De-ale căsniciei, pe... atunci

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Luna asta împlinesc un număr ameţitor şi aproape indecent de ani de cînd m-am căsătorit. 

Ce poate urma, după o asemenea introducere, decît „Mulţi înainte!“ şi „Pe atunci erau alte vremuri, alte mentalităţi...“. Într-adevăr, erau. Cum am început facultatea pe vremea răposatului, exista, încă din primii ani, frica de... repartiţie. Repartiţia guvernamentală obligatorie era un bau-bau care, vrînd-nevrînd, te făcea atent, de la început, şi la problema matrimonială: în sensul că, dacă tot te hotărai s-o rezolvi, trebuia s-o faci înainte de sfîrşitul facultăţii, altfel riscai să-ţi pierzi de tot alesul. 

Plus că, pe lîngă frica asta, exista şi o mai mare presiune socială. Un fel de frică socială, i-aş putea spune, de gura şi opinia societăţii: un om neînsurat nu putea fi considerat integrat social, realizat, pe linie... De altfel, dacă erai divorţat, puteai avea probleme la „locul de muncă“. Şi, iarăşi, mai presus de toate aceste presiuni sociale şi ideologice ale epocii, exista un soi de prejudecată privind... amorul liber. Nu că nu s-ar fi practicat, Doamne fereşte, pe unde vrei şi pe unde nu vrei, la toate... nivelurile: doar că nu pe faţă. Întreprinderile socialiste erau împînzite de idile subterane; pe faţă, însă, toţi oamenii muncii erau soţi exemplari... Mai era o cauză, mai concretă şi mai serioasă, pentru care părinţii îşi sfătuiau copiii să nu practice amorul liber prea devreme: lipsa metodelor de contracepţie şi faptul că avorturile erau ilegale. În atare situaţie, o sarcină neprevăzută şi nedorită, în liceu, să zicem, îţi strica viaţa. Sau ţi-o punea, la propriu, în pericol, dacă încercai formule neconvenţioanle, gen sonde. 

Ca atare, mai de voie, mai de nevoie, pe vremea aceea, a tinereţii mele, oamenii erau mai puritani. Mai conservatori. Se căsătoreau mai tineri, pînă-n 25 de ani – dacă reuşeau. 

Şi, în general, reuşeau. Aplicînd metoda: primul venit, punct ochit, ultimul venit. Mai pe-nţeles, fetele, în general, se căsătoreau cu primul (hai, şi al doilea...) iubit. Se-ndrăgosteau, ieşeau un pic împreună, mai la un film, la o cofetărie, la un bar, la munte, la mare, şi, cam după un an, se „luau“ oficial. La starea civilă, unde trebuia să răspunzi la clasica formulă cu „Cetăţene...“. La biserică, unde se făceau în multe cazuri nunţi, şi pe atunci. Şi la restaurant, unde te dădeai în stambă, cu naşi şi cu dar cu tot. La starea civilă trebuia să ai ceva un pic formal, şi mai puţin sexy (pe atunci), în genul unui „taioraş“ şi al unei fuste reglementare, nici prea largă, nici prea strîmtă, cam fix deasupra genunchilor. La cununia religioasă – o rochie de mireasă falnică, de pe Lipscani, croită sau închiriată, cu voal ca de perdea şi flori de pînză... Ginerele era în clasicul costum negru, posibil de chelner, mai lucios eventual, cu pantofii ascuţiţi la bot. Iar „soacra mare“, dacă nu naşa, avea obişnuita rochie mulată pe trupul cu rotunjimi în exces. Dar să ieşim din atmosfera kusturiciană. La propria mea cununie civilă am purtat o rochie de împrumut, roz cu dungi albe şi cu guler „mariner“. Ginerele a purtat un costum tot de împrumut, bej, cred. Nu am făcut, atunci, deloc, căsătorie religioasă: mi-era frică de petrecerea cu dar de după, care ne ameninţa. Am făcut o masă într-o sufragerie de bloc, la care s-au înghesuit oaspeţi vruţi şi nevruţi. Care au mîncat cît au apucat, căci îmi amintesc că bucatele nu erau chiar îndestulătoare. 

Îmi amintesc, de asemenea, cadourile: vreo două seturi de cearşafuri bleu cu floricele, vreo două roz asemenea (pe toate le am pînă în ziua de azi, doar îmi sînt un fel de trusou.), vreo două seturi de pahare tot la fel... Aşa era industria produselor „de casă“ pe vremea lui Ceauşescu, în ultimul lui an: fără imaginaţie, fără diversitate. 

După respectiva masă, ne-am luat cîte cadouri şi cîte buchete am putut, şi ne-am întors în demisolul în care locuiam. Ţin minte că nu mai aveam nici un ban, pentru că ne întorseserăm de la mare lefteri, cu o zi înainte de cununia civilă. La scurt timp după aceasta a venit... Revoluţia din ’89. Acum, moravurile sînt altele: probabil, mai normale.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.