România

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
România jpeg

Televiziunile, ziarele – tipărite ori electronice – şi site-urile de ştiri ne pun zilnic în faţă ţara în care susţin ele că trăim. Şi lumea întreagă, fireşte, dar, cum cămaşa ţi-e mai aproape de piele decît haina, interesul e invers proporţional cu raza teritorială. Este şi motivul pentru care ştirile, publicaţiile şi canalele locale sînt mai prizate decît cele naţionale. Este, totodată, pricina din care presa se specializează tot mai mult. De data asta vorbim despre teritoriul mental şi emoţional: dacă sînt mort după pescuit, atunci prefer o revistă care scrie numai despre asta. 

„În care susţin ele că trăim“ este o formulare obligatorie din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, aria de acoperire. Nu, ceea ce vedem şi citim nu acoperă ceea ce se-ntîmplă şi ceea ce e de văzut în România. Din fericire, ne mai bazăm şi pe experienţa proprie, pe cunoaşterea nemijlocită şi pe relatările cunoscuţilor. Din nefericire, nici aşa nu e suficient, şi tabloul rămîne veşnic incomplet. În al doilea rînd, criteriile de selecţie. Aici nu e nevoie să detaliez căci paradigma e binecunoscută: să fie naşpa. Excepţiile nu fac decît să confirme regula. 

În al treilea rînd, împachetarea. „Cutremur la Institutul de Fizică al Pămîntului: Mărmureanu nu mai e director.“ Realitatea sugerată: ori s-a întîmplat acolo ceva dubios din punct de vedere uman (lupte intestine, corupţie, deturnări de fonduri), ori – mai grav – omul a fost ejectat pentru că descoperise că ne paşte un cutremur catastrofal şi „Ei“ nu vor să se ştie asta! Realitatea reală: distinsul cercetător împlinise încă de acum opt ani vîrsta de pensie şi s-a decis să lase locul generaţiei următoare. Motivele confuziei voite: să se transmită un mesaj negativ, să se capteze atenţia pe orice cale şi cu orice preţ, să nu se rateze un jalnic joc de cuvinte. Sînt exact cele trei imperative majore ale presei româneşti. 

Ţara în 6D 

Scanînd presa şi sintetizînd mesajele ei, România s-ar caracteriza prin cîteva trăsături principale: 

● o clasă politică mizerabilă, în special partidele aflate la putere (indiferent care); ● o populaţie aproape muritoare de foame; ● o infrastructură dezastruoasă, în special drumurile; ● o mulţime de motive să regretăm vremurile de dinainte de Decembrie 1989; ● corupţie endemică; ● false vedete, milionari de carton.

Să privim de aproape:

● nu clasa politică e mizerabilă, ci unii dintre reprezentanţii ei la vîrf şi mecanismele prin care tinerii de valoare din toate partidele sînt împiedicaţi să promoveze; ● populaţia României nu este muritoare de foame, după nici un criteriu posibil; observaţi grija cu care presa ocoleşte criteriile şi cifrele, preferînd axiomele; bulgarii au trecut, acum cîţiva ani, prin salarii de 70-80 de euro; ● am parcurs cu maşina sute de kilometri în fiecare weekend, plus vacanţele, în toate direcţiile, şi deocamdată n-am dat de drumurile alea dezastruoase decît la accesul în Cristuru Secuiesc; ● azi, în plină criză, România exportă lunar mai mult decît o făcea anual înainte de 1990; între 1990 şi 2010, salariul real a crescut cu 24%; în 1985, dintr-un salariu mediu se puteau cumpăra 2019 ouă (dacă le găseai la preţul oficial!), azi – peste 3000; orice comparaţie de preţuri pentru bunurile de consum şi servicii este de fapt ridicolă, cîtă vreme 99,99% dintre acestea nu existau deloc – cîţi oameni cunoaşteţi fără telefon mobil sau cablu TV?; rezervele valutare ale BNR sînt de 48 de miliarde dolari, echivalentul a 30% din PIB şi a 8,7 luni de importuri, în vreme ce, în 1973, rezervele erau de 470,5 de milioane dolari, 2,4% din PIB şi doar 1,4 luni de importuri;  ● corupţia este endemică într-adevăr, dar sîntem toţi parte a ei; ca să existe oameni care iau şpagă trebuie să dea cineva; iar fiecare obiect sau serviciu cumpărat fără acte încurajează furtul sau evaziunea fiscală; ● falsele vedete, în particular milionarii de carton, sînt 100% creaţia presei; nu şi-au pus afişe pe străzi, n-au distribuit fluturaşi sau prospecte. 

