De ce ne trebuie TVR

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

De ce/la ce ne trebuie TVR? Întrebarea a revenit obsesiv în mai toate discuţiile (avizate) pe care le-am purtat în ultima vreme şi, mai ales, la AraDocs, un colocviu despre televiziunea publică şi producţiile independente, organizat la începutul acestei săptămîni de DocuMentor, asociaţia lui Florin Iepan. Răspunsul la întrebare e destul de simplu, dar merită argumentat în mod serios.

Motivul pentru care argumentele sînt necesare e că TVR e departe de a fi simpatic pentru – sau iubit de – publicul românesc. Telespectatorul român e agasat de faptul că e obligat să dea 4 lei pe lună (sau 11 euro pe an) pentru un post care nu-i oferă nici un fel de satisfacţii, ba chiar e politizat şi în cădere de rating încă dinaintea ratingurilor şi a people meter-elor. E drept, britanicul dă 175 de euro pe an pentru BBC, iar neamţul – 216 de euro – şi telespectatorii din aceste ţări sînt mîndri să cheltuiască aceşti bani. Dar, e clar, nu e cazul nostru.

Pentru consumatorul autohton de televiziune, lucrurile arată atît de rău în materie de TVR, încît idei ca desfiinţarea şi reînfiinţarea acesteia – sau apariţia unei a doua televiziuni publice, ca în ţările numite mai sus – au circulat inclusiv la modul serios. Privarea TVR de taxă a fost o temă populistă aruncată în piaţă de politicieni, iar renunţarea la abonamente ar fi ceva apropiat de desfiinţare. Între timp, guvernul grec a desfiinţat, pur şi simplu, ERT, radioteleviziunea din această ţară, din motivul unei risipe de 300 de milioane de euro pe an. Angajaţii ERT s-au mobilizat şi au continuat să emită benevol, lucru pe care îl făceau şi luni, cînd scriam aceste rînduri, deşi guvernul trimisese poliţia să oprească un emiţător de pe muntele Hymettus, cu trei săptămîni înainte. Valul de simpatie în favoarea ERT e oarecum o indicaţie despre felul cum ar arăta lucrurile într-o ţară fără o televiziune publică.

Întrebările despre utilitatea unor instituţii de tipul TVR nu se pun, prin urmare, numai la Bucureşti. Există şi la Bruxelles socoteli conform cărora pentru astfel de servicii se cheltuiesc, în Europa, peste 25 de miliarde de euro, iar acestor bani li s-ar putea găsi o întrebuinţare mai bună pentru cetăţeni.

Dar toate acestea sînt chiar un prim argument în favoarea unei televiziuni publice: dacă politicienii nu o vor înseamnă că ea le face servicii – chiar dacă e controlată şi neperformantă, ca în România.

Misiunea ideală a unui serviciu public de televiziune e clară: să educe şi să funcţioneze în chip de cîine de pază al democraţiei. WNET – o staţie a reţelei publice PBS din SUA – a formulat recent această idee, într-un mod sclipitor. Televiziunea newyorkeză a lansat o campanie de panotaj cu postere la reality show-uri fictive, cu titluri ca „Războiul andrelelor“ sau „Măritată cu un mim“. În dreapta lor, poanta era decriptată foarte simplu: „Faptul că aţi crezut că e vorba de o emisiune reală spune destule despre starea actuală a televiziunii.“

Cu alte cuvinte, o televiziune publică, mai puţin supusă imperativelor comerciale, funcţionează, în primul rînd, ca un factor de echilibru al pieţei media. În Germania sau în Marea Britanie, ARD-ul, ZDF-ul sau BBC-ul au poziţii dominante şi se află chiar în poziţia de trendsetter al pieţei TV. Există însă şi modele precum cel american, unde serviciul public are o finanţare mai mică şi o istorie mai scurtă şi, în consecinţă, rivalizează cu reţele de cablu ca History Channel, a cărui versiune europeană au început să o aprecieze şi românii, de cîteva luni.

Chiar şi în America, unde există standardele de excelenţă ale PBS, lucrurile nu arată tocmai ideal din punctul de vedere al ofertei TV. Despre creşterea Fox News, postul de televiziune al republicanilor, s-a vorbit destul de mult şi negativ în ultimii ani. CNN sau MSNBC sînt acuzate, dimpotrivă, de simpatii democrate. Curios, piaţa TV din România seamănă cu cea din SUA, şi nu cu cea din Germania sau Maria Britanie. Ceea ce ne duce cu gîndul la o caracteristică mai îngrijorătoare a acesteia – aşa-numitele televiziuni de ştiri. În România, TVR-ul nu e în pericol iminent de a fi desfiinţat, dar, paradoxal, pe undeva, s-a cam desfiinţat singur. A pierdut poziţia dominantă pe care o avea, istoric, prin management prost şi politizare. Asta a creat premisa apariţiei unor posturi ca Realitatea TV sau Antena 3. În 2013, cele trei forţe politice importante au, fiecare, cîte o televiziune prietenă şi vizibilă: B1, RTV şi Antena 3. Posturile fără simpatii clare în momentul de faţă, ca Realitatea TV, au performanţe de rating mai proaste. Altfel spus, publicul se împarte şi el la trei, tot după simpatii – sau mai degrabă antipatii, îndelung hrănite de realizatori violenţi şi politicieni. Cumva, piaţa nu e capabilă să se regleze singură, şi nu e vorba doar de tabloidizare, ci şi de aşa-numitul bias politic.

