Cu ochii-n 3,14

V-A ÎNTREBAT CINEVA VREODATĂ
DE CE FOLOSIREA
ALANDALA A DRUMULUI
UMAN (ÎN CONDIŢIILE
UNEI ACCIDENTĂRI LA UN PICIOR)
E UN MARE PAS ÎNAINTE
PE CALEA CIVILIZAŢIEI GREŞITE?

● V-a întrebat cineva vreodată de ce îl/o iubiţi pe X sau pe Y? Iată declaraţia unui puşti de cinci ani şi jumătate: „O iubesc pe sora mea căci are mînuţe mici şi spune lucruri amuzante, pe tati că ne duce cu maşina în locuri interesante şi pe mami că spune lucruri geniale şi ne pupă mult.“ Scurt şi cuprinzător. (P. M.)

● Cred că ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a preluat folosirea defectuoasă a lui „decît“ de la Liviu Dragnea, care era panicat zilele trecute de riscurile regionalizării, mai ales de faptul că „rămîn decît două regiuni: Tulcea şi Constanţa“ în afara planului său. Dacă punem şi folosirea alandala a genului personal în limba română în tot USL-ul, nu putem să nu ne îngrijorăm: vom avea, cîţiva ani de-acum încolo, o coaliţie agramată la putere. Aproape la fel de agramată ca PDL-ul, dar mai puţin pitorească… Poate că ar merita (cu toţii) nişte cursuri de vară de gramatică elementară, retorică minimală şi coordonarea limbajului corporal. (S. S.)

● Autorităţile locale din Irlanda de Nord au acoperit vitrinele goale ale magazinelor cu autocolante trompe-l’œil sugerînd o opulenţă fictivă. Magazinele respective se aflau în drumul coloanei oficiale a liderilor de stat prezenţi la summit-ul G8, care a avut loc pe 17 şi 18 iunie. La fel făceau şi autorităţile locale din satele pe care le vizita Ceauşescu, umplînd tarabele de pe marginea drumului cu fructe de plastic. Sau aia era o legendă urbană? (L. V.)

● Primul pas a fost rochia în al cărei material sintetic se găseau nişte senzori care, în funcţie de temperatura corpului, îi schimbau culoarea. Acum s-a inventat rochia de seară din fir fosforescent şi cu tehnologie eye-tracking, activată de privirea omului: cu cît te holbezi mai mult, cu atît mai variate devin culorile ei. Pe lîngă aceste rochii, tricourile „ţesute“ exclusiv din firele de plastic de la etichete sau jachetele din păr uman sînt nişte barbarii. (M. C.)

● Superman există, e un român din Petroşani. Îl cheamă Toma Coconea şi participă în acest an, pentru a şasea oară consecutiv, la cea mai dementă competiţie atletică creată vreodată: Red Bull X-Alps, o cursă de la Salzburg la Monaco, în care Alpii sînt traversaţi contra cronometru doar cu piciorul sau în zbor cu parapanta. La ultima ediţie, Toma Coconea s-a clasat pe locul 2. Asta în condiţiile unei accidentări la un picior. A început ediţia 2013 a imposibilei competiţii. (A. M. S.)

● Pe poarta unei case din Bucureşti, de pe o străduţă unde se parchează şi pe stînga, şi pe dreapta, iar blocarea porţilor e aproape o regulă, un anunţ imprimat frumos, cu negru, pe o bucată de tablă vopsită în alb: „Lasă un număr de mobil la vedere sau vine platforma“. Mi se pare că e un mare pas înainte pe calea civilizaţiei şi progresului, faţă de vechiul anunţ mîzgălit direct pe poartă, cu textul „Nu parca! Fac pene!!!!“. (M. V.)

● Anul trecut, subiectele de la Bac au fost greşite. Acum doi ani, prea grele. Anul ăsta, prea uşoare, plusînd însă şi cu o profesoară găsită cu şpaga în sutien. Cum filmul este din ce în ce mai palpitant, abia aştept episodul de anul următor. (S. G.)

