Artă, frate!

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Doamnă, vă aduc tot io şi rigipsu’, e calitativ, nu ca astea care le-aţi avut înainte. Tapetu’ vi-l pun tot băieţii de la mine. (De partea cealaltă, în telefon, zuruie scurt o voce feminină.) Păi, da, că se poartă tapet acuma…“ Omul stătea tolănit la o masă pe terasa unui restaurant, iar pe burta-i impresionantă învelită molatic într-un tricou albastru şi-ar fi putut aşeza în siguranţă farfuria cu ciorbă. Omul are o echipă de meşteri şi, dacă „te laşi pe mîna lui“, îţi face casa ca-n reviste, într-o lună. În faţa lui, pe masă, mai odihnesc două telefoane mobile, în afară de cel lipit deja la ureche.

Dacă gusturile coincid şi dacă te laşi pe mîna lui, o să ai cornişe, colţare, scafe, brîuri, arcade şi volute de rigips prin toată casa. Ori se sparge peretele care desparte balconul şi se face acolo o arcadă vopsită violent portocaliu sau galben, mărginită măiastru de spoturi deasupra. Ori se sparge peretele care desparte bucătăria şi se face – dacă nu arcada cu spoturi – un blat de bar cu nişte frumoase colţuri casetate în care poţi pune coşuleţe, odorizante de cameră în formă de piatră de rîu sau o sticlă de vin roşu culcată în coşuleţul de servit. Poate şi poza aia frumoasă din Grecia, de anul trecut, cînd v-aţi fotografiat transpiraţi, roşii şi veseli (fusese al naibii de cald, peste 40) cu un imens homar viu din acvariul cu bietele vietăţi marine arătate cu degetul şi ajunse apoi în farfurie. Homarul ăla, săracul, probabil că mai trăieşte şi acum. Nu-l vroia nimeni, era prea impresionant, şi apoi, cum naiba se mănîncă aşa ceva?

Tot nenea burtosul se va ocupa şi de autorizaţiile de dărîmare a pereţilor despărţitori, acolo unde e nevoie. Are şi doi băieţi care ştiu să pună încălzire prin pardoseală şi să bage gresie prin toată casa, că „trage căldura la iarnă mai bine“. E mai modern aşa, a văzut dealtfel cum sînt făcute casele adevărate prin Italia şi Spania, la mare. A terminat şi el una de curînd în România, la munte, la „nişte băieţi“. Am văzut destule case pe dinăuntru care arătau fix pe gustul meşterului de mai sus. N-am nici cea mai mică intenţie de a le ridiculiza şi nici de a le critica. Atîta vreme cît scafele, spoturile şi culorile tari nu se revarsă în stradă, cît nu dărîmi blocul în care stai ca să-ţi faci arcadele, cine ce treabă are?

Îmi recunosc însă o anume iritare în faţa unor interioare căutate. În faţa unor case-muzeu locuite. Le veţi fi văzut şi dumneavoastră, ori prin revistele dedicate, ori pe viu. În casele astea nu vezi picior de televizor. E vulgar privitul la televizor. Ori nu ai, ori, dacă ai, îl ascunzi într-un dulap vechi de lemn. Bun, oamenii ăia or citi, atunci, or sta pe net că doară nu poţi să-ţi admiri toată ziua grădina organizată sălbăticit sau să găteşti îndelung şi organic în bucătăria aia cu iz provensal. În bucătăria în care nu poţi ajunge, decît căţărat pe o scară, la toate oalele şi cratiţele care atîrnă foarte sus de una dintre grinzile de lemn care taie tavanele. Sînt de décor, mi se spune. Tot de décor sînt însă şi cărţile aranjate savant prin casele astea. Cărţile rînduite clasic cu cotoarele la vedere în bibliotecă nu-s OK. În artisticul interior, cărţile stau puse una peste alta în turnuleţe, pe jos. Dacă vrei să răsfoieşti una mai dinspre bază, trebuie să deranjezi tot ansamblul. Albume de fotografie sau ghiduri ilustrate despre brînza maturată stau la capul paturilor albe. Mai toate au cîte o pereche de ochelari aruncată peste. Un rol hotărîtor în mizanscena asta îl va fi avut şi artistul-fotograf care, invariabil, pune ba orhidee, ba flori suave de cîmp în baie. Impresia de locuire va fi sugerată de un pled aruncat neglijent pe braţul unei canapele. De o pereche de cizme (neapărat englezeşti, neapărat de cauciuc) înnămolite, lepădate lîngă un şemineu pîlpîitor.

Proletară cum sînt, m-aş simţi probabil mai bine în bucătăria îndoielnic rigipsată, lîngă fotografia prost încadrată din Grecia decît în livingurile alea artsy unde, la naiba, măsuţa de cafea stă la şapte metri depărtare de canapea.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?