Rezolvă ceva, într-un astfel de context, o televiziune publică mediocră şi costisitoare? Da, cît timp poţi fi optimist în privinţa viitorului. Numit politic, ca toţi predecesorii, Claudiu Săftoiu a reuşit, cumva, să închidă două posturi fără audienţă (Info şi Cultural) şi să concedieze peste 600 de angajaţi. Cu o viclenie necesară, fostul director SIE a obţinut şi o ordonanţă de guvern pentru aceste măsuri economice, adică un sprijin politic fără care s-ar fi sufocat de mult. Sigur că toate acestea nu au cum să facă nici TVR-ul, nici pe Claudiu Săftoiu simpatici. Cînd am povestit pe Facebook ce se întîmpla la AraDocs, nu numai Săftoiu, ci şi Tudor Giurgiu, şi el fost preşedinte – director general al TVR, au fost singurii care au provocat strîmbături şi mesaje ofensatoare.

De ipotetica redresare a TVR se leagă şi evenimentul care s-a petrecut la Arad. DocuMentor, organizatorul, grupează producători ca Florin Iepan şi Alexandru Solomon – fondatori –, dar şi Anca Puiu sau Ada Solomon. E vorba de oameni care au realizat proiecte pentru Discovery Channel sau filme de ficţiune premiate cu Ursul de Aur. Şi care nu au acces, în momentul de faţă, la televiziunea naţională. Săftoiu şi Irina Radu au fost prezenţi la colocviu, iar ideile schimbate pot duce, oricît de plat sună asta, la reînnodarea legăturilor dintre acest gen de realizatori şi TVR. Deci, la o calitate mai bună a programelor de pe televiziunea publică. Adică, în momentul de faţă, principala problemă a acesteia.

Pentru ca măsurile de criză să nu fie arbitrare sau insuficiente, TVR trebuie să poată arăta, cît mai repede, cîteva succese de audienţă. De la venirea echipei Săftoiu, posturile publice au funcţionat pe o grilă de avarie (aproape numai reluări), după care, din primăvară, au început să intre pe post diferite emisiuni realizate de somităţi interne ale TVR, majoritatea cu cuvîntul „România“ în titlu. Poate şi din motive de imagine proastă şi marketing insuficient, aceste emisiuni nu au produs nici recorduri de rating, nici aşa-numitul buzz sau succes de reputaţie.

În principiu, cea mai rapidă cale pentru ca televiziunea publică să se credibilizeze este lucrul cu realizatori independenţi, cu portofoliu, capabili să creeze excelenţă. La ritmul în care merg lucrurile, probabil că echipa Săftoiu nu va avea de arătat nimic faimos în toamnă. Cea mai mare problemă a actualei conduceri TVR a rămas calitatea conţinutului şi rămîne de văzut dacă ea va găsi o cale de a crea aşa ceva în timp util. Fiindcă presa şi politicienii nu vor fi în nici un caz clemenţi. Iar a cere de la plătitorii de taxă un fel de cec în alb e, totuşi, nedrept.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Alina Parnescu face carieră în muzica populară FOTO Arhivă personală A.P.
Studenta romă de la Conservator îndrăgostită de folclor: „Drept să vă spun, acasă n-am ascultat Bach!“
Studentă la Conservatorul din București, în anul III, o tânără de etnie romă vrea să ducă mai departe folclorul românesc. Alina Parnescu s-a născut la Rovinari și recunoaște că acasă nu a ascultat Bach.
politia nu treceti
Un polițișt român a fost bătut pe stradă în Republica Moldova
Un polițist român, detașat la punctul de trecere a frontierei Costești – Stânca din Republica Moldova, a fost agresat pe o stradă din municipiul Bălți.
Vladimir Putin alături de cei 4 lideri ai teritoriilor ucrainene anexate FOTO EPA-EFE
Putin, pirat geopolitic. Scenariul periculos care poate fi replicat la nivel mondial
Noua confiscare de teritorii ale Ucrainei de către Rusia, un act de piraterie geopolitică care poate fi replicat de alte regimuri autoritare, potrivit CNN

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.