Cu ochii-n 3,14

PENTRU A OPRI
TREMURATUL IMAGINAŢIEI,
O NULITATE DULCE
FACE TRIMITERE LA CONŢINUT

● Diagnosticat cu Parkinson, Brad Carter, un muzician de 39 de ani din California, a fost nevoit să facă un implant cerebral pentru a opri tremuratul degetelor şi a putea cînta în continuare la chitară. În timpul operaţiei, pentru potrivirea corectă a pacemaker-ului, chirurgii l-au păstrat treaz ca să poată cînta la chitară. În creier nu există receptori de durere, aşa că această procedură este destul de comună. La UCLA Medical Center au fost operaţi astfel peste 500 de pacienţi. Îl puteţi vedea pe Brad Carter ciupind corzile chitării în timp ce i se umbla în craniu pe YouTube. (M. C.)

● În sfîrşit, un nume decent pentru un magazin second-hand, faţă de care „Visul imaginaţiei“ păleşte: „Remarcabil“. Îl găsiţi la Cluj. (A. P.)

● Mircea Arman, managerul revistei Tribuna, le trimite sms-uri de ameninţare celor care au semnat scrisori de protest legate de situaţia de la Tribuna. De pildă, domnului Ion Vartic i-a trimis următoarele mesaje: „Domnule profesor, vă sparg“, „Ce faci gunoiule“, „Eşti o nulitate absolută cum spunea Breban, băiete“, „Vartic, ca şi armean te sparg“. Iată o artă a comunicării pe care Marga încă n-o stăpîneşte. (L. V.)

● În piaţă, din spatele unei tarabe, o cunoscătoare a zarzavatului îşi prezintă marfa unei posibile cliente: „…şi morcov dulce, nespălat“. (D. S.)

● Avizul din cutie, emis de Oficiul Poştal 66, menţiona „vamă mare“. Cum la acest departament pe uşă scria „închis“ (într-o sîmbătă, contrar orarului tot acolo afişat), am prezentat avizul la Mesajerie. Am fost respinsă pe motiv de „vamă mare“. Luni dimineaţă, la „vamă mare“, coletul era de negăsit. Am revenit la Mesagerie. După încă un timp de căutare, în cele din urmă mi-a fost livrat un plic A4 care conţinea recenta carte a lui Cătălin Ghiţă, Orientul Europei romantice, apărută la Tracus Arte. Cum, în acest context, „mare“ face probabil trimitere la conţinut, şi nu la volum, rezultă că iniţialele din denominaţia instituţiei în cauză trimit la serviciile de PR, pe care le practică, mai nou, Poşta Română. (R. M.)

ÎNTR-O FRUMOASĂ ZI DE IUNIE,
ÎN FAŢA UNUI PSIHOLOG
FĂRĂ STĂPÎN, ARTA REFLECTĂ
ELANUL ŞOFERILOR
SPRE SUBIECTE IDENTICE

● Din seria „Văzut & povestit de prieteni“. Într-o joi, o zi frumoasă de iunie, în faţa unui chioşc de ziare din Piaţa Dorobanţi. În geamul chioşcului se află un bileţel scris de mînă: „Revin în 5 minute“. În apropiere, două tinere discută aprins despre Suleyman Magnificul şi Sultana Hürrem – serialul, cartea, reeditarea cărţii. La un moment dat, se redeschide chioşcul, iar una dintre tinere se apropie şi întreabă: „Bună ziua, Dilema veche aveţi?“ Apoi, către cealaltă, încuviinţînd: „Vezi, fată, ţi-am zis eu că apare joia…“ (P. M.)

● În ziarul Adevărul a fost publicată părerea unui psiholog despre cum ar putea fi Traian Băsescu în postura de bunic, pentru că se ştie că va avea o nepoată. Psihologul spune că îl vede în postura de favorit al nepoţilor. S-ar putea să fie aşa. Dar dacă tot veni vorba, în aceeaşi categorie poate apărea şi întrebarea cum e Traian Băsescu în postura de socru (mai ales după ce nu va mai fi preşedinte şi va avea mai mult timp liber). Imposibil să nu te gîndeşti la filmul cu Robert De Niro, al cărui titlu românesc era Un socru de coşmar. (A. M.)

