Litere şi timp

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Zilele trecute, cînd m-am surprins formînd din memorie, pe cifre, numărul unui prieten, am realizat că fac ceva neobişnuit. După ce m-am gîndit puţin, mi-am dat seama că omul nostru are acelaşi mobil de prin 1998-1999, cînd, încă, sunam de pe fix la celular şi trebuia să ţin minte combinaţii de numere. Ce s-a schimbat de atunci?

Tocmai voiam să vă spun ce, dar e evident: agenda.

– Cum, telefoanele nu vibrau deloc, nici chiar cînd le puneai pe mut? mă întrerupe fetiţa mea, butonînd nu ştiu ce şcrampă de celular, exact în secunda cînd scriu toate acestea.

Ei, bine, nu, nu vibrau. Unele dintre ele n-aveau creier deloc, nici măcar cît să ţină minte un număr al altora – toată memoria era, în acei ani, pe SIM. Mi-aduc aminte că, după anul 2000, am fost prietenul tuturor, în Ringier – grupul de presă care are Libertatea şi Unica –, în momentul în care a fost cazul ca toată lumea să-şi copieze agendele. Ringier schimbase contractul cu furnizorul de telefonie mobilă, de la ceva gen 0740 231..., la 0729 729..., iar agendele erau pe SIM. Dacă aveai un telefon deştept, ca al meu – Nokia 6150 parcă? –, puteai stîrni uluire cărînd cele 30-40 de numere în mobil (SIM-ul nu ducea mai mult de 50, apoi 100 de înregistrări), pentru ca, după aceea, să le tragi înapoi în cartela colegilor. Am pierdut, atunci, trei-patru ceasuri repetînd la infinit operaţiunea asta şi culegînd o mulţime de mulţumiri de la amici. Alternativa era să-ţi copiezi agenda cu pixul într-un carneţel – ceea ce nu era chiar atît de rău –, dar mai ales s-o bagi la loc, în mobil, din taste, ceea ce nu cred că a produs cuiva, vreodată, senzaţia de dexteritate sau superioritate.

Chestiile alea – tastele care aveau P, Q, R, S pe aceeaşi cifră, aşa încît trebuia să le apeşi repetat pe fiecare ca să obţii „Popescu“ sau „Ionescu“ în agendă – erau tare ciudate. M-am întîlnit din nou cu ele anul ăsta, cînd mi-am luat un smart TV. M-am trezit cu o tastatură numerică, cu care trebuia să caut pe YouTube – aceeaşi problemă, aceeaşi soluţie de la Sony. Cele 27-31 de litere ale alfabetului, înşirate pe cele 9-10 taste numerice, mi-au provocat o senzaţie de familiaritate, dar, în orice caz, nu una satisfăcătoare. Sony a introdus, la un update de sistem, o aplicaţie de YouTube care se cuplează cu iPhone-ul şi te lasă să baţi la tastatura normală a acestuia.

Dar ce înseamnă tastatură normală în ziua de azi? E vorba de înşiruirea de litere din jumătatea de jos a ecranului, cele pe care le atingi cu degetul – tap pe touchscreen – ca să produci şiruri de litere cu sens. E, oricum, altceva decît bătrîna tastatură fizică, de calculator de birou (desktop) sau vrăjitoria suplă de pe laptopul la care scriu aceste rînduri. „Altceva“ mai atrofiat – am scris şi altădată despre asta – dar, în orice caz, avînd legătură cu modul cum introducem literele în creierul maşinii.

Că veni vorba, nimeni nu ştie de ce tastatura în adevăratul sens al cuvîntului – fizică sau pe ecran tactil – arată aşa cum arată, în ziua de azi. A popularizat-o fabrica de maşini de scris numită Remington, începînd cu anul 1878, luînd-o de la altcineva, şi nimeni – sau cel puţin nu eu – nu ştie cine şi de ce a pus QWERTYUIOP pe primul rînd. Ea, tastatura, e o chestie retrogradă, şi totuşi singura care îţi permite să produci o asemenea cantitate de negreală pe ecran, cu o asemenea viteză şi cu sens. Mouse-ul sau ecranul tactil sînt superbe, dar nu înseamnă mai mult decît gesturi – e ca şi cum ţi-ai ridica pălăria sau te-ai înclina fără să spui „Bună ziua“. Nu e rău, dar uneori s-ar putea să ai nevoie şi de cuvinte.

