Cu branula în mînuţă

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Democraţia cititului jpeg

Tanti Stela nu are acces la Internet. Dar a auzit mai întîi la televizor şi apoi pe bancă, în faţa blocului, că umblă prin Bucureşti şi prin localităţile din jur o dubă neagră sau chiar o ambulanţă falsă care fură copii şi-i lasă fără organe. Povestea are variaţiuni. Unii copii – furaţi din malluri, parcuri, hipermarketuri – sînt aduşi înapoi fix în locul de unde au fost răpiţi, uşor abulici şi dezorientaţi (după anestezie şi operaţie n-au cum să fie altminteri, sărmanii), cu o „branulă în mînuţă“ şi fără un rinichi. Lipsa rinichiului se descoperă cînd părintele vrea să-i facă baie copilului şi vede că ăla e tăiat pe „burtică“. Sau la un „control medical de rutină“. Se ştiu chiar detaliile răpirii din mall: copilul e luat, dus într-o toaletă, tuns, i se pun ochelari de soare şi o şapcă, i se schimbă „hăinuţele“ ca într-un film cu spioni. Alte poveşti trag şi mai tare spre sinistru. Copiii cu pricina sînt găsiţi în şanţuri sau păduri, goliţi de organe cu totul, cusuţi curat la loc şi cu bani pe piept sau în aceeaşi „mînuţă“. Suma variază între o mie cinci sute şi două mii de lei noi. Lîngă bani, opţional, mai e cîte un bilet care ori zice „Înmormîntare uşoară“, ori „Îmi pare rău“. În unele cazuri, răpitorii lasă şi trandafiri roşii. 

De regulă, asemenea poveşti se nasc, circulă şi intră în hibernare, pentru o perioadă, fără să zguduie cine ştie cum societatea. Uneori însă ce rămînea povestit în faţa blocului sau comentat pe net se umflă, se revarsă (cu ceva ajutor şi de la unele televiziuni) şi face poliţia să reacţioneze. 

Povestea are toate ingredientele emoţionale care construiesc o bună legendă urbană: e vorba, în primul rînd, de copii (cu tot alaiul de diminutive: au hăinuţe, mînuţe, mămici şi tătici), e spectaculoasă, cu răpiri, deghizări, organe furate şi are culoare locală. Răpitorii sînt, evident, străini, dar de pe aici, de aproape: bulgari, ruşi, ucraineni. Banii de înmormîntare tuşează bine scenariul. 

Se pare că povestea cu rinichii furaţi din om a apărut prima oară prin anii ’90 în New Orleans, în preajma unui Mardi Gras. Acolo nu mai erau copilaşi, ci turişti rămaşi fără organ. Povestea sună un pic mai urban ca la Bucureşti: un turist bea cu nişte necunoscuţi în bar şi se trezeşte ameţit într-o cadă de baie plină cu gheaţă. Pe pieptu-i scrie cu ruj „Call 911 or you will die“. Despre rinichi româneşti furaţi în Bulgaria am auzit pentru prima oară prin 2009. Era o poveste cu nişte turişti care-şi lasă copilul în maşină în benzinărie, ca apoi să se trezească fără el. Primesc un telefon peste cîteva zile şi-şi găsesc copilul cam în acelaşi loc, dar fără rinichiuţ. Răpitorii dovedesc însă, de fiecare dată, o generozitate stranie: victima nu e omorîtă cu totul, iar dacă e omorîtă, primeşte (în România) ajutor de înmormîntare. Vestul, mai rece, se bazează pe serviciile de urgenţă, ba îl conservă pe bietul om cu totul în gheaţă, ca pe rinichi. 

La pachet cu poveştile în sine vin şi toate teoriile conspiraţiei. În cazul turiştilor români din Bulgaria, se pare că persoane cu interese în domeniul hotelier românesc au vrut să se dea o lovitură nimicitoare plajelor mai galbene şi apelor mai limpezi ale litoralului bulgăresc. În cazul recent al copiilor săltaţi de pe străzile şi din magazinele oraşului, se doreşte pur şi simplu o „deturnare a atenţiei“ de la problemele mai grave cu care se confruntă lumea. Şi, iarăşi, e incredibil cîtă lume – altminteri normală la cap – crede poveştile astea. Grija pentru propriul copil nici nu se poate pune la îndoială, dar maternitatea sau paternitatea n-au cum să-ţi răpească un elementar simţ al ridicolului. Ne strîngem seara la foc, povestim, ne înspăimîntăm împreună şi unii pe alţii, întărim legăturile noastre umane cu poveşti zemoase, umbroase, misterioase sau de-a dreptul scîrboase. Dar dacă te apucă rîsul în faţa lui tanti Stela care are nepoţei cînd auzi că un copil umblă brambura prin Afi Cotroceni cu „o branulă în mînuţă“, nu te văd bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.