⬆
Societate
Pagina 104
Drăguţ şi adorabil
„Lovely maimute capucin copil bun pentru acasă doi masculi şi o femelă). Ei au ridicat de mînă şi hrănit cu atenţie umane. Ne strica şi să le dea o atenţie mai excelent daca esti interesat. Maimuţe capucin pentru cadouri de Craciun pentru vînzare 180 euro."
"Să îi modifici cititorului percepţia asupra vieţii" - interviu cu Javier CERCAS
La a 43-a ediţie a Tîrgului de Carte de la Bruxelles, desfăşurat în luna martie, Spania a fost invitată de onoare. Din delegaţia de scriitori iberici a făcut parte şi Javier Cercas, autorul romanelor Soldaţii de la Salamina (2001), Viteza luminii (2005), Anatomia unei clipe (2009) sau Legile frontierei (2012).
Chaufroix (răcitură) de ieruncă à la Erevan
Înveliţi şase pipote de ieruncă în pînză şi coaseţi-le strîns; fierbeţi-le cu un matignon; lăsaţi-le apoi să se răcească, descoaseţi-le, desfaceţi-le din pînză, curăţaţi-le de franjuri şi zgîrciuri, şi acoperiţi-le cu un sos Chaufroix (aspic) aromatizat cu ciuperci.
Maidanezul - noul brand al României
Ce facem cu cîinii vagabonzi? E o întrebare pe care şi-o pun atît autorităţile, cît şi cetăţenii, de zeci de ani. E una dintre chestiunile în care toată lumea se învîrte într-un cerc vicios. Eutanasiere sau sterilizare? Adăposturi pentru cîini sau adopţia acestora? Nici una dintre măsurile propuse nu a fost dusă pînă la capăt.
De ce pleacă medicii şi un nou brand de ţară
Migraţia e un subiect extrem de fecund, transdisciplinar. Am participat de curînd, la Universitatea din Suceava, la un colocviu internaţional, cu tema „Migraţia înalt calificată. Strategii de migraţie şi construcţie identitară“. O mînă de universitari şi cercetători din Franţa, Belgia, Bulgaria şi România a disecat tema în profunzime, cu accent mai apăsat pe migraţia medicilor.
Litere şi timp
Zilele trecute, cînd m-am surprins formînd din memorie, pe cifre, numărul unui prieten, am realizat că fac ceva neobişnuit. După ce m-am gîndit puţin, mi-am dat seama că omul nostru are acelaşi mobil de prin 1998-1999, cînd, încă, sunam de pe fix la celular şi trebuia să ţin minte combinaţii de numere. Ce s-a schimbat de atunci?
Gazda noastră de la Cheia
Într-o vară, la Cheia, toate căsuţele de lemn erau ocupate cu tabere, toate gazdele bune îşi găsiseră deja muşterii. Şi aşa, am nimerit la domnul Ursu, în centru, care avea o casă mare, însă părăginită, de părea nelocuită. Avea în jur de 65 de ani, era văduv de aproape zece.
De la teorie la practică
Teoria ca teoria, însă practica ne omoară. Înfăşuraţi în spirala bolnăvicioasă a acestui gînd, ne mulţumim, deseori, să repetăm cuvintele respective, ca şi cînd nu mai e, oricum, nimic de făcut. Faptul este consumat încă dinainte de a fi început. Iar într-un sistem de învăţămînt care manifestă o nevoie vitală de reformă reală şi coerentă, mediul universitar reflectă cel mai dureros cuvintele de mai sus.
Cu ochii-n 3,14
Aflăm din surse bine informate (adică profesori de română care au fost în comisie) că la bac, la proba orală, foarte multe subiecte erau formulate pornind de la texte apărute în Dilema veche şi Dilemateca. Morala e una singură, dragi elevi: (şi) ca să treceţi bacul, citiţi Dilema veche şi Dilemateca. Iar dacă vă prind părinţii citind, spuneţi-le că vă pregătiţi pentru bac. (M. V.)
Înghesuială mare la metrou. În fiecare dimineaţă am senzaţia că intru într-un bou-vagon. Astăzi a fost diferit. Pe u
Unde ne sînt umblătorile?