Înapoi la ceea ce ţinem şi ce nu ţinem minte, ne-am idiotizat simţitor de acum 15 ani, în sensul şirurilor de cifre păstrate în memorie. Presupun că socotim mult mai rău în minte, fiindcă mai avem puţin şi pînă şi termometrele de la farmacie vor include un calculator cu cifre şi cele patru operaţii elementare. Apropo de asta, aţi observat că în ziua de azi, orice are un ceas electronic înăuntru, mai puţin maşinile de călcat şi măturile. Cum ne schimbă asta viaţa? Ultima dată cînd am văzut un ceas de mînă cu limbi era ceva adus de Ana-Maria, soţia mea, din Hong Kong. În mijloc era Mao, care dădea din mînă, iar mîna îndeplinea şi rolul de secundar. Ana-Maria a scos pocitania din bagaj şi s-a mirat că nu merge. Aşa, extraordinar de bătrînă cum e, văzuse ceasuri cu baterie, eventual cuplate cu ceas. Dar nu le apucase pe cele arc, ci numai pe celelalte – electronice, cum se zicea. S-a mirat cînd i-am arătat cum trebuie întors un buton pentru ca Mao să-nceapă să dea din mînă.

Ticălosul de Mao n-a funcţionat mai mult de două zile, cap la cap. Arcul se termina mereu şi, spre surpriza mea proprie şi personală, mîna lui producea un zgomot greu de suportat chiar şi din dormitor, prin uşa închisă. E pe undeva prin casa nouă, nu-mi amintesc exact pe unde, dar fetiţa nu ştie exact la ce foloseşte. Ea are de învăţat ceasul la şcoală, iar în acest scop produce inept nişte cercuri împărţite în diverse dimensiuni. Ultima dată cînd m-am uitat la ce făcea, cifrele de la 1 la 5 erau toate în primul sfert de oră, cu 5-ul în loc de ora 3. Şi-a luat papară de la Ana-Maria – ceea ce, am uitat să-i spun acesteia, e ca şi cum eu aş fi considerat-o proastă fiindcă n-a ştiut să-l starteze pe Mao. Dar, de pe urma acestei întregi revoluţii tehnologice, fetiţa s-a ales şi cu alte infirmităţi. Ceasurile digitale nu includ noţiunea de fără ceva. Cînd e 17,54, ea crede că e ora cinci. Presupun că ziua are alt ritm dacă nu ştii că după şi jumătate ai intrat în ora următoare, în sensul în care, pentru ea, bătrîneţea nu e aşteptarea sfîrşitului, ci o tinereţe care lîncezeşte prin jur, în mod inexplicabil, un pic cam prea mult.

Dacă vă întrebaţi unde vreau să ajung cu toate aceste constatări, o să vă spun sincer că habar n-am, cu excepţia faptului că lumea se schimbă, într-adevăr, în jurul nostru, odată cu însăşi noţiunea de timp (ciclic, grecesc-newtonian – ar zice Deleuze, dar nu e neapărat cazul să intrăm în filozofie). Acest articol a fost scris la laptopul meu, de la 30% la 19% baterie. Nu ţin minte orele, dar ştiu că, mai grav de-atît, fetiţa de care v-am tot povestit n-are nici un fel de percepţie a ceva numit baterie sau energie. Dacă-i dai pe mînă un dispozitiv, oricare, poţi fi sigur că-l găseşti foarte murdar şi mai descărcat decît o cărămidă şi lespezile voievodale. Viitorul e cronofag, dar şi energofag.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.