● Dacă taxa pentru proprietarii de cîini necastraţi este de 150 de lei pe an, aş propune o taxă de 50 de lei pe an pentru toţi cei care nu deţin un patruped canin. Astfel, cîinii fără stăpîn nu s-ar simţi discriminaţi, pentru că sumele colectate le-ar putea aduce o mulţime de foloase cuvenite. (A. D.)

● După sculpturile comestibile din vată de zahăr, artistul finlandez Erno Erik Raitanen a creat nişte fotograme folosind sample-uri de bacterii din propriul corp (gen muci, salivă) pe care le-a cultivat direct pe filmul foto. Din ce-am văzut pe Internet, fotogramele lui sînt mult mai plăcute la vedere decît picturile lui Pollock. În schimb, sculpturile din ştrampi de nylon ale olandezei Rosa Verloop arată precum Frankenstein ca fetus. Primul zice că arta lui vorbeşte despre natura realităţii, a doua artistă spune că arta ei reflectă ciclul viaţă-moarte. (M. C.)

● Cu ajutorul site-ului Indiegogo, care e o platformă de strîngere de fonduri, un grup de manifestanţi turci a reuşit să adune mai mult de 81.000 de dolari pentru a rezerva o pagină întreagă în New York Times. Ei vor ca situaţia din Turcia să fie explicată lumii chiar de turci. Astfel, speră că mesajul lor îi va convinge pe cît mai mulţi oameni să-i susţină în elanul lor spre democraţie. Numai că tot reportajele americăneşti de la faţa locului sînt mai eficiente în asemenea situaţii. Şi cred că şi ceva mai ieftine. (A. M. S.)

● Majoritatea şoferilor de taxi se plîng de tarif. Recent, însă, l-am cunoscut pe – cred – Cel Mai Fericit Şofer De Taxi din Bucureşti: era mulţumit de toate, casă, copil, nevastă. Şi proba totul cu poze. (I. P.)

● Aflăm din surse bine informate (adică profesori de română care au fost în comisie) că la bac, la proba orală, foarte multe subiecte erau formulate pornind de la texte apărute în Dilema veche şi Dilemateca. Morala e una singură, dragi elevi: (şi) ca să treceţi bacul, citiţi Dilema veche şi Dilemateca. Iar dacă vă prind părinţii citind, spuneţi-le că vă pregătiţi pentru bac. (M. V.)

● În drum spre Ardeal, ne depăşeau maşini cu platforme pe care erau Dacii Logan abia ieşite din fabrică. Din partea opusă veneau maşini identice, încărcate cu Opel-uri la fel de noi. Deşi TIR-urile cu „Izvorul minunilor“ s-au împuţinat considerabil, ceva magic tot se întîmpla în partea asta de ţară. (A. P.)

ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ, NUMELE
AR TREBUI SĂ EXPRIME MUTISM

● Înghesuială mare la metrou. În fiecare dimineaţă am senzaţia că intru într-un bou-vagon. Astăzi a fost diferit. Pe unde mă uit văd oameni care citesc. Kafka. Isabel Allende. Jack Kerouac. Tolstoi. Eliade. Nenică, sînt pe linia bună? În biblio-vagon am început să scap de claustrofobie. (M. M.)

● În Berlin am dat peste un salon de coafor a cărui deviză era scrisă mare, sub numele firmei: Cut and go. Coaforul cu pricina se numeşte James Blond. (S. G.)

● Premierul Victor Ponta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de activitatea ICR şi a cerut măsuri, „inclusiv politice“, pentru ca ICR „să redevină, totuşi, o instituţie care să ne ajute în promovarea culturii noastre în străinătate.“ Foarte bine. Ar trebui să-şi exprime şi nemulţumirea faţă de sine însuşi, şi faţă de USL, căci cine altcineva a făcut treaba despre care acum premierul spune că miroase urît? (M. V.)

● Dacă veţi intra vreodată în supermarketul Nic de la Piaţa Dorobanţi, ceea ce nu vă recomand, veţi ieşi de acolo convinşi că toate vînzătoarele de la case suferă de „sindromul chelnerului de la Ritz“. Simptomele sînt clare: mutism, lentoare, superioritate, ordine scurte adresate (cui altcuiva?) clienţilor. E clar cum au luat boala, dar prevăd că ele vor putea fi tratate rapid, prin faliment… (S. S.)

Foto: R. Brăileanu