Unde se opreşte haosul, de unde începe ordinea?

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

În verile calde şi secetoase ale anilor 1980, prin satul meu apăreau, parcă rătăciţi de prin alte lumi, oamenii ploilor. De fapt, era unul singur, ascuns în dosul unei căruţe cu coviltir, de unde îşi incanta litania nesfîrşită a sărăciei. Cîntecul lui era atît de sfîşietor, că ne scotea pe toţi de prin case şi adăposturi, şi ne grăbea să-l miluim cu de-ale gurii. Şi cînd întindea mîinile să apuce bucăţi de pîine, îi zăream chipul neîngrijit, cu părul încîlcit şi barba nerasă, şi-i simţeam mirosul acru al hainelor neschimbate de nopţi şi zile. Era urmat, apoi, de cohorta de paparude, şi... de ploaie. Povestea mi-a revenit în minte citind cartea lui Andrei Oişteanu, Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească, Polirom, Iaşi, 2013. Nu ştiu dacă „omul ploii“ din adolescenţa mea este o reminiscenţă a solomonarului, dar povestea spusă de Andrei Oişteanu m-a impresionat. Şi am purces la lectura cărţii, nu ca omul, de la prima pagină, ci de pe la mijloc, acolo unde balaurii mi-au atras insistent atenţia. Aşadar, solomonarul – regăsit de Andrei Oişteanu în cultura populară – are aparenţele unui „cerşător-rătăcitor“, cu hainele peticite şi murdare, colindînd satele şi cerşind de-ale gurii, dar nu pentru a-şi potoli foamea, ci pentru „a testa bunăvoinţa oamenilor“. Cu erudiţie şi persistenţă, autorul culege toate legendele construite în jurul acestui personaj, care are puterea de „a conduce norii“ şi de a aduce ploaia. Dar lucrurile nu sînt atît de simple, pentru că temele principale ale cărţii, „ordine“ şi „haos“, se inserează în demonstraţie. Astfel, solomonarului i se contrapune balaurul, reţinut de mentalitatea populară drept un „duh rău care (prin secetă, furtună sau grindină) perturbă ordinea naturii şi a colectivităţilor umane.“ Chiar dacă operează cu dihotomia bine cunoscută şi care împarte lumea în bine şi rău, Andrei Oişteanu admite că mentalitatea populară a cam amestecat lucrurile. Astfel că nici balaurul nu este eminamente rău, aşa cum nici solomonarul nu este întotdeauna un salvator.

Mai trebuie spus că analiza lui Andrei Oişteanu mă ia mai totdeauna prin surprindere, prin înlănţuirea temelor aparent independente una de alta. De la solomonar la balaur am ajuns la vrăjitori şi vrăjitoare. Mi se pare interesantă şi plauzibilă ipoteza conform căreia Biserica Ortodoxă a fost destul de tolerantă în faţa acestor practici magice atît de înrădăcinate şi înlănţuite în profesiunea credinţei, din cauza slăbiciunii sale organizatorice. Or, asta nu i-a prea îngăduit – spune autorul – o cruciadă a rugurilor, comparabilă cu cea desfăşurată în lumea vestului european, începînd cu secolul al XIII-lea (p. 259).

Din perspectivă istorică şi antropologică, fenomenul vrăjitoriei şi al superstiţiilor veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea par foarte bogat şi atent cercetate. Dar realitatea este cu totul alta. Dacă din punct de vedere etnografic s-au tot adunat mărturii, mai ales cu sfîrşitul secolului al XIX-lea – iar aici îi sîntem îndatoraţi lui Simion Florea Marian –, din punctul de vedere al practicii imediate, ştim destul de puţine. Or, această practică rămîne ascunsă printre documentele vremurilor, iar necunoscînd ponderea proceselor şi nici măcar dacă au existat, ne grăbim să atribuim ipoteze. Arhivele judiciare, de pildă – pe care le-am răsfoit pentru alte subiecte –, legate, într-un fel, de practica vrăjitoriei domestice, păstrează pentru secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea serii de procese în care personajele principale sînt vrăjitorii şi vrăjitoarele. Şi ar mai fi de spus că multe dintre aceste personaje se bucură de complicitatea (adeseori chiar de ajutorul) preoţilor de prin sate şi mahalale. De aici şi această poziţie de o oarecare îngăduinţă, dat fiind distanţele atît de mari între oficiul central al clerului înalt şi lumea măruntă a clerului rural, amestecată cu enoriaşii în toate cele.

Şi, cum era de aşteptat, tema vrăjitoriei deschide o alta, căci autorul ajunge la vrăjitoarele îmblînzitoare de demoni, la relaţia magico-erotică dintre fecioară şi fiară...

Din păienjenişul poveştilor erudite despre miturile, legendele, riturile apotropaice de tot felul, superstiţii şi incantaţii ne salvează tot Andrei Oişteanu, cu o concluzie pe măsură: „Aceasta este povestea cu care v-am înconjurat de trei ori şi sper să aibă asupra domniilor voastre aceleaşi efecte benefice.“

Această lume a fantasmelor mitice mi-a dominat copilăria. Unele dintre legende, în formele lor apocrife, le ştiam de la bunici, de la mama, de la vecinele mele. Şi am crezut  în toate (mai cred încă), cu inocenţa acelei lumi rurale care încearcă să ordoneze haosul cu vorbe de poveste. Regăsindu-le în cartea lui Andrei Oişteanu şi aflîndu-le nu numai rădăcinile, ci şi sensuri apotropaice, explicaţiile, circulaţia prin lumea asta creştino-păgînă a Balcanilor, m-am „îmbogăţit“.

Lectură plăcută!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

depasire inconstienta FOTO captura video jpg
Șofer de autocar, depășire kamikaze pe linie continuă. Alți doi șoferi au evitat un carnagiu rutier VIDEO
Un conducător auto a forțat o depășire pe linie continuă, obligând alți doi șoferi să iasă practic de pe șosea ca să evite producerea unui grav accident rutier.
Nicolae Ciuca FOTO Facebook Guvernul Ciuca
Pasiunile ascunse ale lui Ciucă: de la echipa de fotbal preferată la muzica ascultată
Nicolae Ciucă a vorbit într-un interviu despre modul cum petrece timpul liber, pasiunile sale și pe cine preferă din echipele sportive.
Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.