România reală 

Am petrecut şase zile de vis în România reală, mai exact în Ţinutul Secuiesc. Teribile senzaţii! Eram în altă ţară (nu vorbesc din punct de vedere etnic, ci al civilizaţiei şi al calmului) şi totuşi în ţara noastră, eram departe de casă şi totuşi nu aşa departe. Cred că e combinaţia ideală. Am locuit la Praid, într-o pensiune impecabilă, „Melinda“, găsită pe Internet şi antamată simplu şi elegant printr-un schimb de mail-uri şi depunerea unui aconto într-o bancă. 70 de lei pe noapte, patru oameni. Pensiunea – şi aveam să constatăm că şi celelalte din zonă – a fost construită şi dotată cu gîndul la familii cu copii: în curte, pe lîngă spaţiul de parcare suficient pentru cinci maşini, există mai multe rînduri de leagăne, plasă elastică pentru sărituri, balansoar, tobogan cu o căsuţă sub el, o altă căsuţă, mult mai mare (parter şi etaj!), pentru joaca juniorilor, cu tot cu jucării, veselă etc. în ea; masă de ping-pong (cu palete şi mingi, fireşte), joc de darts, o piscină gonflabilă în care pot intra simultan doi adulţi şi doi-trei copii, un iaz cu peşte şi podeţ pe deasupra, două foişoare cu mese şi băncuţe, o a treia masă în aer liber, a patra sub acelaşi acoperiş cu uriaşul cuptor-grătar. În afara corpului de clădire al gazdelor sînt şase camere cu toate utilităţile necesare (mai puţin aer condiţionat, dar nici nu era nevoie, chiar pe caniculă) şi o bucătărie cu două chiuvete, două frigidere, două aragaze, cuptor cu microunde, filtru de cafea, trei mese, 12 scaune... Nici cînd am fost simultan cinci familii în pensiune, nu ne-am călcat pe picioare. Iar grija pentru detalii e extraordinară: nu există nici o fereastră fără plasă contra insectelor, iar în curte au avut grijă să prevadă un WC de serviciu, să nu urci la etaj pentru o urgenţă, cînd eşti în curte! Gazdele – o pereche cu două fete – de-o eficienţă, atenţie şi discreţie desăvîrşite. 

Gîndiţi-vă o clipă la investiţie. Şapte rînduri de instalaţii complete de apă, şapte televizoare, o centrală puternică etc. Au putut s-o facă şi a meritat s-o facă. În ciuda impresiei întreţinute de presă, se face turism la greu în România. O altă pensiune din zonă ne refuzase pentru că nu avea nici o cameră liberă. 

Tunsul buruienilor pe şosea 

Am parcurs 600 km în şase zile. Sovata, Sighişoara, Tîrgu Mureş, Odorheiu Secuiesc, barajul şi lacul de la Zetea, Băile Homorodului. Toate drumurile erau bune, toţi oamenii erau amabili, peste tot era linişte şi pace, mîncarea era bună oriunde şi la preţuri modice. În multe locuri sînt lucrări edilitare – de pildă, în grădina zoologică din Braşov. Pe şosea, o maşină utilitară tundea buruienile care puteau înfunda rigola... Şase zile n-am prea deschis televizorul. Copiii nu voiau desene animate, voiau în curte, în salină (unde cred că erau o mie de oameni) sau la drum. N-am urmărit nici o ştire. Am ratat astfel şansa să aflăm că în România, chiar în acele zile, era naşpa, naşpa, naşpa...

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.