Cu ochii-n 3,14
NU ŞTIU DACĂ E O VESTE BUNĂ,
DAR LIPSA DE RESPECT
A ZGUDUIT SCAUNELE MARI
● Căsătoria pentru toţi nu e chiar pentru toată lumea nici în Franţa. Dacă sînteţi gay cambodgian, algerian, sîrb, marocan, polonez, tunisian, muntenegrean, sloven, bosniac sau kosovar nu vă puteţi căsători cu un cetăţean francez din cauza acordurilor bilaterale legate de căsătorie cu ţările respective. Pe această listă apar 11 naţionalităţi. Nu ştiu dacă e o veste bună, dar românii nu sînt printre ele. (A. M. S.)
● Genomul faimoasei, unicei gorile albinoase de la Zoo Barcelona, moartă de cancer de piele în 2003, la vîrsta de 40 de ani, a relevat cercetătorilor că lipsa de pigment fusese cauzată de faptul că părinţii ei erau rude: unchi şi nepoată. O chema Snowflake (Fulg de nea). (M. C.)
● Numele unui magazin nonstop din Făgăraş îţi impune respect şi, în acelaşi timp, îţi dă fiori: Regalo Glacial SRL. (A. P.)
● Am aflat că nu sînt nici pe departe singura care citeşte din cartea de rugăciuni în avion, mai ales cînd sînt turbulenţe: doamna de lîngă mine avea o mică biblie excesiv subliniată şi, cînd s-a zguduit mai tare, mi-a zis să nu-mi fie teamă deoarece, chiar dacă învelişul ăsta de trup trece, oricum rămîne sufletul… Şi mi-a mai povestit cum, într-un alt avion, o altă doamnă a îngenuncheat în faţa tuturor şi le-a garantat că Dumnezeu îi va scăpa. Şi au scăpat. (I. P.)
● Birourile şi scaunele mari îi fac pe oameni să se simtă mai puternici, motiv pentru care ar fi mai predispuşi să înşele sau să fure – anunţă Mediafax, citînd un studiu realizat de nişte cercetători americani. În sfîrşit, am găsit un răspuns plauzibil la o întrebare care mă măcina de multă vreme: cum de acceptă parlamentarii germani să stea ore-n şir la plen pe scaunele alea înguste şi inconfortabile din Bundestag? Ştiu ei ce ştiu… (M. M.)
ESTE ÎN INTERESUL
CELOR DIN ACEEAŞI FAMILIE
SĂ CREASCĂ MAI UŞOR ŢÎŞNIND?
● Cererea de recuperare/folosire post-mortem a spermei (RPMS) de la persoane care au decedat prematur sau de la persoane bolnave în stadii terminale a crescut semnificativ în ultima vreme şi ridică probleme etice. A consimţit respectivul ca sperma să-i fie folosită după moarte? Cine dintre cunoscuţi/rude are dreptul de a face o cerere pentru a obţine sperma decedatului? Este în interesul copilului să crească avînd un tată mort încă dinainte ca el să fi fost conceput? Ilegal în Franţa, Germania, Suedia şi în alte cîteva ţări, RPMS este acceptat în Marea Britanie şi în State, precum donarea organelor, cu consimţămîntul scris în timpul vieţii, în timp ce în Israel e nevoie de aprobarea specială a unui judecător. Dacă tot e să sfidăm moartea şi există deja avort şi moarte voluntară/asistată, logic ar fi să existe şi concepţie post-mortem!? Muriţi şi vă înmulţiţi! (M. C.)
● Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a anunţat că vor fi repatriate „trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi.“ Iată ceea ce se cheamă un exces de precizie. (L. V.)
● La Sagrada, am plătit 13,50 euro şi am primit un bilet de 11 euro. De vreme ce facem parte din aceeaşi familie, avem, evident, acces la aceeaşi geantă. (R. M.)
● „Operaţiunea de identificare a decurs mai uşor cu victimele care vorbeau“, a declarat ministrul de Externe, Titus Corlăţean. Cu cele care nu vorbeau a decurs, probabil, mai greu. (L. V.)
● Cum pe o alee din faţa unui bloc scria cu cretă albă „Free Gigi“, două imagini mi s-au suprapus în minte: o balenă la costum şi Becali ţîşnind din valurile mării. Nici una nu a fost ce trebuie. (S. G.)
LA CUM STAU LUCRURILE
ÎN ACEST MOMENT
PE ULTIMA PAGINĂ DIN IUNIE,
ÎNSEAMNĂ CĂ NUMĂRUL ŞI DRUMUL
AU DEPĂŞIT (DIN NOU) LIMITELE
● După ce, la presiunea mediului cultural, Consiliul Judeţean din Cluj a instituit o comisie care să facă un raport asupra situaţiei scandaloase de la revista Tribuna, l-a reconfirmat în funcţia de director pe Mircea Arman, cel care îi dă afară pe redactorii care ştiu gramatica pe care n-o ştie el şi îi ameninţă cu Procuratura, SRI-ul şi bătaia pe scriitorii care îndrăznesc să-i spună că e gol. Însă, la cum stau în acest moment lucrurile în cultură, mă gîndesc că oricum ar fi fost înlocuit cu unul la fel de rău. (M. C.)
● Pe ultima pagină a broşurii distribuite la magazinul Mega Image e tipărit, negru pe alb: „Nu ne asumăm răspunderea pentru greşelile de tipar.“ Iată cum (ne)asumarea răspunderii a ajuns în coşul zilnic de cumpărături. (M. M.)
● Invitatul Eugeniei Vodă la ediţia estivală a emisiunii Profesioniştii din 29 iunie a fost Tataee de la B.U.G. Mafia. Probabil că Pantelimonul a petrecut toată noaptea. (L. V.)
● În era brandurilor şi a marketingului mai mult sau mai puţin agresiv, am găsit într-un supermarket sticle de bere pe a căror etichetă scria doar atît, simplu şi clar: „Bere blondă“. Înseamnă că, totuşi, mai putem spune lucrurilor pe nume. Mi se pare o veste bună. (M. V.)
● Din seria „Oameni cu ego-uri mai mari decît ei înşişi“. Un tînăr, într-o discuţie cu colegii de serviciu, despre mărimea, numărul şi localizarea obiectelor în Univers: „Băi, Petrică, din punctu’ meu de vedere, io-s mijlocu’.“ (P. M.)
● După ce ieşi din Bucureşti şi drumul începe să te poarte printre sate, conţinutul reclamelor de pe şosea devine agricol. Un exemplu: „Pachetul de Succes la Rapiţă“. (D. S.)
● E drept, la şcolile de jurnalism nu se învaţă bunele maniere, nici maniere pur şi simplu şi nici măcar minime uzanţe în situaţii publice. Cu toate astea, mitocănia, spiritul rudimentar, aflatul în treabă din comentariile televizive de săptămîna trecută, după accidentul din Muntenegru, au depăşit (din nou) limitele permise, cam pe toate posturile, poate cu excepţia PRO TV. Între ancheta pe buza gropii şi patetismul gîlgîitor, între raţionamente personale şi fapte inventate, presa românească a mai dat o dată Bac-ul şi l-a picat din nou. (S. S.)
Foto: E. Farkas
