Amărîta noastră cultură şi blazaţii ei servitori...

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Cînd Nicolae Creţulescu termina Facultatea de Medicină din Paris şi ajungea la Bucureşti, cu brevetul de medic în buzunar şi dorinţa de a practica meseria pentru care a fost pregătit, a stîrnit pe bună dreptate nemulţumirea semenilor săi. Societatea nu era încă pregătită să accepte că boierii pot munci „altfel“ decît „gîndind“. Dregătoria, diplomaţia şi viaţa politică nu l-au împiedicat pe omul politic Nicolae Creţulescu să rămînă fidel medicinei, căreia i s-a dedicat cu pasiune ori de cîte ori s-a ivit ocazia. Şi ocazii au fost multe: tipăreşte primul manual de anatomie descriptivă (1843), înfiinţează Mica Şcoală de chirurgie de la Spitalul Colţea, îl sprijină pe Carol Davila în lupta sa pentru ridicarea unei Şcoli Naţionale de Medicină şi Farmacie, apoi fondează Societatea Medicală Ştiinţifică (1857). Acelaşi lucru vor face Nicolae şi Ştefan Golescu, Ioan Ghica, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Manolache Epureanu, Dimitrie A. Sturdza şi mulţi alţii, pentru a cita doar numele cunoscute. Ion Ghica, cu studii în inginerie şi matematică la Paris, a urmat o remarcabilă carieră politică, de la bei de Samos pînă la prim-ministru al României şi ambasador la Londra. Dar s-a implicat în toate activităţile culturale ale epocii, de la fondarea primei Universităţi româneşti şi pînă la ridicarea de societăţi şi reviste menite să faciliteze „instituţionalizarea culturii“ (expresia îi aparţine lui Paul Cornea).

Ce vreau să spun este că această generaţie, implicată în modernizarea României, a crezut profund şi obsesiv în ridicarea ei prin cultură, că a pus pe primul loc educaţia şi reformarea învăţămîntului, că a investit enorm în societăţi literare şi academice, teatre, gazete, şcoli, catedre, universităţi, tipografii, biblioteci, muzee, filarmonici, orchestre, fundaţii menite să trimită cît mai mulţi tineri săraci la studii etc., că, de cele mai multe ori, „investiţiile“ au fost însoţite de donaţii personale şi eforturi individuale, dublate de solidarităţi de grup, că, deşi ajunşi oameni politici, n-au uitat niciodată pasiunea lor mai veche pentru cultură, că au încurajat material şi uman „valoarea“. Nu au abdicat niciodată de la misiunea culturală menită a aduce progresul în patria lor, deşi vremurile erau poate mai „tulburi“ decît astăzi.

Astăzi, mulţi dintre colegii şi amicii mei, unii dintre ei cercetători şi profesori buni, altădată îndrăgostiţi de cultură, au ajuns în funcţii destul de importante. Mi-aş fi dorit, şi am sperat, că vor folosi „influenţa“ şi puterea căpătate pentru a sprijini, ca paşoptiştii de odinioară, amărîta noastră cultură. La unii dintre ei m-am dus cu jalba în proţap, cerîndu-le să nu lase să moară o revistă, să pună umărul la apariţia şi trăinicia unei colecţii de istorie socială, care să înlocuiască eternele traduceri, să facă lobby pentru publicarea unor studii de calitate, să stopeze, printr-o lege inteligentă, plagiatul autohton şi pernicios, să pună o „vorbă bună“ pe lîngă „buzunarele pline“ şi să susţină congrese internaţionale, care să aducă în centrul „lumii“ cercetarea românească, să se bată cu imobilismul degradant de prin arhive şi muzee pentru o soartă documentară mai bună, să nu închidă ochii atunci cînd patrimoniul nostru, şi aşa „sărac“, se „topeşte“, să promoveze valoarea fără să se prefacă, în fine, să facă ceva pentru cultură, educaţie şi, mai ales, pentru ei. Rezultatele au fost mai mult decît dezamăgitoare. Deşi continuă să se fălească cu titlul de „profesori“, să afirme cu emfază că „nu se poate fără educaţie şi cercetare“, că numai de „cei buni se înconjoară“, ei, profesioniştii de altădată, nu mai vor să se implice, nu din cine ştie ce temeri, ci pur şi simplu din blazare şi comoditate. Le e bine pe meterezele „bunăstării“, jucînd table cu cine ştie ce baron pe malul mării, savurînd înălţimea fotoliilor lor, în care se vor îndesa cu „folos“ pe viitorime, pentru a se salva şi îndepărta cît mai mult de masele „inculte“, inclusiv de amici agasanţi şi obsedaţi de atîta cultură. S-au adaptat, carevasăzică. Şi cînd au parte de o aşa companie selectă, plină ochi de „succesuri“ şi „almanahe“, nu mai contează dacă citesc din Foucault sau din... Cancan!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.