SE CAUTĂ
DOUĂZECI DE CUVINTE
CU GUST DE GEST

● Un anunţ la mica publicitate zice aşa: „Sociolog efectuez sondaje de opinie la preţuri promoţionale“. Probabil că asta se caută mai ales în preajma alegerilor sau în timpul recensămîntului. Dar îţi vine să te întrebi dacă n-or exista şi oferte asemănătoare, dar neexprimate. De exemplu: „Chirurg efectuez operaţii, două la preţ de una“ sau „Atlet efectuez curse de 100 de metri plat contra cronometru“ sau „Pilot efectuez zboruri convenabile“ şi, de ce nu, „Jurnalist efectuez articole ieftine“. (A. M.)

● M-am apucat să citesc Finnegans Wake în căutarea celor douăzeci de cuvinte româneşti folosite de Joyce (şi numărate de Radu Petrescu); iată-le pe primele: „O thaw bro norm, A’Cothraige, thinkinthou gaily? Lick-Pa-flai-hai-pa-Pali-si-lang-lang. Epi alo, ecou, Batiste, tuvavnr dans Lptit boing going. Ismene de bumbac e meias de portocallie. O.O. Os pipos mios es demasiada gruarso por O piccolo pocchino. We fee? Ung duro. Kocshis, szabad? Mercy, and you? Gomagh, thak.“ (M. C.)

● Ce mai bem? „Casamigos“ – tequila (cu gust deja puţin sărat şi cu aromă de lime) pe care o produce George Clooney. „#MashTag“ – berea creată exclusiv prin deciziile băutorilor de bere de pe Twitter: are 7,5% alcool şi conţine hamei neozeelandez cu aromă de alune de pădure şi scoarţă de stejar. „Sweet Baby Jesus“ – o bere cu gust de ciocolată şi unt de arahide. „Fucking Hell“, o nouă bere austriacă! (M. C.)

● La o intersecţie, un pitic cerşetor începe să-şi spună poezia – „Să vă Dumnezeu sănătate, să vă trăiască familia!“ ş.a.m.d. – şi, ca să fie mai convingător, la „Săru’ mîna“ se ridică pe vîrfuri şi pupă oglinda de la maşină. Pentru acest neaşteptat gest de slugărnicie în trafic i-am dat un leu. Nu pentru că maşina s-ar fi simţit măgulită, ci pentru că măcar a fost ceva original. (A. P.)

MONA LISA
E COMBINAŢIA DINTRE
UN PATINOAR ŞI SARE

● Verificînd ce a înregistrat aparatul de fotografiat după ce a pozat-o pe Mona Lisa, la Luvru, un turist a exclamat: „Băi, mie mi-a ieşit cu ochii închişi.“ (A. M.)

● McDonald’s-ul din Paris e un bun exemplu al „glocalizarii“ (combinaţia dintre global şi local) lui Ritzer: acolo se găsesc macarons… (I. P.)

● În oraşul chinez Chengdu s-a construit cea mai mare clădire din lume. New Century Global Center – aşa se numeşte clădirea – are un mall imens, mai multe hoteluri, un patinoar, un parc acvatic, un centru de conferinţe şi numeroase birouri. Suprafaţa construită: peste cinci milioane de metri pătraţi. În mall-ul chinezesc ar încăpea vreo trei Pentagonuri de-alea americăneşti. (M. M.)

● Cum stam şi priveam pe fereastra autobuzului, mă vede o reclamă şi strigă la mine: „Renovează la preţuri imbatabile!“. „De acord“, îi spun, „dar ce mi-ar trebui pentru asta?“ La care ea, binevoitoare, îmi răspunde pe loc: „Gresie porţelanată «Sare şi piper»“. (D. S.)

Foto: L. Muntean