Raporturile noastre cu materiile fecale, cu trebuinţele firii şi cu necesităţile intime ale trupului sînt cît se poate de ambigue. Ubicuitatea pestilenţială a urinei a ajuns, practic, să ne sufoce, dar dincolo de bombăneală, pare să nu ne deranjeze
La birtuţu din pădure
Pentru a risipi orice suspiciune – dacă lucrul ăsta va fi fiind posibil – asigur cititorul, de la bun început, că povestea care urmează nu are ca scop nici o urmă de culpabilizare a cuiva. Din nefericire, precizările de felul ăsta sînt foarte necesare.
Like-uri pentru comunism
Există pe Facebook un grup destul de numeros – are peste 4000 de membri –, care poartă numele „Nostalgia copilăriei noastre din Epoca de Aur“. M-am străduit din greu să înţeleg care este rostul paginii: membrii grupului par indecişi în privinţa propriilor nostalgii.
Prietenul meu, burlacul
L-am găsit, într-o zi, tuns foarte scurt şi cu numele schimbat. O fată îi tot spunea Ştefan, ca-n buletin. Toată lumea îi spunea, de regulă, P. Şi mobila din livingul lui era zburătăcită, altfel decît o ştiam noi aranjată. În casă era prea curat.
"Acesta este sfîrşitul"
La TIFF (Transilvania International Film Festival) 2013, secţiunea „This is the end“ a fost una dintre cele mai consistente, în ce mă priveşte. Dintre cele 12 filme prezentate acolo, aproape toate au fost nu doar interesante, ci din cele care-ţi opresc respiraţia şi te întorc pe dos, măcar pentru o clipă.
Se bagă roşia bulgărească
Bulgari – or fi sau n-or fi, dar avem roşiile lor pe piaţă. Gigantice, coapte, incredibile, desprinse dintr-un film imposibil. Şi chiar am încredere, cu mare teamă, în roşia bulgărească. Cum să nu ai? Se merge la bulgari la mare, se laudă plaja sălbatică bulgărească, se doresc scoicile bulgăreşti, visez porţii uriaşe de mîncare bulgărească, vinurile lor... şi ştiţi de ce? M-am prins. Fiindcă sînt date lumii chestii omeneşti la preţuri cinstite.
"De l'Allemagne" sau sfîşierile unei culturi
Acum cîţiva ani, cînd apărea textul inedit al lui Emil Cioran – De la France, în traducerea admirabilă a lui Alain Paruit – ce nobil intermediar a fost el! –, intelligentsia pariziană contesta violent o asemenea tentativă: ea nu poate manipula decît stereotipuri, nu poate fi decît parţială şi superficială, şi alte argumente care mi-au rămas străine, cu atît mai mult cu cît, pe mine, eseul m-a sedus.
Pipote de curcă à l’ambassadrice
Fabricaţi un soclu din orez, în formă de colină, în mijlocul unui platou oval. Formaţi şi un paner din crustă de orez, pe care îl fixaţi cu o broşă deasupra colinei, în vîrf. Alegeţi două pulpe frumoase de curcă şi patru aripi; dezosaţi-le, umpleţi-le cu un pateu de pasăre, coaseţi-le şi opăriţi-le cîteva secunde în apă clocotită;
Reindustrializarea României
În spaţiul nostru public circulă tot felul de afirmaţii, zvonuri sau informaţii false. Multe dintre teme sînt fabricate în laboratoarele diferitelor cercuri de interes şi propagate în media, în ideea obţinerii anumitor rezultate, a unor efecte dorite şi folosite, în final, în luarea unor decizii.
Nouă criterii de judecat presa
Echilibrul sau imparţialitatea, buna-credinţă, separarea opiniei de informaţie, a departamentului editorial de cel de business şi alte principii de funcţionare a presei, aşa cum o ştiam sau o doream, sînt de domeniul trecutului. Cele mai de succes televiziuni politice ale momentului – B1, RTV şi Antena 3 – sînt aliniate cu PDL, PSD şi PNL, iar telespectatorii nu pot fi decît simpatizanţi ale aceloraşi.
Nazistul
Pe la Medgidia a început să decojească cel de-al cincilea ou fiert. La începutul călătoriei avusese opt, îmi dăduse şi mie unul, n-am putut să-l refuz. „Bagă la ghiozdan că vin vremuri grele!“ Ce vremuri grele puteau să ne aştepte într-o vacanţă de zece zile la 2 Mai? Însă el era mereu pregătit.
