Artă, frate!

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Doamnă, vă aduc tot io şi rigipsu’, e calitativ, nu ca astea care le-aţi avut înainte. Tapetu’ vi-l pun tot băieţii de la mine. (De partea cealaltă, în telefon, zuruie scurt o voce feminină.) Păi, da, că se poartă tapet acuma…“ Omul stătea tolănit la o masă pe terasa unui restaurant, iar pe burta-i impresionantă învelită molatic într-un tricou albastru şi-ar fi putut aşeza în siguranţă farfuria cu ciorbă. Omul are o echipă de meşteri şi, dacă „te laşi pe mîna lui“, îţi face casa ca-n reviste, într-o lună. În faţa lui, pe masă, mai odihnesc două telefoane mobile, în afară de cel lipit deja la ureche.

Dacă gusturile coincid şi dacă te laşi pe mîna lui, o să ai cornişe, colţare, scafe, brîuri, arcade şi volute de rigips prin toată casa. Ori se sparge peretele care desparte balconul şi se face acolo o arcadă vopsită violent portocaliu sau galben, mărginită măiastru de spoturi deasupra. Ori se sparge peretele care desparte bucătăria şi se face – dacă nu arcada cu spoturi – un blat de bar cu nişte frumoase colţuri casetate în care poţi pune coşuleţe, odorizante de cameră în formă de piatră de rîu sau o sticlă de vin roşu culcată în coşuleţul de servit. Poate şi poza aia frumoasă din Grecia, de anul trecut, cînd v-aţi fotografiat transpiraţi, roşii şi veseli (fusese al naibii de cald, peste 40) cu un imens homar viu din acvariul cu bietele vietăţi marine arătate cu degetul şi ajunse apoi în farfurie. Homarul ăla, săracul, probabil că mai trăieşte şi acum. Nu-l vroia nimeni, era prea impresionant, şi apoi, cum naiba se mănîncă aşa ceva?

Tot nenea burtosul se va ocupa şi de autorizaţiile de dărîmare a pereţilor despărţitori, acolo unde e nevoie. Are şi doi băieţi care ştiu să pună încălzire prin pardoseală şi să bage gresie prin toată casa, că „trage căldura la iarnă mai bine“. E mai modern aşa, a văzut dealtfel cum sînt făcute casele adevărate prin Italia şi Spania, la mare. A terminat şi el una de curînd în România, la munte, la „nişte băieţi“. Am văzut destule case pe dinăuntru care arătau fix pe gustul meşterului de mai sus. N-am nici cea mai mică intenţie de a le ridiculiza şi nici de a le critica. Atîta vreme cît scafele, spoturile şi culorile tari nu se revarsă în stradă, cît nu dărîmi blocul în care stai ca să-ţi faci arcadele, cine ce treabă are?

Îmi recunosc însă o anume iritare în faţa unor interioare căutate. În faţa unor case-muzeu locuite. Le veţi fi văzut şi dumneavoastră, ori prin revistele dedicate, ori pe viu. În casele astea nu vezi picior de televizor. E vulgar privitul la televizor. Ori nu ai, ori, dacă ai, îl ascunzi într-un dulap vechi de lemn. Bun, oamenii ăia or citi, atunci, or sta pe net că doară nu poţi să-ţi admiri toată ziua grădina organizată sălbăticit sau să găteşti îndelung şi organic în bucătăria aia cu iz provensal. În bucătăria în care nu poţi ajunge, decît căţărat pe o scară, la toate oalele şi cratiţele care atîrnă foarte sus de una dintre grinzile de lemn care taie tavanele. Sînt de décor, mi se spune. Tot de décor sînt însă şi cărţile aranjate savant prin casele astea. Cărţile rînduite clasic cu cotoarele la vedere în bibliotecă nu-s OK. În artisticul interior, cărţile stau puse una peste alta în turnuleţe, pe jos. Dacă vrei să răsfoieşti una mai dinspre bază, trebuie să deranjezi tot ansamblul. Albume de fotografie sau ghiduri ilustrate despre brînza maturată stau la capul paturilor albe. Mai toate au cîte o pereche de ochelari aruncată peste. Un rol hotărîtor în mizanscena asta îl va fi avut şi artistul-fotograf care, invariabil, pune ba orhidee, ba flori suave de cîmp în baie. Impresia de locuire va fi sugerată de un pled aruncat neglijent pe braţul unei canapele. De o pereche de cizme (neapărat englezeşti, neapărat de cauciuc) înnămolite, lepădate lîngă un şemineu pîlpîitor.

Proletară cum sînt, m-aş simţi probabil mai bine în bucătăria îndoielnic rigipsată, lîngă fotografia prost încadrată din Grecia decît în livingurile alea artsy unde, la naiba, măsuţa de cafea stă la şapte metri depărtare de canapea.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.