Cu ochii în 3,14

A MAI OBSERVAT CINEVA
CĂ ZGOMOTUL
PRODUS DE PROPUNERILE POLITICE
SEAMĂNĂ ÎN DETALIU
CU EVOLUŢIA CREIERULUI TIMID?

● A mai observat cineva că noaptea pe anumite străzi din centrul Bucureştiului nu este nici un bec aprins? Salvăm planeta băgîndu-ne degetele în ochi? (M. V.) 

● Citesc, intrigat, că cea mai zgomotoasă insectă de pe Terra are un „penis cîntător“. Zgomotul produs de organul acestei insecte subacvatice atinge un volum de pînă la 99,2 decibeli. Intensitatea, notează autorii studiului, „e echivalentă sunetelor auzite de un spectator aşezat în rîndul întîi la un concert susţinut de o orchestră simfonică mare“. O minimă rigoare academică i-ar obliga pe autori să precizeze şi partitura interpretată de orchestră: e Bach sau Vivaldi? Mozart sau Enescu? (M. M.) 

● Întors din concediu, am constatat că DNA a reacţionat la o notiţă a mea de la această rubrică. Eu nu făcusem decît să folosesc date culese chiar de pe site-ul respectivei instituţii (care între timp s-au modificat), despre hotărîrile judecătoreşti definitive privind cauzele de corupţie (erau atunci doar cinci în nouă luni). Nu vorbeam despre numărul total de condamnări obţinute ca urmare a rechizitoriilor DNA şi nici nu mă gîndeam să contest munca procurorilor. Voiam doar să demonstrez că propunerile politice legate de confiscarea averilor ilicite sînt numai de ochii electoratului. Altfel, nu pot decît să-i salut pe cei de la biroul de informare şi relaţii publice al DNA care citesc atît de atent această rubrică şi să-i asigur că şi noi urmărim la fel de atent site-ul şi comunicatele lor. (A. M.) 

● Sînt veşti după care nu mai poţi spune nimic. De pildă: specialiştii de la Universitatea din Cambridge apreciază că evoluţia creierului uman s-a încheiat. (R. C.) 

● În Castelul Dracula (care e, de fapt, hotel) din Pasul Tihuţa ai ocazia, în sfîrşit, să-l vezi pe Dracula: nu prea de aproape, ieşind dintr-un coşciug aflat în pivniţa hotelului. După care te bate pe umăr, mascat, dintr-un ungher al aceleiaşi pivniţe. Măcar acolo se încearcă, deşi timid, să se facă ceva cu mitul… (I. P.)  

ATÎTA TIMP
CÎT SE PRECONIZEAZĂ O LEGE
CARE VA INTERZICE
TELEFOANELE MOBILE CU ETAJ,
DE CE NU S-AR ÎNFIINŢA
O ŞCOALĂ DE FOTBAL ALIMENTAR?

● Richard A. Muller, considerat – datorită echilibrului său – unul dintre cei mai credibili savanţi care se ocupă de încălzirea globală, a declarat recent într-un interviu din Scientific American: „Atîta timp cît China şi India au o industrie în continuă dezvoltare, restul lumii poate să-şi reducă emisiile oricît de mult, că oricum nu se va constata nici o diferenţă“. (M. C.) 

● În Irlanda se preconizează o lege care va interzice fumatul în maşina personală. Poate există totuşi un amendament cu privire la fumatul în maşina altcuiva… (S. G.) 

● De cînd noile generaţii de automobile au devenit reţele sofisticate de device-uri electronice şi computere conectate la Internet, există riscul unor cyber-atacuri din partea hackerilor care pot deturna automobilele personale folosind doar nişte software-uri şi telefoanele mobile. BMW şi Fujitsu colaborează intens pentru a securiza şofatul. (M. C.) 

● Cum mi-au plăcut întotdeauna autobuzele londoneze cu etaj şi deschidere, am urmărit cîteva zile noile autobuze turistice care se plimbă de la Piaţa Romană spre Piaţa Presei. Sîmbătă şi mai ales duminică erau cîţiva călători, de luni însă autobuzul turistic se plimba gol-goluţ şi atît de trist de-ţi venea să te urci în el. Din păcate, eram în maşină şi, cu siguranţă, n-aş fi avut unde parca. (S. S.) 

● În topul cerşetorilor bucureşteni au intrat Raritatea, din zona Gării de Nord, cu 15.000 de euro pe lună, şi Limonada din Romană, cu 18.000. Cică Raritatea a apelat la o agenţie de publicitate pentru textul pe care îl spune – „Nu dai bani, rămîi cu ei şi mori cu ei!“. Limonada are texte clasice, însă trage oamenii de mînecă şi de geantă pînă cînd capătă ceva. Dacă cu Dreptul sau cu Medicina tot mori de foame, de ce nu s-ar înfiinţa o şcoală de cerşetorie sau măcar nişte cursuri „de calificare“? Cerşetori profesionişti avem, diploma şi atestatul le mai lipsesc. (A. P.) 

● Nu am înţeles de ce, la fixarea grupelor pentru Mondialul de fotbal din 2014, comentatorul TVR 1 s-a trezit exclamînd vesel: „Mulţumesc!“, atunci cînd din urnă s-a extras Turcia ca viitoare adversară în grupa noastră. Eu n-aş fi emis decît un ţîţîit îngîndurat. (R. C.) 

● Şoc după şoc în Piaţa Amzei. Un club promite „The most shocking show in Bucharest in a medieval setup“, iar la doar cîţiva metri distanţă, un magazin alimentar vine cu „o ofertă shock: costiţe ţărăneşti la un preţ foarte convenabil“. Fiecare se şochează cum poate. (A. M. S.) 

A MAI OBSERVAT CINEVA
CÎT DE CONFORTABIL
(APROAPE TURISTIC)
S-A ÎNCHIS LUMEA?  

● A mai observat cineva cît de multă reclamă se dă acum pe Discovery? În sfîrşit, cei din publicitate şi-au dat seama că oamenii se uită la emisiuni realizate de profesionişti, unde animalele nu fac politică. (M. C.) 

● S-a găsit în sfîrşit soluţia pentru cei cărora le e frică să meargă la medicul stomatolog: o clinică din Germania oferă tratament sub hipnoză. Te aşezi confortabil în scaun, medicul psihiatru te adoarme, apoi vine dentistul şi-şi face treaba. Cît timp faci nani se repară şi dinţişorii. (M. M.) 

● În metrou, un tinerel citeşte (aproape cu evlavie), dintr-o revistă de culturism, un articol cu un titlu gîndit să înalţe temple: „Calea lui Arnold pentru un piept gigantic“. (D. S.) 

● Din ciclul „Trebuia să poarte un nume“: popasul turistic „Căţeaua leşinată“, pensiunea „Bambuu“, restaurantul „La Pitulice“. (M. V.) 

● Tristeţea lunii august: Hotelul Chelsea s-a închis. De tot. Şi nici un Leonard nu-i va mai spune unei Janis a lui: „I remember you well in the Chelsea Hotel, / You were talking so brave and so sweet, / Giving me head on the unmade bed, / While the limousines wait in the street“. (L. V.) 

● Leslie B. Vosshall, cercetătoare în neurogenetică la Rockefeller University: „Unii oameni sînt pur şi simplu nişte magneţi de ţînţari – asta e o poveste de cînd lumea“. Uitîndu-mă atent la harta înţepăturilor din cap pînă-n picioare, mi-e clar că şi eu sînt un magnet de ţînţari. În cazul ăsta, nu-mi rămîne decît să mă împrietenesc cu magneţii de frigider. (L. V.)

Foto: Iaromira Popovici