Un concurs de vinuri
Între 23 şi 26 mai a.c. a avut loc cea de-a zecea ediţie a International Wine Contest Bucharest, la Biblioteca Naţională a României. Pe durata concursului, au putut fi vizionate şi trei expoziţii: „Laviu în vin roşu“ – Ion Nedelcu, „Ceramică“ – Bianca Boeroiu, „Fotografii dedicate vinului“ – printre acestea numărîndu-se şi cele după „picturile“ lui Conrad Engelhardt, din dopuri de la sticlele de vin.
Cu ochii-n 3,14
Multe grozăvii am întîlnit pe coperta a IV-a a cărţilor, dar parcă asta le-ntrece pe toate. Pe o carte de William Golding, descrierea autorului începe astfel: „Se naşte în Born St. Columb Minar, Cornwell, la 19 septembrie 1911 şi se stinge din viaţă la Died Tullimaar, Cornwall, în 19 iunie 1993“. Limba engleză + traducere defectuoasă = umor involuntar. (P. M.)
Aproape 100% din reclamele de la TV conţin, în proporţie de aproape 100%, formula 100%. Aproape. (A. D.)
Cît de tare ne urîm ţara?
Cînd te întorci de pe alte meleaguri – civilizate şi mai ales previzibile cînd vine vorba de facilităţi şi utilităţi cetăţeneşti, ca să zic aşa – te apucă, vrei, nu vrei, o oarecare melancolie. Şi cînd această melancolie este alimentată de marile noastre lipsuri de toate felurile, depresia îi gata.
Reforma din Justiţia Divină
O statistică europeană, făcută în urmă cu vreo trei ani, arată că, în România, 42,5% dintre locuitori nu au toaleta în interiorul casei. Iar 41,2% nu au baie sau duş. Pentru ca tacîmul să fie complet, statistica mai arată că 55,3% dintre români trăiesc în locuinţe supraaglomerate.
Sînt imposibilitat a vă onora
Nu cu mult timp în urmă, Gabriel Liiceanu, întrebat fiind care ar trebui să fie calităţile unui absolvent de liceu, aspirant la un loc pe băncile facultăţii, a răspuns, oftînd din greu: „În primul rînd, să ştie limba română.“
Minciuni sfruntate
„Să ştiţi că noi nu mai plecăm nicăieri în vacanţă anul ăsta. Ne-au terminat cheltuielile cu casa şi...“ Un picior repezit pe sub masă îi zdrobeşte tibia femeii, care se albeşte instantaneu la faţă. Au feştelit-o. Şi ea, şi bărbată-su. Femeia înţelege ce a făcut.
Comedie antică şi statui vivante
De mult nu am mai fost la un spectacol de teatru pe care să-l trăiesc de-a dreptul, împreună cu restul publicului, fără să-mi pun explicit probleme majore. La care pur şi simplu să mă bucur, dar nu aşa, discret, ci să rîd cu gura pînă la urechi, ieşind cu plăcere din postura spectatorului civilizat, care doar zîmbeşte suav şi aparent inteligent...
Apa
Am ajuns să fim doar apă minerală. Adică, de fapt, ce consumăm? Dar asta nu este o pervertire? O nenorocită uitare a naturii reale? Că avem o natură reală, acum, şi una artificială. Cea reală este apa din rîu care cică ajunge la chiuvetă, dar pe care n-o bem.
Doi papi despre dialogul religiilor
Benedict al XVI-lea şi Francisc I. Presa a publicat din belşug, acum cîteva luni, imaginea celor doi oameni în veşminte albe, îngenuncheaţi alături în capela de la Castel Gandolfo. Alături de comentarii care să stoarcă din ea cît mai mult profit mediatic, cu supoziţii – neverificabile, deci fără risc – menite să-i adauge ceva piper, să creeze un plăcut freamăt de emoţie înaltă, dreasă cu puţină suspiciune.
