Patron de crîşmă
„Stela“ – zice – „ia adu-ne tu din berile alea puse deoparte, da?“ Face un gest circular cu degetul arătător, de „ştii tu de care beri vorbesc“, şi se întoarce către amicii de la masă. Stela fuge după beri. Stela e tînără, se uită cu încredere în ochii patronului ei şi e gata să-i împlinească toate voile. E un om bun, i-a dat de muncă în momentul în care nimenea nu se uita la ea şi-l înţelege cînd îi mai sare muştarul cîteodată, că aia nu e bine, ailaltă aşijderea... Nu-i uşor să ţii o afacere. De fapt, toate fetele de aici, de la crîşmă, îl preţuiesc. Aleargă toată ziua după una, după alta, şi mai e şi un tip generos. Nu-i săptămînă în lună fără să cheme amici şi să le dea de băut şi de mîncare pe gratis. Ştie să şi trăiască nenicul!
Iar coşmelia merge. Unde înainte nu-i dăduse nimeni mari şanse de reuşită, că e cîrciuma prea departe, prea dosită, prea nu ştiu cum, uite că acuma s-au şi întins cu ea. A pus şi ceaune din alea pe pirostrii în curte („jupînăreşte“ cică, pentru că place la lume), iar acum bolboroseşte în ele, în fiecare zi, de cîte o ciorbă sau o tocană ca la mama acasă. Vine lumet – mai ceva ca la McDonald’s. Că e bio, că e cu pui alergaţi prin curte, că toacă carnea din satîr, că peştele e prins acuma două ore...
Patronul a dat şi interviuri la televizor. Era îmbrăcat în cămaşă albă ca zăpada, de vară, şlapi de firmă şi ochelarii de soare ridicaţi şmechereşte, pe frunte. Fetele de la bucătărie au făcut nişte platouri să le mănînci cu ochii, nu alta. Trandafiri din roşii, crizanteme din maioneză, palmieri din castraveţi, ouă umplute cu ochişori din icre negre de jurai că-s pinguini din Alaska. Cel mai mult le-a plăcut, probabil, cîrnatul ăla de vreo doi metri, pus aşa, în formă de inimă, într-o mare de mici. Au mîncat reporterii ca la balamuc. Pinguinii, palmierii, crizantemele; şi tot au făcut după aia mişto de el. Să te mai încrezi în oameni?
Vara, mai ales, e viaţă pe-aici la terasă. Întotdeauna fetele îi opresc masa lui favorită, lîngă tufele de trandafiri, şi pun pe ea semnul cu „Rezervat“, că altfel, clienţii nu pricep, se tot aşază acolo, ca la ei acasă. Le zici că e masa patronului şi ei se uită scălîmb la tine, de parcă vorbeşti chineză. Ar fi şi culmea! La tine în crîşmă şi să nu poţi să stai cum vrei şi unde vrei. N-ar fi de mirare să vrea să le faci şi mîncare de nu e prin menu, cum i se face şefului, care are stomacul mai iritat şi-l ia cu jărăgai din te miri ce. Ba unii... să fi fost Crăciunul – da, Crăciunul era –, au cerut să oprim colindele cu Hruşcă. Sau să le dăm mai încet, ceva de genul ăsta... cred că erau cam beţi. „Cum să le oprim“ – am zis – „e preferatul patronului“. S-au uitat ăia cu ochii mari şi au început să rîdă. Lume şi lume.
Ca prietenii ăştia care îi vin toată ziua bună ziua pe cap. Fete care par aşa, finuţe, dar răstoarnă, pînă la urmă, tava cu plăcinte în burtă. Şi beau, domnule, ceva de speriat! Stau şi se chirăie pînă dimineaţa, la ultimul client, de e şeful a doua zi întors, cătrănit şi mahmur de nu-i mai intră nimeni în voie. Mîlc e toată lumea în ziua aia. Bine, are şi amici atîta de haioşi că ai sta să-i asculţi toată noaptea. Lume umblată, domnule. Păi, au bătut ăştia toată Grecia şi toată Spania şi toată Italia. Au mîncat şi au băut de toate pe-acolo. Bine, nici patronul nu e venit pe Dîmboviţa, a fost şi el, acum avem Grappa de vînzare la crîşmă în loc de ţuică, iar toate fetele astea au început să bea Aperoale din alea colorate, că nu le mai tihneşte un lichior sau o afinată.
Una peste alta, e bine. Cred că o să mai deschidă încă o crîşmă – undeva la mare, zice. Ar fi bine dacă aş merge şi eu. Trei luni moca la mare nu-i de colea. Ce bine ar fi să...
„Măi, Steluţo“ – se aude – „ia vezi dacă mai avem din pastrama aia de la Doru şi zi să ne facă şi vreo două salate pentru fetele astea. Da’ să fie cu rucola, nu cu salată de salată, da?“
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
