatoare, articulată în alb şi negru, ceea ce rămîne semnificativ este eroarea de perspectivă ce locuia mai toate minţile luminate din vremea sa, vizavi de relaţia filozofiei cu mîntuirea.  

Pe acest fundal, îndrăzneala lui Anselm de Canterbury va fi avut însemnătatea unei mici revoluţii. Situat între dialecticieni şi antidialecticieni, Anselm de Canterbury este nevoit să construiască nenumărate punţi. Strategic, el oferă teologiei şi filozofiei ocazia unei întîlniri fecunde pe un pămînt sigur. Stabilind cadrul, el se asigură că mesajul este bine receptat, iar dimensiunea proiectului şi rostul demersului sînt pe deplin asumate. 

Dialecticienilor le demonstrează că pirueta filozofică are sens, numai dacă este forjată pe fundamentul credinţei; iar datul de la care raţiunea poate construi ceva ferm este imanenta fidelitate asumată faţă de Dumnezeu. Înţelegerea lumii are drept scop consolidarea credinţei, şi nu – aşa cum s-ar crede cel mai adesea – filozofarea de dragul filozofării, filozofarea cu orice preţ. Întelecţia nu se are pe sine drept scop.  Antidialecticienilor le recomandă o lentilă ceva mai potrivită decît cea îndeobşte folosită. Le oferă posibilitatea de a-şi reevalua datele credinţei în concordanţă cu necesitatea internă a acesteia. Le oferă posibilitatea unei coerenţe fertile cu o tradiţie pierdută şi pe cale de a fi recîştigată. Le oferă – în final – un real motiv de reconciliere cu dialectica. Celui întărit în credinţă nu-i va prisosi strădania de a înţelege raţional ceea ce crede. 

Există întotdeauna adîncimi neexplorate ale adevărului pe care noi, muritorii, avem datoria să le luminăm; căci Sfinţii Părinţi, oricît de mult şi-au dorit să isprăvească sensurile creaţiei, n-au reuşit să trăiască îndeajuns de mult pentru a-şi duce fapta la bun sfîrşit.  Sondarea credinţei nu are darul de a rătăci sufletul pe drumul către Dumnezeu, ba dimpotrivă, are efectul apropierii de El, de vedere a Lui. Treptele urcate sau coborîte în căutarea acelui „ceva mai adînc decît noi înşine“ urmează un protocol fără de care zenitul dogmei s-ar pierde irecuperabil. Tainele credinţei trebuie, înainte de toate, crezute, abia apoi cîntărite-n balanţa – cu şi fără eranţă – a raţiunii.  

„Îmi doresc cu ardoare să înţeleg măsura adevărului tău, pe care inima mea îl crede şi îl iubeşte. Căci nu caut să înţeleg ca să cred, ci cred ca să înţeleg. Căci cred chiar şi acest lucru: că nu voi înţelege dacă nu voi crede“ – aceasta este interpretarea dată de Anselm cuvintelor prorocului Isaia (7,9): „Dacă nu credeţi veţi fi zdrobiţi.“  

Această înaintare prin credinţă către înţelegere a fost pasul hotărîtor, aspectul crucial al dezvoltării doctrinei în următoarele secole. Deşi sursa schimbării a fost o eroare, o eroare de traducere, rezultatul la care s-a ajuns a fost uluitor. Istoria ne consemnează că într-o tălmăcire mai veche a Noului Testament – din greacă în latină –, traducere făcută pe baza Septuagintei, Isaia 7, 9 fusese redat în aceşti termeni: „Dacă nu credeţi, nu veţi înţelege“. Deşi cunoştea varianta corectă de traducere, utilizată în Vulgata, Augustin preferă versiunea mai veche atunci cînd o citează în Despre Treime, pentru a demonstra cu şi mai multă forţă ceea ce lui i se părea evident  – „credinţa caută, dar înţelegerea găseşte“.  Cum Augustin a rămas autoritatea prin excelenţă, faţă de care Evul Mediu s-a simţit profund îndatorat, este uşor să urmărim şi să înţelegem filiaţia acestei idei. Alcuin însuşi, ca şi Beatus de Liébana, îl citează pe „cel mai mare filozof“ atunci cînd îşi îndreaptă atacul împotriva lui Elipandus: „Noi nu am cunoscut şi am crezut, dar «am crezut şi am ajuns să cunoaştem». Căci am crezut ca să înţelegem“. 

Întrepătrunderea raţiunii cu credinţa va oferi secolului al XI-lea, şi nu numai, elementele unei priviri proaspete, capabile să schimbe pentru totdeauna faţa filozofiei, a teologiei şi, in extenso, a istoriei gîndirii europene.

Cătălin Buciumeanu este doctorand la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.