Tom Hanks şi Julia Roberts

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Tom Hanks şi Julia Roberts au fost în topul idolilor tinereţii mele. În anii ’90, primii mei ani de libertate postrevoluţionară, cînd şi eu, şi ei aveam în jur de 20 de ani, i-am văzut în cîteva filme care mi-au rămas, pînă azi, drept repere... romantice. Filme în general nu geniale, dar calde. Afectuoase. Filme la sfîrşitul cărora nu rămîi cu senzaţia că totul, în astă lume rea, e derizoriu şi lipsit de speranţă.

De pildă, Sleepless in Seattle (Nora Ephron, 1993), cu Tom Hanks şi Meg Ryan: mult timp, prototipul meu de comedie romantică. În care Tom Hanks, departe de a fi perfect, e uman şi firesc. În care povestea se leagă plăcut, fără să-i simţi nodurile. Da, e o comedie siropoasă, în care se insistă pe ideea de predestinare în amor, pe destin: dar într-un mod nesupărător. Întîlnirea finală de pe Empire State Building, e emoţionantă (ca şi constanta referinţă la filmul în care aceasta şnuţ se întîmplă pentru prima oară – An Affair to Remember, 1957, Leo Carrey, cu Cary Grant şi Deborah Kerr) şi m-a făcut să ţin neapărat să urc şi eu acolo, cînd am fost la New York.

Sau You’ve Got Mail (Nora Ephron, 1998), tot cu Tom Hanks şi Meg Ryan, un fel de remake, cu variaţiuni pe aceeaşi temă, a celei dintîi comedii romantice: ideea destinului rămîne, destul de nou-apărutul Internet intră în joc, şi se adaugă puţin mai mult umor. Tom Hanks e, şi aici, un personaj credibil.

Ca să nu mai vorbim de Philadelphia (1993, Jonathan Demme), Forrest Gump (Robert Zemeckis, 1994), filme din altă ligă, care de altfel au şi luat Oscaruri (Tom Hanks – pentru cel mai bun rol principal masculin în ambele, Robert Zemeckis – pentru regie). Sau de Terminal-ul lui Spielberg (2004).

Julia Roberts, iarăşi, este una dintre actriţele care „au făcut epocă“ pentru generaţia noastră. Pretty Woman (Garry Marshall, 1990, cu Richard Gere) a fost Cenuşăreasa vremurilor noastre. O comedie romantică bine făcută, cu toate ingredientele necesare succesului: o poveste de amor şi ascensiune socială cu protagonişti spectaculoşi. Julia Roberts cu care am... rămas e cea de acolo. Sau cea din Erin Brokovich (Steven Soderbergh, 2000), un film pe cu totul altă linie, feminist şi militant, dar tot un punct de referinţă în epocă (într-o altă, deja, epocă...). Ori cea din Monalisa Smile (Mike Newell, 2003).

Timpul a trecut, şi noi, şi actorii am mai îmbătrînit. A apărut Eat, Pray, Love (Ryan Murphy, 2010), după savurosul roman al Elizabethei Gilbert, cu Julia Roberts şi Javier Bardem. Din păcate, filmul nu a fost deloc la fel de savuros precum romanul. Şi nici Julia Roberts atît de potrivită în rol.

Ultimul film în care au jucat cei doi este Larry Crowne (2011), regizat chiar de Tom Hanks. La prima vedere, filmul are toate posibilele atuuri pentru a fi pe plac generaţiei care a „crescut“ cu Tom Hanks şi Julia Roberts: este povestea unui tip de vîrstă mijlocie care, pierzîndu-şi jobul (lucra într-un supermarket), e obligat să se înscrie la facultate pentru a-şi putea găsi o altă slujbă. Practic, îşi ia viaţa de la început: învaţă, îşi face prieteni şi se îndrăgosteşte de profesoara de comunicare – Julia Roberts.

Povestea e posibilă, dar rămîne strict posibilă. Nu „se ţine“ pînă la capăt. Ceva scîrţîie, nu se produce, cu adevărat, declicul... Personajul Juliei Roberts e, poate, unul dintre punctele mai tari ale filmului, are nuanţe, şi haz. Cel al lui Tom Hanks, însă... Din păcate, Larry Crowne nu e un film bun. Idolii tinereţii mele riscă să fie daţi jos de pe piedestal...

De către publicul actual, presupun. Nu de către mine, cu siguranţă. Eu, una, îi tolerez şi aşa. Îi consider precum pe prietenii din şcoală sau liceu: sînt atît de vechi, încît li se iartă aproape orice. Desigur că, acum, poate că filme precum Sleepless in Seattle sau Pretty Woman n-ar mai fi succese de box office atît de sigure. Publicul s-ar putea să vrea ceva mai alambicat, nu povestea simplă, presărată cu cîteva dialoguri sprinţare şi puţin umor...
Şi totuşi, pentru mine, filmele amintite rămîn posibile. Fix în liga lor. Pentru protagoniştii lor, sper în roluri memorabile, în viitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.