Un alt tip de muzeu

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
Despre prietenie jpeg

Uimirile mele, marile mele mirări în faţa Occidentului se petrec mai puţin în preajma construcţiilor excentrice, a marilor monumente istorice, a peisajelor exotice sau a semnelor evidente de bunăstare. Mai curînd, mă impresionează normalitatea sub care se desfăşoară viaţa de zi cu zi a francezilor, englezilor, berlinezilor, austriecilor, cehilor; şi buna lor creştere, politeţea chiar şi distantă, ospitalitatea lor care nu se manifestă zgomotos, sub forma unei dorinţe de a flecări necuviincios şi de a trage cît mai multe foloase de pe urma străinului venit să le viziteze ţara, ci una de tip onest, în care simţi că eşti bine-venit, prin simplul fapt că tot ceea ce ţi se promite în pliante ţi se şi oferă. 

În contrast cu toate cele descrise mai sus, avem aici, în România, destule motive să ne simţim mai puţin acasă decît oriunde în altă parte a lumii. Avem zilnic, în preajma noastră, dovezi de mitocănie, proastă-creştere, indiferenţă, cruzime, ignoranţă. 

În ciuda acestui fapt, sau poate tocmai de aceea, de cîte ori ies în stradă, mă simt tot mai mult tentată să-i construiesc copilului meu, ad-hoc, un muzeu al gesturilor rare şi, în aparenţă, inutile, tocmai pentru că, prin singularitatea lor, nu par a construi nimic. Şi totuşi: îi arăt, ori de cîte ori am ocazia, un puşti care aruncă hîrtia la gunoi, semnul politicos prin care o doamnă este invitată să intre prima pe uşa unei cafenele, mîna de ajutor care i se oferă unui bătrîn ca să urce scările autobuzului, felul în care o doamnă îşi cere scuze că a blocat, cu sacoşele, intrarea într-un magazin, faţa de masă albă şi serviciul impecabil dintr-un restaurant, surîsul binevoitor al celui împins din greşeală de un trecător, invitaţia adresată celui dezavantajat de a sări peste rîndul din faţa casei de marcat sau a cabinetului medical. Îi mai povestesc, oricît de des, despre un medic care şi-a primit pacientul zîmbind, despre un dascăl care-şi preţuieşte elevii, despre grupul de tineri – nevedete – care traduce varianta latină a Bibliei în româneşte, despre profesori care construiesc instituţii de cultură, despre studenţi săraci care muncesc pentru a-şi plăti taxele, despre membrii organizaţiilor sau asociaţiilor care împart prezervative la sate, dăruiesc ghiozdane copiilor săraci sau adună bani pentru un microbuz şcolar, despre doctoranzi care-şi omagiază maeştrii, despre cei care muncesc, neştiuţi şi nelăudaţi de nimeni, la restaurarea bisericilor. Nu ostenesc să caut şi alte exemple, oricît de puţine: mici semne de normalitate: ici-colo, un articol bine scris, un talent autentic şi cuviincios, o ţinută îngrijită, un gest de politeţe sau unul de îngăduinţă, un semn de generozitate sau de compasiune lipsit de ostentaţie, un colţ de natură bine îngrijit, un dialog cu argumente şi idei, un semn de prietenie rară sau de admiraţie, un dar făcut cu gînd bun, un cartier bine gospodărit, un magazin curat. 

În final, i-aş propune copilului meu nu doar să privească acest muzeu, ci să se înscrie printre exponatele lui, să dea de privit celor care caută, ca şi mine, imagini ale unei societăţi cuviincioase.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.