Supe ruseşti, pe filieră franceză
Krapiva – supă de urzici à la russe. Opăriţi 5-6 legături de urzici noi (krapíva, în rusă) împreună cu o legătură de spanac fraged. Scurgeţi-le bine de apă. Sotaţi în unt o ceapă verde, mică. Adăugaţi urzicile şi spanacul, amestecaţi bine cîteva minute şi pasaţi totul prin sită.
Pascal BRUCKNER: "Cred că ne vom îndrepta simultan spre bine şi spre rău"
"Dacă peste zece ani vom ieşi din criză, timpul necesar pentru a absorbi toate aceste populaţii care nu au făcut faţă crizei ar fi foarte îndelungat, dar, oricum, ar fi profund deprimant pentru tinerele generaţii care vor să reuşească în viaţă şi care ajung să fie martore la un spectacol care le demoralizează."
Cazul Alexandrescu şi banii din spatele lui
Ştirea arestării directorului executiv de la Antena Group, Sorin Alexandrescu – sub acuzaţia de şantaj –, a aruncat în aer piaţa media din România. Povestea de business din spatele ei e, însă, mai interesantă.
Plimbăreaţa de cîini
Miki e în anul II la Agronomie şi, în timpul liber, plimbă cîini. Nu pe ai ei, că ea nu s-ar îndura să ţină un cîine în camera de cămin pe care o împarte cu încă trei fete. Îi plimbă pe ai altora, care n-au timp să se ocupe de ei. Oameni cu bani, din Primăverii.
Alt brand de ţară?
Un filmuleţ foarte apreciat de patrioţi pe Internet este cel despre cum ar fi arătat astăzi lumea dacă Ţaratul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman şi Moldova s-ar fi descurcat mai bine în anumite conjuncturi. Pe scurt, ce v-aţi fi făcut voi, pămîntenilor, dacă noi, popor român frumos, deştept, care cîntă şi spune poezii musafirilor, n-am fi existat?
Cu ochii-n 3,14
După atîtea şi atîtea articole şi comentarii despre Eurovision, nu pot să nu mă întreb: nu cumva se acordă prea multă, exagerat de multă, inutil de multă atenţie acestui subiect? Căci, bunăoară, dacă îl „întrebăm“ pe văru’ Google, la căutarea „Eurovision România“ oferă aproximativ 13.100.000 de rezultate, iar la căutarea „Schengen România“ doar 2.900.000. Chiar aşa?… (M. V.)
Sub un pod, pe Friedrich Strasse, în Berlin, pe o pancartă de lemn, aşezată deasupra unui adăpost improvizat, stătea scris
Politicianul şi piaţa
Acest articol este dedicat pieţei şi relaţiei sale cu politicul. Piaţa pe care v-o propun este atît una în sens propriu – loc „clasic“ de procurare a alimentelor de către „popor“ –, ca punct de pornire, cît şi una în sens figurat, de audienţă pentru omul politic – de stînga, dreapta sau de o dulce confuzie între cele două.
Noi, provincialii
Deseori, noi – ăştia din provincie – avem dreptate să fim speriaţi şi fascinaţi în acelaşi timp de tot ce poate însemna Capitala. Se întîmplă la fel cu oameni din multe locuri de pe planeta asta, cînd se gîndesc la capitalele lor. În poveştile idealizate, provincialul vine să cucerească, într-un fel anume, capitala.
Organizaţii noi, ambalaj de lemn
Consiliul Naţional al Elevilor, înfiinţat în 2007, este o organizaţie care-şi propune să reprezinte şi să apere drepturile, interesele, nevoile copiilor cuprinşi în învăţămîntul preuniversitar din România. Cum ziarele nu s-au prea înghesuit să furnizeze informaţii despre CNE, site-ul lui rămîne singura sursă care îţi poate oferi cît de cît o imagine despre ce vrea acest consiliu, de ce şi pentru cine.
Omagiu paznicilor
Duf! Duf! Duf! Bubuitura înăbuşită se aude din orice colţ al camerelor spaţioase care comunică deschis între ele. Duf! Duf! Necontenit. La un interval de trei secunde între ele, buşiturile sună ca un soi de tobă bătută ritualic, ca să te scoată din minţi. Duf!
Galerii, tigru, pepene...
