De ce pleacă medicii şi un nou brand de ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
De ce pleacă medicii şi un nou brand de ţară jpeg

Migraţia e un subiect extrem de fecund, transdisciplinar. Am participat de curînd, la Universitatea din Suceava, la un colocviu internaţional, cu tema „Migraţia înalt calificată. Strategii de migraţie şi construcţie identitară“. O mînă de universitari şi cercetători din Franţa, Belgia, Bulgaria şi România a disecat tema în profunzime, cu accent mai apăsat pe migraţia medicilor. Am desprins, din această experienţă, cîteva idei şi impresii tonifiante şi am găsit, graţie replicii unui profesor universitar din Franţa, un posibil brand de ţară.

Mai întîi, în mediul universitar şi al cercetării din România, există o intensă preocupare ştiinţifică pentru fenomenul migraţiei înalt calificate, cu încercări de formalizare, cu grafice şi studii cantitative şi calitative ale datelor culese prin chestionare sau printr-o analiză riguroasă a articolelor de presă la temă. A reieşit, cu destulă limpezime, cît de greu este să cuantifici acest fenomen – nu există, practic, indicatori fiabili pentru a realiza statistici relevante; iar acest lucru e valabil atît în România, cît şi în Franţa, unde, spre exemplu, Ordinul medicilor nu are dreptul să facă statistici pe baza naţionalităţii sau a etniei. Lipsa de transparenţă e, aici, un efect secundar al unui cîştig poate mai important, care ţine de drepturile omului şi, mai ales, e un efect al Europei, ca spaţiu politico-administrativ în care mobilitatea e o practică normală.

În al doilea rînd, discuţiile n-au ocolit aspecte incomode precum şpaga, stereotipurile şi reprezentările vehiculate de presă despre practicile medicilor, dar şi reflecţii mai cuprinzătoare despre fluxul migraţiilor, cu o dinamică pe cît de inefabilă, pe atît de evidentă a echilibrelor/dezechilibrelor generate în societate, în diverse regiuni ale României şi ale Europei. S-a vorbit şi despre ce incidenţă are mobilitatea, ca drept individual asupra reconfigurării identitare a Europei, subliniindu-se că identitatea e un tablou în mişcare – numai vorbind despre definiţia ei, şi o şi modifici.

Ca să revin la tema de şpagă – atenţiile pe care medicii le cer sau le primesc fără să le ceară –, voi puncta diferenţa faţă de Franţa, unde nici în gînd nu poate fi vorba de o astfel de practică, dar unde apar situaţii în care pacienţii – eventual părinţii unor copii bolnavi – simt nevoia să mulţumească pentru actul medical de care au beneficiat, iar sistemul este foarte clar în acest sens: pot face o donaţie unei asociaţii sau unei fundaţii independente de instituţia medicală în sine, din fondurile căreia se finanţează, mai apoi, într-o deplină transparenţă, de obicei proiecte de cercetare, dar şi activităţi legate de pacienţi.

Una peste alta, migraţia e un subiect naţional, european şi mondial, cu multiple valenţe sociologice, antropologice, geopolitice, care cer o abordare transdisciplinară: diversele perspective dau măsura complexităţii fenomenului, a gravităţii sale, dar îl şi dedramatizează.

În al treilea rînd, voi remarca faptul că, în România, astfel de întîlniri ştiinţifice internaţionale au încă nevoie, de multe ori, de o implicare umană extrem de personală, cea instituţională fiind prea discretă. Colocviul a fost organizat, în principal, de Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava, de Centrul de Cercetări de Geografie Aplicată – GeA, cu sprijinul AUF (Agence Universitaire de la Francophonie). Punctual, de la implementarea proiectului, în amonte, cu argumentaţia ştiinţifică şi bugetarea sa, şi pînă la aşteptarea la aeroport/gară, totul a fost asumat şi dus la capăt – aş zice – cu simplitate şi solicitudine, dar şi cu un imens efort, inclusiv din partea familiilor acestora (!), de către profesorii Despina Vasilcu şi Mariana Sovea de la Universitatea din Suceava. Clişeul „omul sfinţeşte locul“ e, încă o dată, validat. De asemenea, ar fi de remarcat faptul că studenţii n-au prea asistat la dezbateri: explicaţia – se aflau în plină sesiune de examene. (Şi dacă ar fi primit un punct în plus la evaluare, fiind invitaţi să comenteze una dintre ideile lansate la colocviu? Ştiinţific, ar fi fost poate un cîştig, dar deontologic?)

Cine sîntem în Europa

În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, în acest context în care a fost vorba despre caracterul legitim al migraţiei, al mobilităţii ca drept fundamental de dezvoltare individuală, dar şi despre dezechilibrele şi tensiunile identitare pe care le poate naşte, întrebarea cine sîntem în Europa? părea, o dată în plus, pertinentă. O profesoară universitară din Franţa – spirit deschis, director de important centru de cercetare ştiinţifică, aflată pentru prima dată în România – s-a trezit într-o zi mai devreme, ca să facă un tur prin cartierul periferic din coasta Sucevei, unde era cazată. Replica sa spontană, informală, după ce în plimbarea matinală văzuse mai multe căruţe cu cai, mi s-a părut revelatoare pentru ghemul de splendide contradicţii care ne-ar putea sintetiza identitatea, în ochii unui străin: „Le cheval est plus soigné que le maître.“

Dintr-o anumită perspectivă, toate datele converg spre această impresie: în România, calul e mai îngrijit decît stăpînul. Sîntem o ţară încă mult rurală (am văzut statistici diverse, 45%, dar şi 52%); avem case din ce în ce mai îngrijite, arătoase – şi proprietari care folosesc toaleta din curte; un parc de maşini aproape luxoase – din care răsună adesea manele, într-un total dispreţ public; un potenţial natural de excepţie – şi o indiferenţă criminală faţă de pîngărirea sa; eforturi de toată lauda pentru a excela într-un domeniu – şi superficialitate în rest; dar şi o naturaleţe în a nu cosmetiza ceea ce eşti zilnic, de dragul unui obraz străin – căruia îi dai, totuşi, bineţe cu asupra de măsură; o tandreţe fără margini faţă de animalul din gospodărie – şi o neglijenţă de neînţeles faţă de sine; orgoliu faţă de ceea ce crezi că presupune calitatea de român – şi o autoflagelare distructivă în privinţa aceleiaşi calităţi...

Fără complezenţă, dar şi fără vreo intenţie peiorativă, jignitoare, formula ar putea fi un simpatic (autoironic) brand de ţară: La Roumanie – le pays où le cheval est plus soigné que le maître.

De ce nu?

Cristina Hermeziu este jurnalistă. Cea mai recentă carte publicată: Revoluţia din depărtare, Curtea Veche, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.