Anul acesta am participat, pentru prima dată – parţial, ce-i drept – la Noaptea albă a galeriilor, care a avut loc pe 24 mai, între orele 19,00-04,00. Nu am ajuns decît la vreo patru galerii, foarte diferite între ele. Cea dintîi a fost Galeria „Make a point“ din Pantelimon, situată în fosta Postăvărie Română, pe locul secţiei de repasat.
De la sfios la tîrlan. Eu. Ce bine!
Cînd intram primele dăţi într-un supermarket din ăsta, intram cu sfială. Frică mi-era să păşesc, să ating. Nu puteam fi decît un invitat, nu puteam, ca un tîrlan, să umblu măgăreşte prin lumea altora.
Milioanele lui Ceauşescu - cum a fost construit Aeroportul Otopeni
În iunie 1964, locotenent-colonelul Constantin Diaconu pleca în concediu, să-i arate fiicei sale Raluca mănăstirile din Moldova şi Bucovina. Avea o săptămînă înainte de a se întoarce la şefia secţiei Construcţii şi Instalaţii de Aerodrom din Comandamentul Apărării Antiaeriene.
Organe haute cuisine
Urechi de miel à la Villeroy. Fierbeţi 15 urechi de miel, opărite şi curăţate în prealabil, într-un blanc (apă cu făină şi zeamă de lămîie). Umpleţi-le apoi cu un pateu de pasăre amestecat cu ierburi aromatice, pînă unde începe pavilionului extern; umplutura va rigidiza pavilionul urechii, menţinîndu-l drept.
Inventarul televiziunilor fantomă
Zilele trecute, emisia unui post pe nume Money TV s-a oprit pentru că postul nu plătise curentul. Fiindcă emisia propriu-zisă se face dintr-un alt corp al Casei Presei decît cel debranşat, Money şi-a cîrpit grila cu reluări, care se pot da de pe casetă sau din calculator.
Madame Legrand
Madame Legrand avea aproape 80 de ani, era pensionară, însă, de profesie, doctor psihiatru. De cîte ori stăteam de vorbă – eu, cu franceza mea de baltă, cu mici amabilităţi care se rezumau la cîteva fraze –, aveam senzaţia că mă analizează cu ochii ei ceţoşi, de la bătrîneţe, că-mi pătrunde cumva în minte.
O familie de 420 de persoane
Primul copil de la Valea Plopului a fost Lucian. Mama lui, o tînără studentă din Bucureşti, a venit la finalul unei conferinţe ţinute de părintele Nicolae Tănase şi i-a cerut sfatul: rămăsese însărcinată şi nu putea păstra copilul, părinţii ei n-ar fi fost niciodată de acord. „Dă-mi-l mie“ – i-a răspuns preotul.
Cu ochii-n 3,14
Potrivit informaţiilor din presă, fostul ministru Victor Babiuc a fost închis la Penitenciarul Rahova în aceeaşi celulă cu Gigi Becali (cel puţin pentru primele săptămîni ale detenţiei). E o situaţie aproape experimentală, în care nu poţi folosi telecomanda pentru a face să dispară personajul din faţa ta. Greu de imaginat o pedeapsă mai aspră. (A. M.)
Cezar Ouatu a declarat, după finala Eurovision: „Am fost lovit şi biciuit de toţi şi am ajuns aici. Dacă România nu mă va vrea, Europa mi-a dat se
Ce-a fost mai întîi: untdelemnul sau untura?
În ziua de astăzi, supermarketul ne scapă de orice griji, oferindu-ne produsele necesare preparării tuturor reţetelor culinare. Obişnuinţa „raftului“ ne îndepărtează de întrebări şi de curiozităţi, de stres şi, mai ales, de nelinişti gastronomice.
Ah, criza de modele!
La concertele de pe aici – sau la cîntările pe care le fac dragii noştri solişti de muzică uşoară, atunci cînd vizitează comunităţile româneşti de prin lumea largă – există o formulă-cheie care declanşează nostalgia, dorul, lacrimile, visarea.
Evaluări "de amorul artei"
Încerc, de cînd „moda evaluărilor naţionale“ a ţinut prima pagină a tuturor reformelor din învăţămînt, să le găsesc rostul: an de an se anunţă tot mai multe examene, evaluări, testări, sau simulări ale lor şi nu pricep care le-ar fi scopul: ce se întîmplă cu rezultatele obţinute de copii şi tineri?